gâşte şi vânt

Vânt de toamnă

Încep vânturile toamnei: nori albi în zbor.
Iarba şi frunzele se ofilesc: trec cârduri de gâşte spre sud.
Toate orhideele-s în floare: miros delicat de crizanteme.
Mă gândesc la frumoasa mea doamnă: n-o pot uita niciodată.

Barcazul-pagodă traversază râul Fēn.
În mijlocul curentului: valuri albe.
Lăutele şi tobele ţin isonul vâslaşilor care cântă;
În mijlocul festinului şi-al bucuriei, vin gânduri negre;

Anii tinereţii – cât de puţini!
Bătrâneţea – cât de implacabilă, cât de aproape!

poezie de Împăratul Wu,156-87 î.e.n, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum căzut

S-aude zbor scurt şi zadarnic
de gâşte peste pajişti reci.
Undeva un cântec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu s-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări şi vânt,
vieţii nu i-am rămas dator nici un gând,
dar i-am rămas dator viaţa toată.
Cu mişcări oprite ades
văd bolţi prăbuşite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică şatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sunt fratele obosit
al cerului de jos
şi-al fumului căzut din vatră.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealul suferinţei

Ion visa fericit
C-o să-i fete vaca,
Dimineaţă a luat-o de funie
Şi-a dus-o la păscut.
A adormit în bătaia vântului,
Viţelul l-a mirosit,
Era spre vecie trecut.

Maria, la aproape un an,
Se gândea să-i facă mare pomană,
A scos gâştele din ţarc
Şi-a intrat în grădină
Să le-aducă buruiană,
A căzut cu braţul sub cap
Şi a rămas bătută de vânt
Cu ochii sub năframă.

Copiii, nepoţii, s-au întors în sat,
Vestea le-a cutremurat făptura
- Nu mai avem pe nimeni,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Animale din Anglia şi Scoţia,
Din toate ţările, de sub mulţi sori,
Eu vă vorbesc, şi mare mi-e emoţia,
Despre anii de aur viitori.

Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.

Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni şa-n spate nu-şi va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.

Comori ce nu intră-n a minţii sferă,
Grâu şi orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroic în miezul iernii

cu ramuri verzi mângâi cerul
care învaţă un stol de gâşte
melancolia slavă fără manual
zgura frunzelor zgârie gerul
zilei şi gândul se plimbă liber
vântul dansează în lumina
soarelui înţelegător dosit
nu face rău zăpezii aruncată
să cinstească conurile de brad
îmi caut propriul interes încrezător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o viaţă de calitate, fără ca omul să-şi dea aere de superioritate, sunt mult mai indicate momentele de tăcere cu misterioasă esenţă decât minciunelele din complezenţă sau cuvintele de joasă, tăioasă frecvenţă, care odată propagate, nu mai pot fi recuperate precum penele de găină sau gâscă din perne scuturate şi în trăsurile vântului plimbate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gâşte, zburând prin întuneric,
Încotro vă îndreptaţi?
Luaţi-mă cu voi.

Aş dori să urc pe cel mai înalt munte
Chiar acum
Să ating stânca nopţii
Cu mâinile-mi arzânde.

Cu părul fluturând în vânt
Cu ochii-nchişi, oftând
Aş vrea să simt sub tălpi
Răsuflarea tremurândă a florilor
Care visează în abisul tăcerii.

Şi ridicându-mă uşor,
Uşor, spre înalturi
Aş dori să ating
Punctul stelar.

poezie de Luvsandorj Ulziitugs
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interiorul e infinit

E primăvară în anul 1827, Beethoven
îşi arborează masca morţii şi-şi ia zborul.

Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâştele sălbatice vin spre nord.

Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară şi cocioabele.

Lemnele în şemineul regal
trec de la Atenţie la Pe Loc Repaos.

Liniştea predomină, vaccinarea şi cartofii,
dar zidurile oraşului au o respiraţie greoaie.

Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.

Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnişoare haimanale domni.

poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruciorul

Căruciorul se înclina şi hurducăia în lumina galbenă a amurgului.
Bărbatul împingea din spate şi femeia-l trăgea din faţă.
Părăsiseră oraşul şi nu ştiau unde să se ducă.
"Verzi, verzi sunt frunzele de ulm:
Dacă am găsi un loc liniştit să fierbem o supă
Ne-am putea astâmpăra foamea."

Vântul culcase la pământ firele de talpa gâştei,
Iar în depărtare se vedeau zidurile unei case.

"Sigur locuieşte cineva acolo şi-o să ne dea ceva de-ale gurii."
Au bătut la uşă, dar nu a ieşit nimeni,
S-au uitat pe fereastră, bucătăria era goală.
Au mai stat o vreme acolo, pe drumul pustiu,
Iar lacrimile le curgeau şiroaie

poezie de Ch'ēn Tzŭ-lung, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A noua zi a celei de-a noua luni

Încet, fără grabă, toamna se sfârşeşte.
Dureros de rece, vântul dimineţii îngroaşă roua.
Această iarbă nu va mai fi încă o dată verde.
Copacii şi frunzele suferă.
Aerul este limpede şi uscat,
Iar cerul înalt – un mister.
N-a rămas nimic din cântecul greierului
Gâşte sălbatice-n zbor sparg liniştea serii.
Nenumărate creaturi se ivesc şi dispar.
Viaţa şi moartea sunt întotdeauna dificile.
Toate care există sunt de la bun început sortite morţii.
Acest gând îţi poate frânge inima.
Ce aş putea face să-mi uşurez gândurile?
Mă consolez bând vinul care-a mai rămas în pahar.
Cine înţelege următorii o mie de ani?
Mai bine să facem astfel încât această dimineaţă
Să nu se termine niciodată.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efigiile unei toamne din copilărie

Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâşte migratoare
şi prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foşnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduţă cu felinare uzate,
cu abajururi mobile şi scârţâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trânteşte ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiţ.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă fereşte încet perdeaua.
Vântul ţâfnos loveşte, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalităţi ciudate,
obsedaţi de sunetul unei ambulanţe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lalaşinţ

Pomi condamnaţi la tăcere
Stau aliniaţi aşteptându-şi sentinţa.
Peste ei ţipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
ţipăt de bătaie, durere şi pustiu.
Raţe, gâşte se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colţuri se aud bârfe,
şoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză şi nu mai ştiu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domneşte pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
şi ţâşneşte spre stele printre culori de alb şi albastru, pe cer…
Şi ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Şi ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeţia înălţimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste în toamnă sau cântec lent

Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristeţe! Nenoroc! Durere peste durere!

Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înţepăturile regretelor! Agonii neaşteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin şi, totuşi, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În faţa vântului care soseşte-împreună cu seara.

Gâşte sălbatice în zbor înalt deasupra capului –
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoştinţele mele din tinereţe,
Tovarăşele credincioase dintotdeauna;

În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte —
Cine le-ar mai culege acum?

[...] Citeşte tot

poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVII

– "Vezi monstrul cel ce coada şi-o ascute,
spre-a trece munţi şi-a sparge-orice tărie;
o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!"

Aşa-ncepu Virgil să-mi spuie mie,
iar fiarei printr-un semn i-a spus: – "Să sui",
la drumu-acel de piatră ca să vie.

Şi-acel scârbos al fraudei chip, văzui
c-a scos, venind, întregu-i trunchi afară,
dar nu şi-a tras pe mal şi coada lui.

Un om în toate just putea să-ţi pară
din tot aspectul blândei sale feţe,
ci şarpe-ncolo-ntreg această fiară.

Flocoase două brânci, şi noduleţe
avea pe piept, pe coaste şi pe spate,
şi multe-apoi rotiţe-n mii de feţe.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

PALUSTRĂ

****************************************
Când soarele răsare-n zori,
cu raza lui mângâietoare,
strălucesc perle reci pe flori,
iar prin frunziş, mărgăritare,
din roua irizând culori,
în curcubeul de petale.
****************************************
Din cuibul garnisit cu puf,
se înalţă-n zbor o ciocârlie,
în lacul înţesat cu stuf
se-nfiripa o simfonie,
ocăituri cu mult năduf,
se produceau în armonie.
****************************************
Mici brotăcei ochioşi şi verzi,
ce pe-ale nuferilor frunze
şi-au făcut scene, ca să vezi,
cântă-n cimpoiul de sub buze,
(dacă n-asculţi, nu ştii ce pierzi),

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vânturile dinspre apus deschid obloanele

Coboară din balansoar,
Îşi întinde alene braţele delicate,
Transpiraţie uşoară umezind rochia subţire –
O floare tremurând sub poveri de rouă.

Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Şi, singură, păşesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâştele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad şi sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorinţele noastre sunt dovada,
Amândouă părţile suferă –
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistenţă,
Din clipa-n care părăseşte-acoperişul sprâncenii

[...] Citeşte tot

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din colţ de la chinezi

o pană de gâscă a lătrat ieftin, a râgâit şi m-a blestemat
atunci o tâmplă cu o stea postcomunistă a început să crească de sub uşă
mi-a spus că mă bate la fund dacă mă fac că nu înţeleg şi mă port ca un prost
i-am spus să-şi facă nişte rate la mersul pe cărbuni aprinşi în pieţele suferinţelor publice
dar ea mi-a spus că nu are nevoie
pentru că submarinul diamantin de aer propulsat i-a crescut în spate
şi că nu vrea să aibe parte de nici o infecţie

dar eu i-am spus că sunt cumătru cu ciobănescul mioritic
şi că am un covor de gâze cu vocale din moldova
unde de alfel mi-am pierdut inima
şi că mărgelele mele alabastre curg
din capitala ţării în sens invers
care sunt cărate de vapoarele neruseşti şi nebritanice
ale dorurilor nerambursabile
şi că vreau să mă întorc

ea mi-a spus că sunt un copil
iar că atunci când apare factura o să încep cu buldozere pe uranus
şi că "o să spui ca era mai bine pe vremea ştii tu cui"

[...] Citeşte tot

poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!