gânduri şi relativitate

Einstein

Cu savanta lui gândire,
În culmea maturităţii,
A descoperit pentru omenire
Legea relativităţii.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de relativ

În vârful cuvintelor
Am scrijelit idei,
Pudoarea gândurilor sacre
Pluteşte instantaneu
Printre cei surexcitaţi
De euforia succesului,
Traseele se întretaie
Cu numele la propriu,
Doar tăria spectrului
Ne va povăţui idilic,
Spre tagma împlinirilor
În dauna unui suspin
Sumbru al decadenţei,
O luptă mai acătării
Va declanşa trecerea
În virtutea impulsurilor
Sub lumina izbânzilor,
Printre titanice auspicii
Spre escapade benefice.

poezie de David Boia (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt în stare să-mi iubesc arta cu adevărat. O analizez prea mult. Simt prea tare cât de relativă este valoarea ideilor, a cuvintelor, şi chiar a celei mai perfecte inteligenţe... Nu mă pot opri să nu dispreţuiesc gândirea, fiindcă-i atât de slabă, şi forma, pentru că-i aşa de imperfectă. Pe mine mă stăpâneşte iremediabil ideea insuficienţei omeneşti, a oricărei silinţe a noastre, fiindcă rezultatele sunt totdeauna nişte mizerabile şi neisprăvite lucruri.

citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vederea aceasta e relativa ochiului meu

Eheu, ţipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.

Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi aşezarea ta între morţi.

Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ţi-o atârni între ţâţe.

Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding şi dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
şi clopotul
şi l-am lăsat mut.

E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În disputa relativă la aprecierea visului, scriitorii par a se situa pe aceeaşi poziţie cu antichitatea, cu poporul superstiţios şi cu autorul Interpretării viselor. Căci atunci când prezintă visele personajelor create de fantezia lor, ei rămân credincioşi experienţei curente, care arată că gândirea şi simţirea omului se continuă în vis; cu alte cuvinte, ei nu urmăresc nimic altceva decât să caracterizeze stările sufleteşti ale eroilor, cu ajutorul viselor acestora. Iar scriitorii sunt aliaţi preţioşi, şi mărturia lor are multă greutate, întrucât ei ştiu o mulţime de lucruri pe care ştiinţa oficială nici măcar nu le bănuieşte.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate

Relativ mereu e totul –
Fericire, lacrimi, vis,
Taină, zbor de fluturi, pace,
Ideal de neatins...
Relativ, deşertăciune,
Trecător abstractul gând...
Taina gustului de pâine
Şi izvorul fremătând,
Ca un vânt vor trece toate,
În uitare se vor pierde,
Flori şi nouri, clipe, soare,
Tihna şi frunzişul verde.
Doar o umbră va rămâne –
Amintirea ce-ntr-o zi
Ne va dărui puterea
Şi speranţa de-a trăi.
Relativă viaţa, moartea,
Ziua, întristarea, noaptea,
Chiar şi Luna, ce-n sclipire
Ne aduce fericire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
şi-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aştepare, din şoaptele-ţi vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.

Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul Conştiinţei Fără De Formă, la fel ca oricare creaţie, răsar gândurile care pornesc în călătoria lor de experimentare şi de cunoaştere de Sine. Aceste gânduri sunt ca nişte bule care se dezlipesc de Ocean, luându-şi zborul prin teritoriul relativ al lumii manifestate. Din moment ce gândul s-a despărţit de Ocean, acesta priveşte în jurul său şi vede alte forme separate, care sunt şi ele în propria călătorie de cunoaştere de Sine. Şi, pentru a-şi determina forma şi pentru a se diferenţia de celelalte forme, gândul îşi creează un sine fals, cu care începe să se identifice. Exact ca oamenii. Şi începe să călătorească, însă este mereu conştient de faptul că această călătorie este una de evoluţie şi de avansare - tocmai de aceea, gândul are un singur mare scop: să devină experienţă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare dacă Einstein ar fi realizat măcar în germene că timpul nu există, e doar o invenţie limitată, o condiţionare inventată de mintea umană şi-ar mai fi bazat "teoria absurdităţii" pe o astfel de falsitate? Dacă absolut totul este iluzie atunci "teoria relativităţii "este adevărată? Cu 50000 de ani în urmă, exista viteză, era inventat timpul, dar relativitatea hilară a Absolutului exista? Suntem orbi, nu vedem că relativitatea e un prizonierat/închisoare al gândirii, după cum Absolut este etern liber de orice formă sau manifestare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost învăţaţi că "a şti" este suprem ca "A-FI". Şi "a şti" nu este deloc suprem. Este atât de relativ, este atât de efemer. Este atât de schimbător. Este o halucinaţie. Exersează acest fapt de "A-FI". Reîntoarce-te din nou şi din nou. Lasă orice gând să cadă de pe tine şi reîntoarce-te din nou şi din nou în propria ta fiinţă, în propria ta inimă. Rămâi ca tăcerea abisală, nenăscută, necreată. Mai înainte de toţi vecii şi după toţi vecii. Şi adevărata spontaneitate a inimii va răsări. Va răsări ca Adevărul a Vieţii Veşnice pe care-l Eşti. Nu căuta să copiezi pe "A-FI", doar Fii. Urmăreşte acest dulce de neclintire ale Fiinţării. Tu nu eşti doar în toate anotimpurile tale, ci şi în toate Eternităţiile. Tu, Unicul, Eşti chiar şi atunci când nu eşti. Nu încerca cu mintea să prinzi asta. Fii Asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabilitate

În colţul meu de lume,
nu mă împovărez cu imponderabile;
nu câr(co)tesc sub legea gravitaţiei.
Dar, a ieşi din atmosfera gândului
şi a face să rodească litere-n cuvinte
pe brazdele lunii,
având înfipte ghearele hăului în spate,
îndeobşte, e o calitate.
În realitate,
într-un spaţiu sceptic,
de oarecare relativitate,
răbdarea semenilor
este cea care le dă greutate.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un caier de iubire din al cărui fir Dumnezeu vrea să-şi facă mantie. O, cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe om, încât a trimis pe Fiul Său în lume să-l întoarcă de pe cărarea iadului! În lumea de azi sunt atâtea săbii care fac să sângereze gândurile omului. Chiar dacă pacea pe pământ este relativă, vedem cum, de multe ori în istorie, a fost înfiptă sabia în gândul unei naţiuni. O dată strivit spaţiul mintal al omului el se aseamănă unui zbor cu aripile frânte. Doamne, binecuvântează şi păzeşte gândul naţiei române şi să nu mai auzim pe la porţile Europei cuvintele: Român, caut ţară! Iubiţi tineri, visaţi şi ziua, însă nu visul unei frunze ruginii de toamnă. Visul vostru să fie mereu la dulcea Românie şi nu uitaţi că Anul 1918 este parte din povestea fără sfârşit a neamului nostru românesc.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă şi o lacrimă
sigur e o ştiinţă
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar aşa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeţi

de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roşu
când spre albastru
apoi aşez iubirea în cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea retrezită

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

De vei simţi în suflet regretele tardive
venite peste gânduri cu lux de amintiri,
opreşte-te o clipă să regăseşti motive
din liniştea uitării să vii să mă inspiri.
Şi-n dulcea neuitare a clipelor trăite,
cu sufletul la gură, pe margini de delir,
în nopţâŢile de vară, sosind pe negândite,
să îmi aduci în cuget vrăjitul elixir.

Din sfânta reverie de armonii întoarse
cu muzica rescrisă pe straniul portativ,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 28.01.2019
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprinţar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn şi fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-şi facă rost
Mai la nord, în ţări străine,
Cu alai de fulgi în rime!

Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare şi lut
Păşeşti azi ca o regină
Relaxată şi sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei şi viorele,
Toporaşi şi albăstrele!

Adu-mi şi mie, te rog,
Vis furat de Inorog,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul... la relativ

Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.

Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat şi tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.

Am zile şi nopţi fără şiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a şti, să le fac petrecute...
Aş vrea să le-ngheţ; le conserv, le ţin reci.

Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieţii fan!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de legendă

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,

Şi-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de aşteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de legendă

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,

Şi-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de aşteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie părintească...

Mi-e atât de dor, de tata!
Şi de adepţii lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.

El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deştepte lumea în jurul lui
Şi ştiinţa lui cu toţi neştiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.

- Prea bun, prea prost şi prea cinstit
Sunt şi am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Şi am răbdat ca Iov, în viaţa asta,
Cui am greşit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu şi-ndesat orice nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare cu sine

E timpul, sigur, relativ?
Eu mă consider neschimbat!
În minte, m-am maturizat...
Estetic, n-am niciun motiv!

În oglindă, zilnic mă privesc
Nu analitic, doar trecând
Din obicei. N-am niciun gând!
Sunt încântat, ori mă uimesc!?

Sunt neschimbat peste decenii
-Oricum puţine, că-n total,
Sunt 7-8 de imortal-
Dar sunt convins, nu am vedenii!

Surprinzătoru-i o întâmplare
Când după ani de despărţire
Te întorci la loc de moştenire
Şi eşti în şoc, cazi în stupoare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!