gânduri şi paradox

paradox

Paradoxul este gândire fasonată de pasiune.

definiţie clasică de Gerhart Hauptmann
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

mistică

Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox feminin

Vecina mea, se poate spune,
E-un paradox, în felul său.
Am despre ea doar gânduri bune
Dar când o văd, îi pun gând rău.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Femeia, chiar și fără haine, e-o prăpastie de taine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu ştim despre femeie

Un paradox pe gând mă pune
Şi nu-i găsesc răspunsul clar:
Când toate fetele sunt bune,
Neveste rele de-unde-apar?

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei să zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.

Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinşi de-alergături pe-acelaşi crug,
Când circumscrişi în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuţi, pe rug.

Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-acelaşi inerent deziderat.

Si contorsionaţi de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veşnic paradox.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Grăbit, la gândul c-o să-mi vie
Curând odihna întru Domnul,
Sunt mulţumit de insomnie
Şi trist când mă apucă somnul!

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul urii (aviz unuia care a spus că-i urăşte nespus pe cei care-i spun verde-n faţă ce cred despre el)

Meditez şi-n gând îmi zic:
Déşi pare de mirare,
Cu cât sufletu-i mai mic,
Cu-atât ura e mai mare mare!...

epigramă de George Budoi din Iubirea şi ura în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este un instrument. Foarte preţios, de altfel. Însă omul nu este gândurile sale, deşi, de cele mai multe ori, identificarea sa cu gândurile este completă. Doar prin raportarea la gânduri se creează războaie, conflicte, violenţe - într-un cuvânt, zgomote. Gândul este o creaţie, deci are o formă, chiar dacă ochii umani nu pot vedea această formă. Gândul are o vibraţie proprie, fiind o entitate de energie aflată în călătoria sa individuală. Aşadar, gândurile nu sunt incluse în oameni, ci există printre oameni, intrând într-o relaţie cu acei oameni cu care rezonează. Însă oamenii nu ştiu acest lucru - nu ştiu faptul că formele lor sunt separate de formele de gând - tocmai de aceea oamenii au devenit prizonierii gândurilor, gândirea reprezentând, în mod paradoxal, cea mai puternică slăbiciune a omenirii. Şi de ce este cea mai puternică? Pentru că oamenii nu ştiu faptul că gândul este o dependenţă, iar în acest mod, calea gândului devine mult mai uşoară.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul urii (unuia)

Nu-mi dă pace-o întrebare,
Te privesc şi-n gând îmi zic:
Cum de-n sufletul tău mic,
Zace-o ură-aşa de mare?!...

pamflet de George Budoi din Iubirea şi ura în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie de animale, dar se pare că şi ele au nevoie de noi. Aproape orice a devenit domestic sau domesticibil şi e o dorinţă de ambele părţi să coabităm. Apoi, mi se pare interesant cum le iubim, dar le şi mâncăm. E un paradox care iarăşi mă pune pe gânduri.

citat din Adrian Sitaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului, şi aceea distorsionată, înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii.

Dan Puric în Cine suntem (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice gând este o etichetă, dar nici o etichetă nu este şi nu poate afecta natura conţinutului. E un paradox, deşi gândul, eticheta e cel mai complicat lucru din lume el pretinde că poate înţelege simplitatea, simplitate care de fapt e lipsită de gând. Asta înseamnă să fii simplu, nu-ţi fă păreri despre nimic, doar contemplă în inima cea sfântă a observării totul!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă... sau... Blestem

Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalţ peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!

Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac şi să spun.

Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinţi sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.

Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Şi copiii exilaţi pe pământ.
Tac sfios la duşman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi oameni pretind ca vorbesc despre "Libertate", "Viaţă îndelungată", dar doar frica de moarte a gândului le este călăuză! Omul poate trăi toată viaţa cu fricile gândului lui drept "adevăr pentru viată" în loc să afle cine şi ce este el. Paradoxul indescriptibil sau frumuseţea incomensurabila a vieţii este că ea, viaţa râde de toate gândurile tale sau am putea spune mai degrabă frici copilăreşti transformate în cunoaştere dietetică.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum cele mai frumoase şi plăcute haine sunt găurite şi mâncate de molii, la fel cele mai frumoase şi verticale fiinţe umane sunt găurite, devorate de gânduri şi pustiite de suferinţă. Ce paradox! Tocmai mintea care vrea să te scape de suferinţă este mama infernului ei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă monocromă (după Romanţă policromă de Ion Minulescu)

Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-aş vrea –
O, dac-aş vrea să-i cer ce nu-mi dă încă –
Ar merge-automat la DNA
Şi-apoi în beci săpat adânc în stâncă
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
M-aş bucura enorm, ca un şomer,
Şi-aş cere serios apoi aşa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi flota pescuitului oceanic,
Dă-mi primul peşte pescuit cu flota
Şi primul ceai băut direct din ceainic

Dă-mi paradoxul parvenirii tale,
Dă-mi măreţia blondelor tembele,
Dă-mi cheia adunărilor banale
Şi profunzimea gândurilor rele.

[...] Citeşte tot

parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumirea, frustrarea, furia, invidia, gelozia - toate sunt creaţia minţii tale. Ele apar fie pentru că ai vrea ca lucrurile să fie altfel decât sunt - deci nu trăieşti în acceptare, fie că porţi războaie în interiorul tău de care nu eşti conştient, iar apoi le cauţi, inconştient, şi în exterior. De fapt, ceea ce îţi lipseşte ţie este pacea interioară. Dacă te-ai simţi liniştit şi împăcat cu tine însuţi, nimic din exteriorul tău nu ar mai putea să îţi declanşeze stările negative pe care le simţi. Şi nu, liniştea interioară nu se obţine prin războaiele pe care le porţi cu ceilalţi sau cu viaţa. Pacea interioară provine din acceptarea ta, a vieţii şi a celorlaţi - fără pretenţii, aşteptări, judecată sau critică. În mod paradoxal, acceptarea fără judecare este precursorul schimbării. Astfel, vei observa că de cele mai multe ori, nimic din exteriorul tău nu trebuie să se schimbe... ci doar gândirea, percepţia, atitudinea şi comportamentele tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A gândi - verbul Gemenilor. Şi e adevărat, gândirea devine tot mai tiranică între compartimentele psihicului meu. Acum e o gândire fără substanţă, sau care îşi e sieşi substanţă. Gândesc aşa cum imaginam în adolescenţă: vedeam imagini, dar ele nu formau o lume. Poate că, la fel ca atunci, dar în planul meditaţiei, în câţiva ani am să reuşesc să devin, dintr-un om care gândeşte, un gânditor. Dacă aş duce o anume viaţă, dacă nu aş trăi în paradox şi ipocrizie, ştiu că ar fi aşa. Sunt între paliere, poate între poezie şi mistică, magie, iluminare, plenitudine, distrugere. Sau între ficţiune şi realitate (dar cea adevărată, nu cea din jur).

Mircea Cărtărescu în Jurnal I (1990-1996) (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se cern la înghesuială cu amintirile. Mor trăind, şi se nasc în noi mai abitir, abia după ce au dispărut în efemer. Ce paradox! Puţini înţeleg definiţia aceasta a clipelor de răsărit molcom, împărţit pe îndelete la o întâlnire a gândurilor lăuntrice. Ce plăcut ar fi să devenim cumva superiori în dezbaterea acestor aparenţe stupide care strivesc bătăile de inimă în contraste variabile.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet postcuvântător

Cei sonetişti, la număr, doi,
Stătură nu prea mult pe gânduri,
Se tatonară pintre rânduri
Da capo-al fine şi-napoi,

Plecând, în pace, la război,
Cu tobe, fluiere şi drânduri,
Cu-alămuri dacice din scânduri...
În toate, fură bravi eroi!

Se tăvăliră-n paradox
Precum rugina pe inox,
Scuipară contra vântului,

Se duelară-n epitete,
Făcând OCOL CUVÂNTULUI,
ÎN peste 80 DE SONETE!

sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!