Citate despre gânduri și seducție
citate despre gânduri și seducție (inclusiv în versuri).
Arta scoate la suprafață gândurile cele mai profunde, satisfacția culorii ce sparge monotonia și seducția ce o pot rescrie.
Teodora Paula Dumitrache (2014)
Adăugat de Teodora Paula Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de-alint
De tu dorești, eu te doresc
Să mi te-alinți când te alint,
Privirea dulce să-ți privesc
Și-n sentimente să te simt.
De te doresc
Să mi te-alinți
Eu te privesc
Iar tu mă simți.
Cu mângâieri te-oi mângâia
Sedusă fiind o să te duci
Plutind spre visul ce-om visa
O să m-arunc, o să te-arunci.
Cu mângâiere
Te seduc
Către visare
Te arunc.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Lovin (10 august 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un parfum trebuie să ofere o perspectivă privilegiată asupra sinelui, un indiciu către cele mai intime gânduri, experiențe sau călătorii ale sufletului; o ușă care poate fi închisă sau lăsată larg deschisă spre noi experiențe și jocuri ale seducției.
citat din Lorenzo Villoresi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât o fată este mai nevinovată, cu atât știe mai puțin despre metodele seducției. Înainte de a avea timp de gândire, ea culege admirație, și mai multă curiozitate, iar ocazia face restul.
citat din Casanova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de gheață
Lacul, sedus de necuprins,
Prin farmec, furișat în ochii tăi,
E înghețat în haos de mister -
Așa mă părăsesc cuvinte-adevăr,
Pentru o clipă, dinadins.
Să știu că îi ating, dintr-o ispită,
Cu pași maiestuoși, stingher,
I-aș regăsi-n cenușa unei păsări, revenite
Din vremuri, gânduri și doruri părăsite,
Tăcerea lor s-o cred nerisipită.
Să mai aștept o zi de ieri,
La care ai putea să speri,
Să-ți chem și stelele prin ceață,
Să ostenesc prin ochii tăi de gheață,
În Lacul purului-adevăr,
Sedus de necuprins, în haos de mister.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Personaje și eroi
Ele trăiesc în mod imperativ
Si duc în cârcă strictul necesar
Un gând mă-ncearcă obsesiv
De ce apare peste tot avar?
Atât de mult eroul negativ
S-au înmultit și asta-i, clar
Acei care combină abuziv
Subit apare un iterimar,
Acționînd și el conspirativ
Cu un discurs duplicitar;
Ca să seducă decisiv
Se protestează în zadar
Și totuși pare excesiv,
Cum evităm acest calvar?
Răspunsul mi se pare evaziv.
poezie de David Boia (24 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești întrupată din plăceri nebune
Ești întrupată din plăceri nebune,
Din nefirești atingeri... și din flori,
Din tot ce e frumos și nu se spune,
Din taine, din peceți și din comori.
Ești hărăzită... viselor de noapte,
Ce ard în mine patimi și dorinți,
Topindu-te în răsuflări și șoapte,
În brațe mătăsoase... și fierbinți.
Ești plămădită din sfințite taine,
Din sentimente, lacrimi și cuvânt,
Din sâmbure de dor și clipe faine
Din pasiuni, speranțe și avânt.
Ești zămislirea gândurilor toate,
Chemarea inocentelor iubiri
Timpul lăsat a ne seduce... poate
Sau veșnicia pusă-n amintiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul ielelor
Frunzișu-n năluciri de argint,
Dansează-n nonculoare,
Fantasme-n foșnete de alint,
În noapte iau amploare!
În șoaptă, un fâlfâit ușor,
Amplificat în noapte,
În leagăn, pasărea în zbor,
Îți pare foarte aproape!
Un cânt angelic ca un gând,
Mă cheamă în rumoare,
Și foșnetul pădurii-n vânt,
Mă prinde în visare!
Atras de vrajă-n luminiș,
Poiana-i ca în basme,
Nimfe dansează-n Paradis,
O fascinație-n spasme!
[...] Citește tot
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văpăi
Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.
Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.
Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Mereu târându-se pe jos, cel mai adese,
Se agățând dezesperată-n gânduri sau pe ziduri,
Plecată-ntunecând în zăpeziri, în friguri,
Să nu-i fie văzute detalii, a fi înțelese...
Își trage seva ființei în incolor, neantic,
Lăsând dâră din miezul de unde-i sunt semințe...
E copia luminii ce-o aspiră-n sori, putințe,
În halou-nconjoarând-o discret sedus, romantic.
Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,
Mesaj de existență, când doar difuz se arată...
E simbiotic pură; doar ei sursa nu-i scapă
Și moare totodată! De nu-i ea, umbra, e vid!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și seducție, dar cu o relevanță mică.
Se-aprinde o stea
Ai apărut așa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din povești,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cerești.
Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.
Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreșit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalț, plutesc, sunt mândru, fericit.
Și când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naște o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Și-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traseiști
Copii cu destin cosmic
Efemeride pământene
Purtați de duhuri tainice
Cu viteza luminii
Străbat străini spații galactice
Făcând schimb de roluri
Cu extratereștrii
Seduși de gânduri răzlețe
Fără reguli autoimpuse
Numai din impulsuri spontane
Fără regrete notabile
Doar nostalgii primordiale
Moștenite de pe terra.
poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipoteze
De-aș mai putea să readuc
cu umbrele ce vin din față
refrenele din glas de cuc
pe iarba aspră din fâneață,
ori în izvoare dor să pun
să nu-și mai uite apa care
sub creanga sfântă de alun
adună semne de-ntrebare,
Sau într-o margine de gând
șă mai ascult pe înserate
uitările ce trec plângând
pe mal de ape-nvolburate,
ori dacă nu m-aș înșela
că m-ai iubit lângă o dună,
pe când pica din cer o stea
prin ploaia razelor de lună,
Sau din uitare să revin
să te aștept fără speranță
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am rătăcit gândul
printre frunze mușcate de ger
s-a încâlcit cu stelele
lângă o pușcă care fumegă
nu mi-e mintea la ea când beau
lacrimi colorate cu rimel
din căușul palmelor catifelate
gândul rătăcit într-o ploaie
de vară cu miros de salcâm
mă duce-n ispită când zorii
se lingușesc la fereastră
gândul rătăcește prin depărtări
somnul vine și trece la o mângâiere
visul ei recunosc că mă seduce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai mare rău inventat de Aghiuță de minte, este "știința". În fapt, tot ceea ce numești "Știință" e doar o altă poveste naivă, inventată de gând, pentru a adormi copiii! Când afirm că e cel mai mare rău, afirm că tot ceea ce tu numești "știință" pornește de la premisa falsă a formei, materiei și deci a separării pline mereu de frică și suferință. "Științific vorbind" - ce boală o fi asta? - tu chiar crezi că ești o formă rătăcită de alte forme, și exact această educație primară handicapată, te pune pe linia suferinței. Tot ceea ce voi oamenii seduși de minte denumiți "adevăr științific" este doar o rușine, o minciună gogonată a minții, pentru a nu vă recunoaște eterna voastră ființă. nenăscută și deci implicit fără formă. Oare cum ar putea handicapatul de gând finit să cerceteze "științific" infinitul fără gândire? A crede în "Știință" înseamnă a trăi o viață jalnică grevată de separare și suferință. Nu este nimic științific în "Știință" ci este doar gândul minciunii, adevărata știință presupune să începeți prin a cerceta "eu"-ul care se pretinde o astfel de trăsnaie.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul
Prezentul original
apare instant
mai intrinsec decât
gândul veritabil
mai invocat
decât descântecul
sedus pe moment
de farmecul clipei
părtaș cu omul
la intervale versatile
un punct de inflexiune
pe axa vieții
o rază emergentă
din domeniul existenței
un vector victorios
în lupta cu trecutul.
care nu pleacă
și nu vine
el doar persistă
ca să dispară subit
[...] Citește tot
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul Pitic
Universul Pitic se rotește-n celulele noastre,
Sângele-i oceanul în care se scaldă,
Gândurile sunt stele de suflet albastre
Ieșite din neuronii în formă de glastră.
Când fluturii bat din aripi în mișcare vioaie,
Universul se trezește în pragul iubirii,
Aleargă-n spațiul infinit, electrizant îndoaie
Norul lui Oort și-l toarnă în cupele-nnoirii.
Fericirea mi s-așază la piept și s-aprinde
Când tu-ți speli sufletul în sângele meu,
Fulgerul gândului zâmbind mă surprinde,
Te ridic în brațe, te duc spre Dumnezeu.
Universul Pitic intră-n implozii fascinante,
Se așază în lumânare sub crucea veghetoare,
Visul seducerii, patul nupțial îl asaltă, îl împarte,
Lăsând fluturii liberi, peste noi să zboare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de inalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
În care munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și seducție, adresa este: