gânduri şi panică

Ambientală

Ai lăsat în lumea de afară
gândurile amputate ale febrei
cu care întorci spatele prizonier
voluntar
aceluiaşi recviem, nu contează împreună,
se aseamănă visele în feţele oglinzii
în spatele serii
pustiind în palme
rimele cu care te iubesc, uşa lumii de afară
sinteză la boală,
atacuri de panică în neputinţa
nu ai cuvinte.

poezie de Iulia Mîndrean din Valsurile omului de gheaţă (30 aprilie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti în avion şi un motor explodează. Ce preferi? Ca pilotul să spună: "Păstraţi-vă calmul, puneţi-vă centurile de siguranţă. N-o să fie tocmai plăcut, dar cumva vom ajunge acasă." Sau Pilotul să o ia la fugă pe culoar şi să urle panicat "O să muriiim, o să murim cu toţii!" În care dintre cele două scenarii este mai posibil să ajungi la sol viu? Eşti pilotul vieţii tale. Ce abordare crezi că îţi va da mai multe şanse de reuşită? De asta gândirea pozitivă bate orice altă abordare. Nu îţi dă garanţii dar nu există cale mai bună.

citat din Andrew Matthews
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panica implică faptul că nu există vreun gând raţional. Că suntem "îngheţaţi", imobilizaţi, şi incapabili să ne ajustăm unei situaţii. Neajutoraţi de logică şi stăpâniţi de un comportament aparent negândit.

citat din Anthony Scaramucci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un copil...

Când un copil prinde-un adult prima oară pe picior greşit –
când îi intră prima oară în căpuşorul lui serios ideea
că adulţii nu-s întotdeauna dotaţi cu inteligenţă divină,
că deciziile lor nu-s întotdeauna înţelepte,
gândirea adevărată şi sentinţele juste –
lumea lui se prăbuşeşte într-o dezolantă panică.
Zeii au căzut şi toată protecţia a pierit.
Şi-un singur lucru-i sigur în ceea ce priveşte căderea zeilor:
ei nu cad doar un pic;
ei se strivesc, se spulberă sau se scufundă-n smârcuri verzi.
E nevoie de-o muncă foarte obositoare să-i scoţi iar la lumină;
Şi niciodată nu vor mai străluci la fel.
Iar lumea copilului nu va mai fi niciodată cu adevărat întreagă.
E un fel dureros de a te maturiza.

poezie celebră de John Steinbeck din La est de Eden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panica stârnită de şocul viitorului poate fi dominată, dacă ştii să te bucuri de ce-ţi oferă prezentul. Viaţa este prea scurtă s-o iroseşti în lamentări, deci găseşte forţa de a depăşi orice moment trist şi formează-ţi o gândire pozitivă, ca să-ţi poţi dirija acţiunile spre binele celorlalţi!

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panica stârnită de şocul viitorului poate fi dominată, dacă ştii să te bucuri de ce-ţi oferă prezentul. Viaţa este prea scurtă s-o iroseşti în lamentări, deci găseşte forţa de a depăşi orice moment trist şi formează-ţi o gândire pozitivă, ca să-ţi poţi dirija acţiunile spre binele celorlalţi!

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-ne

Lăsaţi-ne în pace şi-n nevoi
În ţara sărăcită şi trădată,
Să n-o târâţi cu forţa în război
Şi nu-i mai puneţi ţintele pe hartă!

Nu faceţi din soldaţi carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt şi bun,
Doar pacea este unica avere...

Voi vreţi, cei din apus şi răsărit,
Să semănaţi pe glob doar panică şi ură,
Cu ace şi cu boli ne-aţi umilit
Şi ne-aţi călcat adânc pe bătătură...

Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbaţi cu foc şi sânge harta!
Cu gândul hâd şi suflet de strigoi,
Voi vreţi cu tancuri să-i decideţi soarta...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate emoţiile pe care le simţi sunt consecinţele gândurilor tale. Emoţiile sunt obiceiuri. Fie că alegi să creezi adevărate drame, că suferi, că reacţionezi cu furie, ură, agresivitate, invidie, răutate, gelozie, disperare, tristeţe, panică, frică, etc., toate reprezintă doar modalitatea prin care tu te raportezi, în mod obişnuit, la realitate. Poţi oricând să îţi creezi alte reacţii emoţionale, alte obişnuinţe - însă pentru asta este necesar să îţi asculţi raţiunea şi să îţi cultivi înţelepciunea.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământuri şi ape între patimi şi ispite

Doar să-ţi apleci urechea
şi ţărmurile-ţi vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îţi cântă,
şoptesc poveşti fermecătoare,
incantaţii magice neînţelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie şi mirt,
fumegau înmiresmat
sub torţe de smoală.
Chiparoşi vechi şi neclintiţi
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu ţipete răguşite
de păsări necunoscute.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri...

Când eşti îndrăgostit,
Faci din sărut şi-o îmbrăţişare... un stup al fericirii!
Spargi şi oglinda cerului
Ca stelele sa-ţi cada-n palmă,
Formând izvorul nemuririi!
Iar gândurile se transformă-n haită...
Doar lupi ce vor să se hrănească cu sângele ce îţi pulsează-n vene...
Iar inima îşi creşte ritmul
Lăsând frica să te cuprindă
La gândul că ce azi este frumos
Mâine se poate dărâma ntr-o clipă!
Şi chiar de se întâmplă,
Nu te lăsa cuprins de panică!
Nu trebuie să-ţi pui blazon în suflet...
(Biet rug îndrăgostit de-o umbră...)
Căci, chiar si Dumnezeu,
De-ar fi îndrăgostit, ar arăta ca mine!
Un mugure abia-ncoltit
Si nu cenuşă, atâta timp cat focul dragostei in mine mai mocneşte!
Atâta timp, cât orizontul mai desparte cerul de pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa ta

A pornit odată ca un mic simplu gând
Impus de un prieten cam flămând
Un gând ce avea să-ţi roadă inima
Şi sufletul, starea, mintea ta

Te uitai în jur, pe trepte lăcrimai
Oameni fericiţi, în jur, tu auzeai
Dar tot ce privirea-ţi arăta
Era numai suferinţa ta

Într-un moment de panică ai vrut să scapi
Trecutul tău, cu totul, să-l îngropi
Ai vrut de viaţa ta mereu să uiţi
Doar să vezi cum e să nu mai simţi

E atat de simplu să renunţi, să te dai bătut
Să priveşti în jos, să te arunci fără avânt
Este simplu să nu-ţi pese de ceva
Să nu crezi că eşti mai jos ca altcineva.

poezie de Costel Obadă
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneş
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soţie – eu fac legi şi ţin judeţ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, nişte trântori
Care mănâncă, dorm şi care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieţii până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe ţărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut şi-am cunoscut multe, oraşe şi oameni,
Obiceiuri şi clime, adunări şi guverne –
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toţi;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experienţa e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea te transformă într-un mediocru care îşi ia măsuri de precauţie, ca să nu dea rateuri, care nu vrea să simtă disconfort, care vrea să fie "în siguranţă". Cele mai multe dintre obiective sunt puse departe, în viitor. Cât mai departe. Asta e natura omului. De ce? Pentru că însuşi gândul că trebuie să se apuce de treabă îl panichează. Şi atunci dacă aruncă un termen de câteva luni pe hârtie, poate ani, îl face să se simtă în siguranţă. Obiectivul e undeva departe, în ceaţă... are timp să se ocupe de el. Însă tot acolo ajungi, muncind pe ultima sută de metri ca nebunul. Singurele obiective cu adevărat valoroase din punctul meu de vedere sunt cele indecente: ori nesimţit de strânse, ori nesimţit de mari ca şi amploare.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti copie indigo cu Atmaji, cu Libertatea, vei rămâne copie indigo cu sclavia, cu mintea. Oare te prinzi sau nu te prinzi de asta? Atâta timp cât crezi că Atmaji e o persoană, te vei condamna tu însuţi la suferinţa acestei închisori! Tu nu eşti corpul-minte şi dacă nu-l auzi pe Atmaji că o să fii obligat să auzi boala care nu-i nimic altceva decât vocea lui Dumnezeu care îţi şopteşte în inimă: "Această grămadă putridă de carne, panică de gânduri şi rahat nu eşti tu, te invit să renunţi chiar Acum la această deşertăciune pentru a te reîntoarce la Mine!" Dacă auzi cu adevărat Asta, nu mai are nici o importanţă dacă parabdha-karma acestei forme continuă sau încetează, tu nu eşti acest vis. Ceea ce nu s-a născut vreodată nu poate să moară.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capacitatea unui om de a accepta solitudinea şi liniştea îl definesc maturitatea psihică şi echilibrul emoţional. Fuga constantă după stimuli în exterior, sentimentul de disperare când se face linişte, zgomotul de care are nevoie cineva ca să îşi ignore propriile gânduri, distracţiile şi agitaţia permanentă sunt doar modalităţi de evitare a întâlnirii cu sinele adevărat. Dar ce este atât de rău în confruntarea cu tine însuţi? Ce îţi imaginezi că vei afla? Poate după un moment de panică, în care apar conştientizările, începi să te asculţi. Apoi te accepţi şi te ierţi. Şi până la urmă, vei căuta să stai zilnic câteva clipe în propria-ţi companie şi vei deveni prietenul tău cel mai bun. Astfel, îţi vei da seama cât de puternic eşti şi vei conştientiza că nu ai nevoie de nimeni care să îţi umple golurile interioare. Vei căuta liniştea şi vei celebra momentele de solitudine pentru că înţelegi faptul că ele te ajută să fii o fiinţă puternică şi întreagă. De asemenea oameni are nevoie umanitatea.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot fi vasul tău

Mă gândesc că o tulbur, dacă deschid gura şi o înghit.

Prefer de fiecare dată să o iau în braţe uşor,
cum au luat oamenii din Ninive pe omul lui Dumnezeu
azvârlit pe ţărm, şi să vorbim despre vreme,
despre copii
sau despre taxe şi impozite locale.

Eu ştiu că sunt un peşte greu, care vânează în ape adânci, departe de iureşul şi zvâcnirile marelui fluviu;
aruncat ca năvodul, în ochiurile lui se prind solzii tineri ai îndrăgostiţilor,
în fiecare zi în care eu mă confund cu respiraţia ei,
cu râsul ei în cascadă,
cu nămolul conversaţiilor burgheze pe care îl aruncăm peste mal,
cu priviri fugitive, cu alea-alea, cu jocuri de limbaj, mai mult sau mai puţin vinovate.
(peste malul fiinţei, desigur)

Când vorbeşte, privesc un punct fix, deasupra ochilor ei
şi repet în gând rar: "crainic, craniu, verdeaţă, panică, fundament, cotor, magic".

Nimic altceva decât vechea şi banala practică de şaman de a păstra vii într-un vas oarecare de plastic

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor nebun de dragoste

Un dor nebun de-un vis şi-o amintire
Trecutul din uitata zare,
Amplifică o panică simţită-n diafragmă.
Şi simt iubirea cum îmi curge-n vene
Şi inima cum bate-n tâmplele-mi.
Mi-e dor de noi, de-a ta privire
De glasul dulce ca o mângâiere
Şi nu ştiu ce aştept de nu pornesc spre tine
Căci sufletu-mi tânjeşte de-al tău dor...
De un sărut, de-o îmbrăţişare.
Mi-e dor de un gest
De-un semn ce îl aştept
Ce tu mă laşi doar ă-l ghicesc...
Mi-e dor de dragoste, de tine
Şi poate de-un sărut în plus...
De toate câte nu am spus...
Căci încă sunt nebunul ce mereu iubeşte
Ce n-a ştiut până mai ieri
Că-n mine zace o poveste de iubire.
Te-am strâns în braţe tremurânde

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulele-soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, ele nu îşi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci

mi-am luat frica de gât şi am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme şi a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât şi s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
şi de frică a intrat în tocătorul de carne
şi mie nu mi-a fost milă de frica mea
şi am dat-o la carne deşi putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa

apoi mi-am vopsit buzele cu roşu aprins
foarte aprins de urlau după mine ştii cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele şi toate altarele
şi nu mă durea nimic şi umblam liberă
printre aceste stări roşii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
şi nu ştie de frică şi nici frica n-o mai cunoaşte

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită

Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieşiră, de un negru-abanos,
Se mişca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică şi fragilă, gureşă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuţul să-l ascunză,
Soţul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Şi cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Şi aşa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanţa, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste şi pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, caşcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spăşită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!