Citate despre gânduri și încordare
citate despre gânduri și încordare (inclusiv în versuri).
Gând
Că vine moartea
și atunci aceasta încordare
îmi trece.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu este încă vorba de a stabili dacă sensul unui vis constă într-o dorință îndeplinită sau dacă nu cumva el este adesea o așteptare încordată, un proiect, un gând.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea îți închide necesitatea de exteriorizare, exclamațiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poți bănui niciodată cât de mult te poți ascunde în tine și cât de periferic poți trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac te transportă adânc în măduva nervilor întinși la maxim iată nemărginita încordare.
Camelia Oprița în Mă rog soarelui să-mi deschidă porțile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejdea este o stare cerebrală în care și partea cerească trăiește durerea a cărei profunzime duce până la momentul absent al gândirii, încordat cu disperarea, dar nu-și pierde lumina. Deși convulsiile sunt vii, ele nu pot stăvili lumina părții cerești.
Ca și dragostea, spiritul din lumină a venit, în lumină se întoarce, căutându-și esența și eternul în adâncimea luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete de alb, de zăpadă albastră și de stele căzătoare. Dor de miros de brad și de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoței în liniștea pământie a nopților de decembrie. Pași de Moș Crăciun pierduți în zăpadă până-n dreptul ușii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuși ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de pași împiedicați în scârțâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă și sirop de brad și cu urme de îngerași în zăpadă... Mi-e dor în gând.
Gabriela Chișcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și încordare, dar cu o relevanță mică.
Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.
Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Dar inevitabil ajungi o umbră depresivă.
O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în brațe
spuse: "Vorbește-ne despre Copii".
Și el glăsui.
"Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea
însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea, nu sunt și gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteți vizita nici
chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați
să-i faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici ză-
bovește în ziua de ieri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumuseți care deschid tâmpla mea
Tăceri de crememene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, și-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanța oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mișcător de prăpăstii, jivina îmi aține răsuflarea
după fiecare viu de stâncă și se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.
Tăceri de cremene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, și-mi opresc
o nouă prăvălire.
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi (1975)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul vulpe
Îmi imaginez acest moment în pădure, la miezul nopții:
Există-acolo ceva viu,
Dincolo de singurătatea ceasornicului
Și-a acestei pagini albe pe care se mișcă degetele mele.
Prin fereastră nu se vede nicio stea:
Ceva încă mai aproape,
Deși mai întunecat,
Se strecoară-n acea singurătate:
Rece, delicat ca zăpada nopții,
Botul unei vulpi atinge lăstarii și frunzele;
Doi ochi sunt călăuzele mișcării care chiar acum
Și iarăși acum, și acum, și acum
Înscrie urme discrete de pași pe zăpadă
Printre copaci și, obosită, o umbră
Subțire atinge-un buștean și-n vizuina
Unui trup care are îndrăzneala să iasă
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes din The Hawk in the Rain ( Uliul in ploaie) - 1957 - The Thought-Fox (Gândul vulpe) ' is probably the mo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând transmis
Mă dorești și taci frumoaso
și îți mai aduci aminte,
de iubiri de altădată
care-au fost nemărginite!?
Văd în gândul tău de toamnă
și în ochii tăi sclipirea,
poftelor ce vor o șansă
să-ți înnobileze firea!
Și mă vrei și taci roșită
și-mi faci semn cu ochiul drept
și-apoi râzi neîmplinită
și pricep și ros aștept!
Și-mi înșiri vrute, nevrute
și-mi zâmbești în colțul gurii,
și-mi dai cheile ascunse
sub bluzița unde-s sânii!
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre rânduri...
Ți-am pus inima în palme
Cu-ale florilor culori,
Din iubire au țâșnit
Mii de fluturi și cocori.
Fluturii-au luat-o razna,
S-au ascuns la tine-n sân
Iar cocorii-n zbor întins
Caută culcuș în fân.
Eu, ce caut? Mă întrebi,
Știi răspunde, dulce vis,
Tu ești lacrima din soare
Ce-n iubire m-a cuprins.
Nu mai pune întrebări,
Nu te încorda în gânduri,
Inima pusă în palme
Îți răspunde printre rânduri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai
Nu mai ascult!
De când mi-ai așezat
Mâinile pe urechi
În negare
Mi-am pierdut melodia cuvintelor
Și suflul replicii
Iar acum doar aud...
Nu mai privesc!
De când mi-ai întors spatele
În uitare
Și am simțit răceala plecării
Mi-am pierdut gândul ochilor
Și visarea pleoapelor
Iar acum doar văd...
Nu mai simt!
De când mi-ai adâncit rănile
În neștire
Și ți-am dezlegat mâinile,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (20 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
De data aceasta porniră toți spre ieșire, la îndemnul domnului To Kuny, fără a mai sta pe gânduri. Cu lanternele aprinse, se îndreptau spre ieșirea din peșteră, acum, că-și regăsiseră colegii, fiind mai voioși. Încordarea le dispăruse de pe chipuri și își permiseră chiar să admire aspectul plăcut al peșterii, comentând pe seama acesteia. Lumină aveau destulă, mai mult chiar decât suficientă. Acum nici măcar nu mai înaintau într-un grup compact, se împrăștiaseră neglijent, așa că To Kuny prinse momentul potrivit pentru a vorbi cu Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă de toamnă filă de carte
în spatele problemelor reușesc să zâmbesc
trecând prin bruma toamnei cu mare credință
am un tainic vis cred c-am să reușesc
să-l împlinesc, să-l duc la biruință.
calc pe tristețe cum calc pe frunze moarte
pe aleile acoperite cu staturi arămii
doruri ardente spre stele să mă poarte
să ating iluminarea cu gândurile mii.
îmi ascund amarul în fila de carte
unde am așternut toate visele mele
nu am să arăt lumii sentimente deșarte
nici încordările nici scrâșnete rebele.
temperament romantic versului mă dedic
precum Luceafărul din neguri mă ridic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;
Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...
Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.
M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul existenței
știu că existența nu-i floare la ureche
ea implică freamăt cu trudă și sudoare
trece prin suferință cu speranță străveche
să cucerească cerul... infinită splendoare.
sufletul se luptă ca un ostaș pe front
să cucerească steaua- triumf strălucitor
cu nici o încordare nu crează afront
oamenilor din jur din veac năucitor.
sunt ca un satelit captez gânduri lucide
din lumea virtuală ce pare nesfârșită
poeți și filozofi cu principii solide
îmi împrumută zilnic o stare fericită.
lumina-i pretutindeni cu reflexii candide
se așează pe creștet- coroană împletită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai departe
Și-a încordat furca pieptului
și a strigat a victorie,
când a încetat nimeni nu l-a crezut,
apoi s-a făcut nevăzut.
Mai departe ca un berbec înfuriat
a strivit barierele întâmplărilor,
ține întruna coarda întinsă
pentru schimbările care se produc în el
și în jurul lui cu precădere.
Rupe bucăți din viitor cu sălbăticie
și le lasă prezentului gata de luptă,
pune spătar tuturor superstițiilor
și pășește prin fapte cu dreptul.
Își arvunește rezultatele pământene,
dar lasă cerului gândurile de meditație,
îi rotunjește lunii povestea iubirii
și o trăiește cu tot suflul prin femeia sa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplație anulată
trecute unele gânduri
se topesc printre degetele soarelui
încă nedesprinse de penumbre altele
se grăbesc și vin foșnitoare frunze spânzurate de ramurile copacilor
altele stau încordate
până dispar înecând într-o baie de sinceritate
umbre veștede ce târăsc aduceri-aminte
în care se insinuează
treptat
liniștea
de parcă doar ea ar ști inutilitatea caritaților
ceea ce îmi părea real nervurile minuscule rădăcini
se așază cuminți pe podeaua rece de pământ
ca și cum totul a fost spus
ca și cum n-ar fi încercat zborul
nu mai pot contempla acum frunzele mor în zigzaguri
și-i atâta tăcere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt
bătături mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a
întărit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multă
încordare
Și cer gândirii proaspăt înțeles.
Cerința
lor e mult mai hotărâtă
Când fruntea grea mi-o sprijină
ades.
Încep să bag de seamă, în sfârșit,
Că multe
îmi rămân neînțelese,
Că-n orice fapt sunt adevăruri
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din Primele iubiri (1956)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și încordare, adresa este: