Citate despre gânduri și sperieturi
citate despre gânduri și sperieturi (inclusiv în versuri).
Am fi destul de liniștiți pe lumea aceasta dacă am fi siguri că nu avem de ce să ne temem pe cealaltă: pe nimeni nu l-a speriat gândul că există Dumnezeu, ci gândul că este așa cum este înfățișat.
Denis Diderot în Materialiștii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblânzește deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când își căuta pulsul prin teroarea nimicului...
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă sperie
mă sperie
un gând
gândul că nimic
nu ar mai fi de spus.
în poezie s-a spus despre toate
și aceste toate
cum ar mai putea fi
reinvetate?
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai vrea într-adevăr să strivești, să distrugi un om, să-i dai pedeapsa cea mai îngrozitoare, astfel încât și cel mai aspru criminal să se cutremure la gândul acestei pedepse și să se sperie de ea dinainte, atunci ar fi suficient să-i conferi muncii un caracter de inutilitate totală, completă, de absurditate.
Dostoievski în Amintiri din casa morților
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze pierdute
Cincizeci de ani, de când încerci, mereu,
Condeiul, gândurile și cerneala,
N-au mai ajuns să-ți curme, fătul meu,
Frica de tine și-ndoiala.
Te temi și-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curată și de rândul,
Și de cuvântul de la început.
Te sperie și litera și gândul.
Foile tale scrise, de hârtie,
Se rup și zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele smulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să și le vadă.
La fiece cuvânt, o șovăire
Te face să tresari și-ai aștepta.
Parcă trăiești în somn și-n amintire
Și nu știi cine-a scris cu mâna ta.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Frunze (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost ceva ce a existat în fiecare. V-a îmbolnăvit, v-a picurat otrava în gânduri și v-a însingurat... Ați devenit propriile voastre falsuri, atât de bine realizate, că le-ați autentificat... De la o vreme a început să vă sperie demascarea. Se profila incomodă... Un singur sentiment al Discordiei este capabil să genereze aceste efect: Suspiciunea.
Teodor Parapiru în Suspiciunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui om de spirit
Un ultim gând îl sperie
Sub greaua carapace,
Că totul e materie...
În cripta-n care zace!
epitaf epigramatic de Valerian Lică din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvador Dali (6)
"Ai de gând
sau nu
să-ți mănânci
supa,
ciudatule, nenorocit
negustor de nori?"
a țipat
Jeanne Duval,
pocnindu-l, cum stătea
visător
la fereastră,
pe Baudelaire,
drept în spinare.
Baudelaire s-a speriat,
apoi a râs
până n-a mai putut,
fluturându-și lingura
prin aer
ca o baghetă,
transformând camera
[...] Citește tot
poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai scris o scrisoare tragică, care mă sperie... Ce pot să-ți spun? Și eu sunt bătrân, și eu am atâția ani de durere în mine și în jurul meu... Ai fost mare în durere, în bucurie, în viață. Întotdeauna. Și acum vrei "să te arunci de la fereastră"? Sunt aceste gânduri demne de Carlo Betocchi? Îți repet că și eu sunt bătrân. Și eu mă aflu pe margine.
Giorgio Caproni în scrisoare lui Carlo Betocchi, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpuri...
când trec strada
îmi adun toate gândurile
sub aceeași urmă
nu mă sperie zgomotul pașilor
de pe asfalt și nici
intimidarea luminii
între acele două timpuri sunt eu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Nu-i dor, și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
... Și nu ți-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ți s-o fi gândind altcine
Târziu îți pare-o șoaptă ce inima ți-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăznești nici capul să ți-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiro: Par supărat.
Ando: Du-te și vorbește cu tine.
Hiro: Nici gând... Mă sperii. Du-te tu.
replici din filmul serial Heroes
Adăugat de Alexandra Burcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea s-a întețit așa de tare încât, de deasă ce era, băiețașul nu-și mai vedea nici mâinile. Sania mergea tot mai repede. Karl a vrut iar să se desprindă de sania cea mare, dar n-a izbutit; săniuța alerga ca vântul. A început să strige, dar nimeni nu-l auzea; ningea mereu și sania aluneca tot mai iute. Deodată a simțit o hurducătură, de parcă ar fi trecut peste șanțuri și garduri. Karl s-a speriat cumplit și a încercat să spună o rugăciune în gând, dar degeaba, nu-și mai aducea aminte decât tabla înmulțirii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste flori se culcă Luna
Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de povești,
Când aleargă vântul leneș și sunt nopți de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi și nefirești,
Dând mister și dulce farmec vieții noastre pământene.
Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Și mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce să mă pot sperii,
Într-o noapte așezată între cer și între abis.
Mii de ani i-a trebuit de pe bolțile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată și s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor și vrajă și în gândurile mele.
Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopții sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fântână departe
un drum
o răscruce
obositor e doar gândul
primului însetat
a prins să umble vântul
stârnind amintiri
regretele ca mărăcinii
purtați spre înălțimi
un șobolan într-o parte
ațintind cerul
gândind;
pe vremea când eram om
și-a fugit speriat
furișându-se în văgăuni
acolo unde
un zeu al pământului
doarme
neștiutor
absent
insensibil
poezie de Vasile Gavrilescu (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o mare de plasmă
Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mișcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipsește greutatea, dar lipsește
și viteza, și plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-și păstreze granița aripii și firea.
Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
și poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.
Noroc! Îți spun ție pasăre măiastră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperietoarea
I-am spus odată unei sperietori, "Cred c-ai obosit
să tot stai singură pe câmpul ăsta pustiu." Și ea mi-a răspuns,
"Bucuria de-a-i speria pe alții este intensă și durabilă,
de aceea nu obosesc niciodată."
După un minut de gândire, am spus, "E adevărat, ai dreptate;
am cunoscut și eu o asemenea bucurie."
Iar ea, "Numai cei umpluți cu paie știu asta."
Apoi am părăsit-o.
Nu mi-am da seama dacă m-a complimentat sau m-a luat în râs,
dar după un an sperietoarea devenise filozof.
Două ciori își făcuseră cuib sub pălăria ei.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frig
M-am găsit într-un spațiu gol
de gânduri
erau afară toți
și urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată
frigul golului minții lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu fața pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămașa noastră
nepătată
poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te temi și-acum de ce te-ai mai temut, de pagina curată și de rândul și de cuvântul de la început. Te sperie și litera și gândul.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Romanessi Sergiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aromă de lăcrămioare
Am înflorit, cu tine-s lăcrămioare,
Și-mi vărs polenul vieții împrejur
Mă plimbă vântul ca pe-o alinare
Să pot surâs de gânduri să îți fur
Tu doar să-mi fii aleanul de iubire
Vorbește-mi din privire, doar atât,
Izvor să-mi fii și-n suflet primenire
Ca să devin ce vrei și chiar mai mult
Dacă vei vrea, culege-mă buchete,
Să-ți pun arome-n clipe și-n sărut
Petale albe să îți fiu în plete
Și mângâieri ce poate n-ai avut
Iar dacă simți că floarea îmi pălește
Să nu te sperii, își va reveni,
Cu-o lacrimă o udă și-o iubește
Și vei vedea... și ea te va iubi
poezie de Adi Conțu (21 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și sperieturi, adresa este: