Citate despre gânduri și oftalmologie
citate despre gânduri și oftalmologie (inclusiv în versuri).
Aniversările, bucurii "deșarte"
Sunt practic "bucurii amare",
Gândirea noastră-i cert "mioapă":
Căci orișice aniversare
E încă-un pas făcut spre groapă!
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strivindu-te fără să vreau sub pleoape,
Adorm cu tine-n gând, iubitul meu.
Te văd în vis privirile-mi mioape,
În care-aduci cu bunul Dumnezeu.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și oftalmologie, dar cu o relevanță mică.
Astenie de târziu
Astenia mea târzie
Frunză legănată-n vânt,
Frig rotund pe cerul gurii
Dezbrăcată de cuvânt,
Nopți cu vise nedormite
Alchimia cifrei doi,
Clipă deșirând trecutul
Lacrimă din ochii goi,
Gânduri fâlfâind din aripi
Gestul unui salt mortal
Jar pe ultima țigară
Sânge roșu vertical,
Deget desenând pe geamuri
Pasăre pierdută-n zări,
Umbră despicată-n două
Plină de însingurări,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partitură pentru văz
dacă eliminam gândul
totul se transforma într-o pajiște verde
în nouă pietre roșu galben albastru
trecea un prinț călare
dar cum să renunți la gând
cum să împarți gândul
marile depărtări să le apropii
astea sunt secvențe din trecutul unui muritor
nu ai cum
memoria revenea încet la cursul de anatomie
omul este un ochi uriaș dragii mei
străbătut de văi și oglindit în ape tulburi
în cele din urmă se retrage în pământ pentru odihnă
plângeau copiii de țâță
pe adulții senectuții noastre
ceața ca o cataractă la cules de văz
cum își ridica munții
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând mărginit
Gând mărginit
Mai bine timid și miop
decât să iubești cu ură ploile
numai pentru că ele îmi înfloresc zâmbetul
luminează mai mult decât ziua toridă
pe care, în mine o-ngrop...
Nu știu ce gând mărginit o să-mi mai vină
dar urăsc spațiile înguste dintre oameni
oglinzile care se sparg
lăsându-mă și mai singur în lumină...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftalmologului Elena Buznă la vol. "Marea horă a vântului"
De-abia-acuma bate vântul
În hora gândurilor clare
Să pot să-ți spun, când iau cuvântul,
Că-mi placi și-acum, ca autoare.
Mărturisesc cu tot regretul,
Azi, când ședința e-n nocturnă,
Că îmi plăceai, dar asistentul
N-avea curajul să ți-o spună.
Și zile-ntregi te rog să crezi
Te căutam ca un nărod,
Dar nu veneam ca să mă vezi
Ci-ntotdeauna să te văd.
Pășeam în clinică încet,
Pentru a nu știu câta oară
Și când intram în cabinet
Ceream "distanța pupilară".
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești visul meu de-o viață
Când se înfiripau idile,
Îmi puneam în gând dorințe,
Au fost clipe, au fost zile
Viața-mi trimitea sentințe.
Cutezam să cred, în vise,
Să-mi trimit ruga la cer,
Speranțele veneau ucise
Mă simțeam un temnicer.
Curgeau zilele ca apa,
Prindeam rar câte un strop,
Viața mă privea mioapă,
Mă credea un mizantrop.
Cu greu am furat o rază,
Era lumina din speranță,
Dorința ne stătea de pază,
Ca un reflex de eleganță.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Stănciulescu (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul
se desenează Crăciunul
pe fereastra închisă.
ninge-n cuvinte despre Isus.
tobele răsună și învelesc spațiul,
ecoul jertfei plutește printre zurgălăi,
urșii saltă pasul în șir indian
către zarea șerpuind cărunt.
cerul gol e albit ca o cataractă,
uimit drumul suie către cer.
pe mine mă caut ieri,
nejefuită de vreme,
în gândul vechi, nedurut,
în pacea nopții curbată de stele,
erai într-o idee cu lacăt,
pe-un vârf de albastru pribeag.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino-mi în gând
Vino-mi în gând
La ceasuri de seară
Să fim iarăși doi prigoniți
De îngerul blând
Pe ritm de chitară
Din Raiul cu îngeri și sfinți.
Vino-mi poveste
În inima feie
Să scriem romane-n sărut
Mai dă-mi iar de veste
Că-ți sunt odisee
Și-n tâmplă un gând așternut.
Vino-mi ardente
În nopțile triste
Să ard în neștire cu tine
Mișcările lente
Din visele-ți ninse
Să-ți fie iubirea din mine.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul iubirii
Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irișii deranjați
De lumina solară, lunară.
Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-și din viață iluzii?
Femeile prelungesc bărbăția,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroașă prin îngeri natalitatea.
Îmi place gândul tău, iubirea în nuanțe,
Viața-n cuplu este școală-naltă
Unde orișicine învață a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ploii la începuturi
- fantome și știme -
când ferestrele încep să plângă
una câte una pe bulevard
când orele zilei s-au împuținat
și vine întunericul din gânduri
îmi place să îmbrățișez ploaia pe furiș
să o dezmierd să o mângâi pe oase
să o sărut să o împing pe spate
și stropii ei nebuni ca niște lacrimi
de sânge de îngeri firavi
să-mi spele uitarea și sufletul bolnav
.
cu ploaia ce se prelinge încet
printre pietre
amintirile așezate tainic
în uitare în adâncurile subțiri
vor țâșni și se vor înălța
jumătate vis jumătate știmă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea Neamțului
Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamțul se numea
Și-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemți, germani sau teutonici.
E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeți că sunt eu
Ca să știu atâtea fleacuri!
Cui va ști, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărți de școală?
