frumuseţe şi tramvaie

În toamna aceea

Era toamnă
Erau şi nişte castani
Şi o bancă.

Eu şedeam
Eram palid şi poate frumos
Şi mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Şi-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Şi pe urmă mai sus
Foarte sus.

[...] Citeşte tot

poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

Un marinar visează într-un parc,
O femeie prea frumoasă coboară din tramvai,
Un adolescent prea roz se tulbură,
O santinelă are mâinile prea albastre,
O fată are părul prea scurt.
Singurătatea mea prea singură cade în genunchi.

poezie clasică de Eric de Haulleville din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curierul 1: Măria ta! În oraş domneşte anarhia! Tramvaiele circulă anapoda...
Samson: Frumos! Am legislativul în palma dreaptă şi executivul în stânga! Şi totul se duce de râpă pentru că mă împiedic de Televiziune, adică de-un ciot. (Către Curier.) Ascultă, adormitule! Du-te imediat la Parlament! Ordin! Să se trimită urgent cohorta II –a de artificieri la Televiziune! Să ocupe măcar studioul 4! Trebuie să dau un comunicat important către ţară!
Curierul 1: Artificierii pot folosi dinamita din dotare?
Samson: Nu! Doar petarde şi artificii! Ai înţeles? Vreau să arăt lumii întregi că acest oraş se poate cuceri numai cu petarde! (Pauză.) Hai! Du-te! Aleargă!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut...

am naufragiat
m-am lăsat pierdut
naufragiat
confiscat
răpit de întuneric...
dozez timpul rămas
cărare sus pe geană
de apus sălbatic
roşul ce îl cuprind în braţe
vreau să nu-l las în urmă
întorc ce cred că am
în priviri să cuprind
un tramvai
al timpului
nespus de frumos
unde eşti tu...
eu rămân un orizont răpit
cu gândul la tine
şinele oare nu se întorc
să mă ducă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gunoiul la romani

Arunca romanii gunoiul in strada
Arunca s-arate de smecheri cat sunt,
Dar imprejur curat vor sa vada
Si flori sa priveasca rasarind din pamant.
Arunca elevul gunoiul in clasa
Pe holuri mizeria-i mare la fel
Elevul e smecher si nici nu ii pasa
Ca printre gunoaie invata si el.
Cu sprayuri de firma astupa mirosul
Gunoiului care aruncat e de el,
Romanul e smecher, apreciaza frumosul
Si -ncearca s- ascunda gunoiul din el.
Acasa sub presuri la fel face oare?
Arunca gunoiul chiar si sub pat?
Calendarul arata – e sarbatoare-
Sa duca gunoiul e mare pacat...
Si tragedia ce-o traieste romanul
E ca-si da seama ca nu e frumos
Sa mearga-n tramvai, sa mearga cu trenul
Si sa arunce gunoiul pe jos.

poezie de Marian Galoiu (11 martie 2009)
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E groaznic cât de caraghios ne îmbrăcăm noi. Nu numai că nu e igienic, nu e confortabil, nu e decent - dar e cât se poate de urât. Aţi privit un bărbat alergând pe stradă, după tramvai sau după pălărie? Cea mai slută fată pare o Diană, comparându-le mişcările, poziţia trupului în fugă, atitudinea capului. Fără îndoială, un european modern e făcut să fie urât şi ridicol. Colaborează la meschinizarea lui duzini întregi de agenţi, superstiţii şi mode. De aici, probabil, surpriza, plăcută ochiului, a bărbaţilor în costum de baie - şi indiferenţa mai mult sau mai puţin generală cu care sunt privite femeile în acelaşi costum. Dar moda a izbutit să ascundă şi să meschinizeze tot ce e linie, echilibru, semnificaţie în frumuseţea virilă.

Mircea Eliade în Moda bărbătească
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzile din Kazan

Mergeam pe strada Kirov...
traversând micul careu,
Am ocolit clinica veterinară,
Cu nostalgie am deschis uşa şcolii de muzică:
Aici am primit notele mele de opt cu minus.
Ce nesuferită era uneori Polina Siemionovna –
Nu-i plăceau mâinile mele.
Uitaţi-vă: ce ciorchini încordaţi,
Prea tare strângi arcuşul.

Întorcându-mă, m-am bucurat de viaţă
Şi de atlanţii care susţin globul
În dreptul micului careu.

II

Mergeam pe strada Tukaj.
Acolo era şcoala.
Stă acolo şi azi.
Aici a învăţat

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calapodul

prea mult şi de demult sunt
cu ochii numai pe picioarele tale
frumoase
ah, sunt zilele-n care
alergi după tramvaie prin ploaie
şi nu te
împiedici în calapodul ce-ţi pune
pielea în băţ de umbrelă
chiar şi atunci
când plouă cu soare! cel
puţin în ziare locale, de cartier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

E-o pulbere de amintiri ce nu-mi dă pace
E-o ramură de brad uitată-n vitriol
E-un diavol rătăcit ce-n mine zace
Ca un "je t"aime" trădat la demisol.

Adună-mă din staţii de tramvaie
Sunt rana timpului cea dureroasă
În timp ce tu, înaintând prin ploaie,
Eşti ca-n trecut, tăcută şi frumoasă.

poezie de Paul Polidor
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de artist

Eu te-am inventat
şi-acum îţi rupi frumuseţea ca pe o pâine
în faţa tuturor,
eu te-am inventat - şi iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii şi mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e ruşine să scriu poezii
şi de mi-aş putea împacheta viaţa în lăzi
le-aş abandona la marginea oraşului
fericit ca un biciclist tânăr.

Şi iată ca-n basme îmi bate la uşă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
şi parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă frumuseţilor apuse

Odă frumuseţilor apuse
în care se ascundea esenţa nemuririi,
care nu au colindat lumea pe la concursuri de miss
nu au militat pentru cauze umanitare,
frumuseţi strivite dimineaţa de geamul murdar al
tramvaiului 40
trecând prin visele singuraticilor cu încetineala
cu care treci dintr-o galaxie
în altă galaxie
dintr-o emoţie de toamnă
într-o emoţie de tinichea,
frumuseţi risipite în pahare de alcool metilic
şi apoi împroşcând inestetic cauciucurile unui bmw
rătăcit în banlieue
frumuseţi depozitate la morga unui spital
cu plăcuţe de înmatriculare indescifrabile
aşteptând să fie recunoscute şi reabilitate măcar pe
ultimul drum,
frumuseţi neîncoronate neaplaudate
nerecompensate cu contracte pe tărâmuri exotice

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Postu din revista "Faleze de piatră", nr. 1 (2015)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile

"femeile sunt interesante
până în 20 şi peste 30
cam 5 înainte şi 5 după
ce puşti nu-şi doreşte, când nici nu ştie cu ce seamănă obiectu-ăla
o muiere de 30 de ani?

ce chelios la 35-40 nu vrea o fâşneaţă?
când ai grasă, vrei slabă, căci femeile sunt interesante
puţin sub siluetă şi puţin peste –
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu ştiu cum,
o ruşinoasă, s-o faci cu lumina stinsă..."

doru şi dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la dinu, într-o noapte de chef generaţionist
în bucătărie, cu păhărelele de cuba libre: dom-le,
ce-i mai mişto pe lume decât să te ****?
Ce drog e mai tare, ce poem te zgâlţâie mai rău?

"femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt şi ele curioase ca şi noi

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Din Nimic. Poeme 1988-1992 (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în faţă
şi ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se paraşutează
elevii din spaţiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriţi
prăbuşiţi
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burţi
Vin din case curţi
Vin din beciuri vin
de pământ se ţin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Lasă luna grâul să şi-l depene
eu totuşi Doamnă vă trimet un pepene
flexibil şi cu mult sânge rece
acest pepene a învins orice foarfece
fântâni săreau ca epe-ne-rvoase
ce vărgat e un pepene poliglot cu favoriţi englezeşti sau frumoase
un tramvai e mai rotund ca un pepene
ori un pepene e mai pătrat ca un tramvai
nu ştiu Doamnă
vreţi un pepene electric sau vreţi un pepene cu cai
că mai poartă şi monoclu scuză-mă te rog
nu găsiţi că acest pepene l-a cunoscut pe Van Gogh
doi felinari se rugau: un înger în ficat înţepe-ne
dar vrem să purtăm şi noi cravată
ca ori şi care pepene.

poezie de Stephan Roll (1925)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ...

de ce ne furăm drumurile
pe care trebuie să mergem?
de ce ne murdărim iarba care râde la noi
de ce aruncăm pe ea cu hârtii şi gunoi?

de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz
în metrou
pe stradă, în magazin sau în scara blocului
la şcoală, chiar şi-n noi
ne murdărim unii pe alţii de parcă am umbla
goi?

nu suntem sălbateci!
nu suntem popor de tâmpiţi!
de ce să fim gunoiul Europei?
de ce sa minţim chiar şi pe copii?

avem munţi, avem dealuri, păduri, râuri şi câmpii
de ce toate astea trebuie să ajungă la străini?

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin această fereastră zidită

când plouă mai ales
oamenii se fac singuri
încolonaţi la tăcere ca la supermarket
lansează comenzi off-line
prin geamul de ceaţă o vietate se sufocă:
nu e treaba lor
atâta vreme cât cu brio şi-au procurat
cutia de singurătate cu valabilitate nelimitată
ieşirea-aceasta-din-sine... ce mare lucru?!
banal periplu printr-un oraş cândva la ceas de seară sau de pustietate

Ce Bucurie îţi aduce Ploaia? Câtă Uimire? Cât Cer? Câtă Viaţă? – întreabă o vrabie
răspunde un tramvai... unul galben romantic-de-tot păstrând incrustate
memoriile afective ale lumii anesteziate

pe trotuar lipsa de sentimente face găuri
un copil crede că şi-a rătăcit mingea într-o groapă
când Pasărea i se aşază pe umăr în felul său el înţelege
că altfel trebuie să se facă...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cluj - cerbi frumoşi de aer

Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfaţă
Şi pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viaţă

Mănăşturul a-nflorit
Printre cerbi frumoşi de aer
Şi pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer

Străzile din Cluj-Napoca
Îşi îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia şi plosca
Cu miresmele aduse

Uşor frunzele se mişcă
Printr-un murmur aşa-ncet
Doar privirea ţi o pişcă
Printr-un cântec de poet

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea în versuri a Alessiei

Dacă la unsprezece şi jumătate dimineaţa
vei deschide fereastra familiei Paoli,
în partea opusă, pe balconul acelei clădiri galbene fără tencuilă,
o să poţi vedea o fată tânără cu părul şaten,
şi gri care-ţi aduce aminte de o pânză de păianjen.
Alessia are douăzeci şi şapte de ani şi nu se iubeşte pe sine.
Lucrează la o patiserie în centru oraşului,
lucrează pe tura de după-amiază, şi câştigă foarte puţini bani,
prea puţini pentru a închide ferestrele balconului pentru totdeauna.
Când în ochii ei nu se reflectă micile pizze şi prăjiturile
– dacă-i priveşti pupilele îndeaproape –
poţi vedea tramvaiele de pe strada Padova,
fructe în lăzi, rochii, travestiţi
(pentru ea mult prea bătători la ochi, ca sânii
transexualilor care îi par ca nişte bombe)
sau poate picioarele femeilor frumoase,
netede, netede sub fustele mini.
La vârsta de şaptesprezece ani Alessia visa
să devină avocat,
dar tatăl ei a murit în urma unui atac de cord

[...] Citeşte tot

poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia

un funcţionar de la ministerul haihui
mi-a pus ştampila cum că sunt bolnav
de o boală incurabilă
de fapt bolile mele erau mult mai multe
cum ar fi lenea beţia trufia minciuna
visarea pentru mine era aşa mai mult de amorul artei
luam poziţia necesară
şi-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereţi
până mă usturau ochii de atâta nemişcare
ori îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus

gândurile mă cutreierau ca nişte gloanţe de aer
după reguli numai de ele ştiute
mai eram cotropit şi de îngerii de fum din taverne
nu râde iubito
de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcţionarului că a avut dreptate dar nu-l găsesc
i s-a pus şi lui ştampila bolnav,
bolnav de o altă boală incurabilă mai cu ştaif

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!