gânduri şi nuditate

Gândurile, emoţiile nude sunt la fel de vulnerabile ca şi oamenii goi. Trebuie, deci, să le îmbrăcăm.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de Eva, o femeie goală te poate duce cu gândul la Eden.

citat din David Boia (3 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistem

Ne-au dezbrăcat de părinţi
Fericiţi când Luna
Ne-nvelea cu stele
Şi frigul ne strângea să-i cântăm.
De dorul fraţilor
Lacrimile plângeau din suflet.
Şi în gând
Ne despărţeam de noi.

poezie de Ştefan Dima
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 21

A ciupi un cuvânt
pe o chitară
e o femeie dezbrăcată în iarnă
cu gândul la vară..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

13 decembrie - ziua tricourilor despre Crăciun

V-aş cumpăra tricouri, poate,
Cu gând să vi le dau cadou,
Cu crăciuniţe dezbrăcate,
Dar asta-i vreme de tricou?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Dezbrăcat de stele, cu lumini pierdute
Printre maniere sau simple redute,
Se înalţă gândul din ocean de vreme,
Rostuieşte Calea şi-uită să ne cheme.

Chiar şi filosofic, piatra-i tot mai seacă,
Lasă apă multă, pe gârlă, să treacă,
Nici că ne mai pasă cum va cerne sita,
Amărâţi de viaţă, ne plângem ursita.

Încă o idee pare că-şi frământă
Curcubeul firii din lumea cea sfântă,
Steaguri arborate între cer şi lume
Concluzionează în versuri postume.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

mi-au fost furate gândurile, dezbrăcate
violul s-a petrecut pe stradă
numele este în dicţionarul cu străzi
mă ascund de atunci
n-o să mă mai găseşti niciodată
dimineaţă am numărat un cer fără picioare
dezgolit de priviri
sunt rătăcită printre cărările mele
la ora cinci te aştept
într-un timp care nu mai există

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, s-a rătăcit Crăciunul!

Iarna a uitat să vină, s-a-mbătat pe la hotare,
Dezbrăcată plânge-n vamă şi se vaită-n gura mare,
C-a pierdut şi paşaportul şi nu ştie ce să facă;
Să-i aprindem lumânarea şi s-o îndemnăm să tacă!

De atâta văicăreală, de atâta lamentare
S-a topit zăpada toată şi doar pe sub munţi de sare,
Gerul îşi înmoaie deş' tul şi adoarme pe-o ulucă,
N-are niciun gând de gheaţă, n-are niciun gând de ducă.

În vacanţă, cică-i bine... n-are iarna vreo ruşine,
C-o aşteaptă-o lume-ntreagă. Ea se simte tare bine,
E chiar mândră că-i dorită cu aşa înverşunare
Şi zâmbeşte sub mustaţă şi se-mbată şi mai tare.

E aşa o nebunie, că nu ştii de-i primăvară,
Vara calcă peste toamnă şi ai sta numai afară,
Muguri stau să crape-n ramuri, cântă-n luncă pitpalacul
Şi au răsărit zambile, a-nflorit şi liliacul.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorul de nuduri

Cunoşti prea bine contururile nud,
Le-ai mângâiat atâta de profund!...
În minte ţi-au rămas întipărite,
Le-ai zugrăvit de parcă-s fete ne-mplinite.
Prin culoare-ai făcut să fie
Ceva din frumuseţea vie.
Şi cum lascive le-ai pictat,
Privindu-le, îţi fuge gândul la păcat.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveniţi inocenţi!...

roim în jurul cuvintelor.

renaştem odată cu ele...
angrenaţi în înţelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoţii demult adormite,
trezite brusc într-o cadenţă
aproape perfectă.

de fiecare dată se găseşte cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.

deveniţi inocenţi
dezrobim gândurile prizoniere.

în palme arde cenuşa amintirilor.

după alte revelaţii devastatoare

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de rostire

Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minţii.
Cenuşa...
Şi eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
ţintuit între stihuri şi proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în acelaşi bizar creuzet al minţii.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măşti
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te vede îmbrăcată sumar, el nu se gândeşte automat la cât de bine arăţi dezbrăcată. Gândul lui se îndreaptă instinctiv spre toţi ceilalţi bărbaţi cu care te-ai culcat înainte.

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fornicaţiei

Ţi-a ars concupiscenţa prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
şi dezbrăcaţi de vise, chiar vântul din poiană
îşi arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ştergând sudoarea frunţii, te-apleci cu buza-ţi lungă
spre elixirul vieţii. Ca trasă prin arcuş
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ţi ajungă
plăcerea de la vale şi până la urcuş.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
şi norii, laolaltă, coboară – tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbuşeşte-n lampă
şi-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» şi vârf de armonie",
am scris pe sânu-ţi moale c-o pastă alburie.

sonet de Ionuţ Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place. Din punctul meu de vedere, erotismul în poezie este sinonim cu "arta amorului". Trebuie multă experienţă senzuală, [...] | Citeşte tot comentariul

De toamnă gânduri

spart un colţ de cer dă un pic de lumină
un nor cu ceva ploaie se apleacă peste orizont
se simte că este frig, vântul bate a iarnă
un gând în lăcaşul lui suspină
din nou este toamnă, când ai trecut tu primăvară şi vară?
mă adun in mine, cu caldură
un pom în faţa ferestrei mele, acum dezbrăcat
cu cregile goale priveşte la lună
vine decembrie şi sunt, iară
singură

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica unui gând

- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai ştiu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfinţit
Să mai săruţi o gură de răcoare?

Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guşti un strop de poezie nudă
Ori să asculţi un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emblema muzicală

Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înţelesuri dezbrăcate, mângâie inconştient.

Ascult şi devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simţurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.

Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simţ al inutilităţii.

Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometaţi de muzică şi cuvinte,
Susţinem un recital pe tărmul însingurării.

Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopţii.
Petrecerea lumii începe.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deepweb

Deseori
florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura
unei vaze în care nu mai miroase a viaţă, deseori
muzica n-are niciun mesaj, o porneşti doar pentru a acoperi
un spaţiu dezbrăcat de sensuri, deseori
mâncarea n-are niciun gust, mănânci doar pentru a-ţi plomba
un loc ştirbit de afecţiune, deseori
selfi-urile n-au nicio emoţie, le postezi doar pentru a machia
în mintea altora, paloarea golului tău, golului ce nu-ţi dă pace.

Când reţelele de socializare aţipesc
selfi-urile încep să vorbească între ele, atunci
fiecare microexpresie capătă sens, fiecare
grimasă facială se conectează la o
grimasă a inimii, formează
o reţea de semne şi un gând, un gând nu-ţi dă pace:
pe cine păcălim
deseori?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul frunzei

Mai lasă-mă o clipă
să te mângâi
frunză căzută pe cărare
frumuseţea ta,
o port cu mine
din timpul pomului în floare
simt emoţia nestăvilită
alin durerea
cu o rugă fierbinte
ce urcă în zboruri neştiute
vei renaşte-n primăvară
în muguri de speranţe
şi flori de giuvaer
m-ai dezbrăcat de verdele privirii
când focul iubirii ardea
apoi te-ai transformat
în galben zâmbitor
vântul oftează
în lunga dezmierdare
sub muzica suavă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (8 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna nudă

Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior şi o privesc,
mă gândesc cine o forţează,
cine o pregăteşte de plecare goală
de se grăbeşte să n-o prindă zăpada.

Lăsaţi să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvăleşti în zăpadă decât în noroi.

Pentru noi viaţa se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitaţi să treceţi mai departe
fără să priviţi în urmă
seduşi de iluzii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă mondenă

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viaţa-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la ţară
Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educaţie părinţii
Pentru păstrarea credinţei - a crezut că-i mai bine să vie
În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătaţi-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.

poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!