Aș! Rămâi cu mâna goală.
Deci, în ceasul dimineții,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieții,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vecinele...
Lângă o casă dragă lor,
Stau vecinele cuminți, pe-o bâncuță mică, veche,
Ca fețele multor sfinți în biserici pe perete.
Ochii plini de cataracte și voință de-a trăi
Cum au oamenii în etate și la ele poți găsi,
Lecții noi cu sfaturi coapte.
La picioare un parc cu flori, le umple viața de culori
Și de proaspete parfumuri, dragostea albinelor,
Balsam sfânt din munca lor, cu bis de însuflețire.
Viața le-a trecut în mare, văduvite-s de puteri,
Dar au multe amintiri ce le vor redepănate
Printre necunoscători.
Azi, poverile din spate le-au pus jos, ca pe dăsagi
Și cu zâmbete caline dau binețe celor dragi,
Fiincă așa se simt mai bine, când de lumes observate.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul X
Urmam acum îngustei cărărui
ce e-ntre zid și focul făr' de fine,
maestrul meu și eu, în urma lui.
"O, nalte geniu ce mă porți cu tine
prin văile impii, cum ție-ți place,
vorbește,-am zis, și-alină doru-n mine.
Putem vedea pe-acel popor ce zace
aci-n sicrie? Căci păzite nu-s
și toate-și au deschise-a lor capace."
"Închide-se-vor toate", el mi-a spus,
"din Iosafat când s-or întoarce iară
tot insu-n trupul ce-l avuse sus.
De-această parte-un cimitir separă
pe toți, cu Epicur pe-ai săi ciraci
cari sufletul prin trup îl fac să piară.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit de-o iarnă
Urme-adânci înfundate-n înnouratul, pudratul de puf,
Peste câmpu-n scaieți rari, brun-strâmbii și rupți,
Se acoperă-n treacăt de viforul plin de năduf
De-un ianuarie crud, repetat nesfârșit, ani de ani... tot mai scurți.
Înapoiul se pierde, se ascunde cu praf de ce-a fost,
-De-alb de vată ce piaptănă-n scrâșneul rece de vânt-
Doar în față-i scăparea-nentinatului, neantului frost,
Așteptat să se calce... cu frica de caldul, din negrul mormânt.
Și ochii îngheață-n tăiș de-alburii cataracte
Strânse-n pielea ce crapă-n ridate înghețuri,
Cu crezul că-ntorsul privirii-napoi, în antracte,
E-o sursă d-elan... de sărit de arșituri de viețuri.
Și-i lung anotimpul și-i culmea și-i ultim și-i greu
Și nu mai e nimeni în jur, sunt un spate de dune
Bântuite deja de trecut, ce-l ajunge în veșnic mereu,
Cu-ntrezare de-o pâclă de ceață... cu negrul ce soarele-apune.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul din gând
În noapte, sub lună, îmi spune-o poveste
Un vânt ce adie-n poiana pierdută
În mijloc de codru, în lumea tăcută
A celor ce dorm în arpegii celeste.
Șoptește deasupra mulțimii de fire,
A ierbii ce-și unduie părul cel verde,
Sub vorbele-șoapte ce vin să dezmierde
Urechi de-ntuneric cu-a lor născocire.
O fi adevărul, sau doar inventată?
Stejarul cel falnic din margine știe,
Căci șoaptele, toate, se-ntâmplă să fie,
Trecând peste timpuri, povestea lui toată:
Ieșise din ghindă fragil și subțire
Cu teama în suflet, făptură plăpândă
Ce-ntinde spre viață încet, tremurândă,
O mică tulpină spre-a zilei lucire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băi!
Băi, țara vă-i ca și vândută
Și prime luați de murături
Toți ce-i cu palma nebătută,
Manifestanți... de înjurături!
Băi, țara-i toată o hârtoapă
Și porcul vi-l tăiați din primă,
Orbi vă săpând, orbește, groapă,
Uitând că tot trăiți din crimă!
Băi, țara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paște
Și nu vă paște gând c-afară
Fugind munciții, gol se naște!
Băi, pute țara de putoare,
Ce vrem ca alții să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXIII
"Deus, venerunt gentes", alternând
ori trei, ori patru dulce-o psalmodie
cântar-acele doamne,-acum plângând,
și le-asculta și-ofta-n cucernicie
stăpâna mea, și-așa schimbată cum
nu mult mai mult sub cruce-ai fost, Mărie.
Iar, când fecioarele-i făcură drum
și ei ca să vorbească, ea,-n picioare
stând dreaptă-n sus, răspuns-a lor acum
și-n faț-avea a focului coloare.
"Puțin și nu mă veți vedea", vorbi,
"și iar mă veți vedea, dragi surioare!"
Pe toate șapte-n față-i le pofti,
și-n urma ei, prin semn numai, m-aduse,
pe doamna și pe Stațiu, ce s-opri.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa întoarcerii
Ne soarbe timpul clipele-napoi
Și în furtuni eternul se arată,
Recad în umbre-arcadele de ploi,
Dormim tăcut sub o sprânceană mată.
Ne-adapă stele sufletul rănit
Și ne mustesc din trupuri fructe coapte,
Suntem copaci ce gândul și-au înfipt
În univers, între tăceri și moarte.
Ne soarbe timpul clipele-napoi
Și alergăm haotic, toți odată,
Același drum, aceiași pași în doi,
Minciuni și suferință-i viața toată.
Furtuni se nasc în piepturi de granit
Și valuri de mătăsuri diafane
Ne poartă către minus infinit,
Reinventând un petec de culoare.
Și în furtuni eternul se arată,
Oglinda spartă-n ceruri se răsfrânge,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și oftalmologie, adresa este: