gânduri şi odihnă

Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.

citat celebru din Regina Maria
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de gânduri
care frământă mintea,
noaptea odihnesc.

haiku de Dumitru Delcă (6 octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilaţi în munţii din suflet

Exilaţi în munţii din suflet,
lovim cu aripa gândului ancora vieţii.
Unde îţi vei odihni fruntea obosită
când, însângeraţi de lama ascuţită
a timpului,
vom înţelege că în dragoste
n-am ştiut să învingem?

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă-te mereu, fără odihnă, "cine sunt?". Analizează-ţi întreaga personalitate. Încearcă să vezi unde apare ideea de eu. Continuă să meditezi aşa. Menţine-ţi atenţia înăuntru. Într-o zi, roata gândurilor va încetini şi o intuiţie va apărea în chip misterios. Urmăreşte intuiţia aceea, lasă-ţi gândirea să se oprească şi îţi vei atinge apoi scopul.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervul care nu se odihneşte, ochiul care nu tremură, gândul care nu rătăceşte niciodată, scopul care nu şovăie niciodată - aceştia sunt stăpânii victoriei.

citat clasic din Edmund Burke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ninsorii

Albă linişte aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminţi din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliţi, încet se-aştern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul şi-a găsit odihnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Grăbit, la gândul c-o să-mi vie
Curând odihna întru Domnul,
Sunt mulţumit de insomnie
Şi trist când mă apucă somnul!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multă vreme îţi umblă paşii viselor prin gândurile nopţilor blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald şi dimineaţa culeg în palme roua parfumată a dorului firav. Eşti hrana unui suflet flămând şi lumina care mângâie întunericul nemuririi. Eşti lumea în care se odihneşte sufletul meu...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scripetele [The pulley]

La început, pe om când l-a creat,
Având în jur doar daruri minunate,
Domnul a zis: "Să-i dăm tot ce-i de dat
Şi-aceste bogăţii împrăştiate
Să stea-n el necurmat".

Şi cea dintâi, puterea se iveşte;
Apoi vin frumuseţe, gând, plăcere.
Când toate-s date, Domnul se opreşte,
Văzând că din întreaga Lui avere
Odihna zăboveşte.

"Căci de m-aş apuca", şi-a zis în sine,
"Să dau şi-acest odor la creatură,
Ar adora ce are, nu pe Mine,
Şi şi-ar găsi odihna în Natură;
Vom pierde, şi nu-i bine".

"Lasă ca toate astea să le ţină
Dar cu oftat şi chin să le păzească;

[...] Citeşte tot

poezie de George Herbert, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna

Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
şi mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
şi... să mă laşi,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (august 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

E oare liniştit vreodată omul? Nu. Chiar atunci când spune: "sunt relaxat complet", undeva, în subconştient, un gând, o acţiune, n-au odihnă, îşi cer drepturile.

Irina Fieroiu în Claudia
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

Lăsaţi-mi brazii ca să crească-n tihnă
Şi oile pe pajişti la odihnă,
Lăsaţi-mi apele să curgă line
Şi inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsaţi-mi munţii să ne ţină veşnic
Şi nu ucideţi flacăra din sfeşnic,
Lăsaţi-mi mintea trează peste ani
Şi n-o minţiţi cu fraze de "doi bani",
Lăsaţi-mi ţara pură, nepătată
Şi n-o însângeraţi cum aţi făcut-o odată,
Lăsaţi-mi neamul liber pe acest pământ
Să-şi poată spune sincer... gândul prin cuvânt.

poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nici unul dintre noi care, pe percursul vieţii sale, să nu-i fi trecut prin minte gândul sinuciderii, într-un moment de criză, suferinţă, necaz ori probleme, când i se părea că nu estenici o ieşire din ele. Aceasta ni se părea soluţia cea mai uşoară şi eram convinşi că ea ne va aduce plăcerea, odihna, victoria şi liniştea dorită. Acest fel de gândire vine din forma noastră naturală de a fi, şi anume, de a fugi de suferinţe şi a tinde la plăceri, însă, în cele mai multe cazuri, această fugă s-ar putea să ne coste foarte scump.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XVIII - Sinuciderea nu este o cale
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup vremelnic

Un trup vremelnic, ce viaţa îşi imită,
Conturul căprui îşi apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.

Sălaş îşi zideşte în pragul tâmplei stângi
Luna, croieşte cuib să-şi adoarmă ziua,
Să n-o săruţi, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.

Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiaşi destin.

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Somn dulce, pune-mi mâinile-ţi uşoare
Pe ochi, pe frunte,
Şi-mi cântă cântecele tale aromitoare,
Duioase daruri din comoara-ţi de minuni mărunte...

Somn, spune-mi iar poveştile acele
Ce-ndeamnă ostenitul suflet să se culce
Şi dau odihnă gândurilor grele.
Tu singur ştii să povesteşti atât de dulce.

Adu-mi vederi din ţări străine
Pe care-n veghe nu le-ajungem niciodată.
Şi pân'ce stelele mai palide s-arată,
Lasă-mi fruntea pe-al tău umăr să se-ncline...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomniac

De ce eşti treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ţi-o străbate?
Ce îţi produce insomnie?
Şi-ţi umple sufletul de agonie?

Deşi e linişte deplină,
Ecoul singurătăţii răsună,
O stare morbidă îşi face loc în tine,
Renunţă! Nu te minţi că va fi bine!

Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte străluceşti,
Dar ziua mereu te odihneşti.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia cu mintea odihnită

Vă scriu, profund îndurerat,
Povestea lui, în patru rânduri:
Sărmanul s-a accidentat,
Atunci când a căzut... pe gânduri.

epigramă de Ion Ruse din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri ca de gheaţă

De ce atâta soare şi drag de viaţă-n cale?
Aci e mănăstirea cu clopotul de jale.

Cum freamătă pădurea pierdută-n zări departe?
Aci sunt umbre negre cu zâmbete de moarte.

Merg una câte una, sub gânduri reci plecate...
Tu, care vrei odihna de clipe zbuciumate,

Tu, care porţi în suflet atâta amintire
Şi-n ochi oglinda vieţii-nflorite în iubire,

Să nu baţi cu nădejde la porţile-nvechite
De veşnicia vremii atât de liniştite;

Mai bine-ntoarce-ţi pasul, de-i obosit acum,
Să guşti uitarea caldă din viaţa de pe drum.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, între pământ şi cer

Undeva, între pământ şi cer
Sufletul meu rătăceşte stingher
Şi se zbate şi încearcă a şti,
Unde mai bine s-ar putea odihni.

S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubeşte îi macină gândul

De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea

Să o pot împărţi cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toţi pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... şi inima mea!

poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Şi-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Şi nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Şi nu pentru mine o ţin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moştenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniştesc ape,
Şi consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărţitul şi suveranul întreg!

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!