Citate despre fum și poluare
citate despre fum și poluare (inclusiv în versuri).
- silfidă
- Silfidă. O ființă imaterială, dar vizibilă, care sălășluia în aer când aerul era un element și înainte să fie poluat mortal cu fum industrial, gaze reziduale și alte produse similare ale civilizației.
definiție aforistică de Ambrose Bierce din Dicționarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumător
Pe unde urmează drumul
E mai mult ca și fumul
E negru de fum se pare
Căci produce poluare.
epigramă de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poluare
Suport și aerul cu fum
Și norul prafului din drum
Și-njurături la telefon,
Dar nu și... vinul cu sifon!
epigramă de Gheorghe Leu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rock-ul azi (13 aprilie - Ziua Internațională a Rock-n-Roll-ului)
Un pletos cu glas "beton",
Zăpăcit de fum și noxe,
Mușcă dintr-un microfon
Și-i auzi durerea-n boxe.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai înșelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns să atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraș.
Doar așa am putut să-ți invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbații ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără să țip
de gura ta roșie precum ciulinii
călcați de tălpile fecioarelor secerătoare.
Bând coniac amestecat cu fum de țigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziționat în dreptul unui sân
de unde am început să-ți spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat și inconștiente cruzimi,
eu, bucățică de carne din sfânt trupul tău.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la fum și poluare, dar cu o relevanță mică.
Încotro ne îndreptăm?
Încotro se duce Lumea? Încotro ne îndreptăm?
Ce se-ntâmplă cu Planeta? Unde oare alergăm?
A-nflorit tehnologia, navigăm pe Internet,
însă am distrus natura ș-o să dispărem încet.
N-o să mai citim vreo carte, nici să scriem n-o să știm,
dacă nu vom spune,, GATA", hai cu toți să ne oprim.
Am ajuns în punctul critic, de nu știm să spunem,, STOP"
o s-avem în curând parte, de-un al dilea,, Potop".
Poluarea atmosferei se produce ne-ncetat,
iar pădurea seculară, dispare și ea treptat.
O s-ajungem, ca plămânii să respire cât mai lent
tot umplându-se într-una, cu gaz de eșapament.
Iar mâncarea, ce să spunem, pesticide cu duiumul,
fructele din pomi și ele, le-au umplut gazul și fumul.
Până când și-n apă frate, poluarea a ajuns,
mama noastră,, Terra" sfântă, ajunge încet de plâns.
Oameni dragi de pretutindeni, hai să ne oprim oadată,
dacă vrem ca peste veacuri, mama Terră să străbată.
E păcat să o distrugem, că-i frumoasă ca o zână,
hai s-o protejăm cu toții, hai să dăm mână cu mână...!!!
poezie de Florea Fane Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poluare
Poluare în suflet și-n aerul respirat,
E mult fum, cuvinte greu de digerat,
Prea mult zgomot și decibeli pe metrul pătrat.
Sufletul se află într-o stare de exploatare,
Înecat în noroi și toxicitate,
Se afundă tot mai mult
și... moare.
Ar trebui să punem filtru pe suflet,
Să cearnă nisipul ce s-a așternut
De la ultima luptă
Dintre rațiune și inimă.
Îl otrăvim cu cuvinte,
Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.
Asfixiat,
într-o permanentă stare de regenerare,
Mulți privesc,
El se sufocă de atâta nepăsare.
Respiră o atmosferă încărcată,
Vorbe ce se-mbibă în suflet,
Ca o pată de cerneală.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să plângem...
Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie
Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat'
Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.
Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâți știuți, mai ieri doar oarecare.
Să plângem vinovații ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenți,
Interesați doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burți, de atâta nesfârșită lene
Și rugi să îndreptăm în sus, să fie morții cât mai competenți!
Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce știe doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morți, ei, tagma mișelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paște... clerul nostru noxă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nierika bleu
Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.
Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.
Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ani
... încă îmi curge nasul, mă șterg cu dosul palmei
de mirosurile proprii
și sunt pus pe brațe, în apele albiei,
nespălat de tarele neamului, Europii,
înfundat până la gât în spuma murdăriei, ca de la supă
ce-o arunci
să te faci curat, să spargi bula seroasă, să rupă
din mintea bulboasă porunci
către suflet, ce-acum se-nfiripă pe brânci
din ziua-nceput, de atunci
... și mulți îmi mai sunt nașii, așteptă să-mi taie din moț,
mereu noi, alții și alții,
nuni mari, mult mai mari; ce n-ar vrea, cinstit... să fiu hoț,
să fur din favoruri menite la înalții
deja merituoși, ce-au limbaj,
au cuvântul un glonț
care intră iuțit, străpungând carenaj,
sfârtecând la ieșire din cărnuri
cum sexul în porno, ronțăit cronț
în multiple figuri... apanaj
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încetați!
Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!
Vreți să treceți în neființă
A omului conștiință?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeți c-o rachetă?
Vreți să faceți un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!
Catastrofa de-o iubiți
Și de vreți apocalipsul,
Vreți la luptă să porniți,
Ca să vedeți paradisul
Și să vă-nfăptuiți visul?
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și poluare, adresa este: