Citate despre gânduri și toleranță
citate despre gânduri și toleranță (inclusiv în versuri).
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aș putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale. L-am mâniat, desigur, pe Dumnezeu dacă e prin faptul că n-am știut să înțeleg semnul ce-mi făcea prin toate necazurile și greutățile ce întâmpinam. Acum știu și simt că de tot ce ți se-ntâmplă ești responsabil și regret din toată conștiința că am putut meschiniza prin furii banale, indignări forțate de formule cărturărești, prin dureri factice, fiindcă mi le inoculam cu gândul că așa se cuvine să suferi când ești înșelată, mințită, decepționată etc.! Ce rău îmi pare că am trăit așa cei mai buni ani ai vieții mele, în care puteam fi numai lumină și înțelegere îngăduitoare, în care trebuia să radiez în jurul meu viață autentică.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gând
Singurătatea este asemeni
unei ploi o privești dar nu atingi cerul,
ai privirea în pământ,
zeii te văd cu îngăduință
poți măsura certitudinea prin ochii lor,
fiecare cuvânt rătăcit îl regăsești
pe buze divine ca o promisiune.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și toleranță, dar cu o relevanță mică.
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători... în cuvânt
Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.
Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.
Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.
Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză
Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!
Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.
Superba ta înfățișare,
Și corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua și ultima suflare...
Mă atinge până la os!
Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!
[...] Citește tot
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o toamna tarzie
E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.
O ceață aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorți,
Totul e unic și atât de sublim.
Se scutură frunzele arămii
Pe rând iși găsesc locul,
Toleranța zace în câmpii
Regretele acoperă totul.
Nori își spun nemulțumirea
Confesiuni deșarte-
Din primăvara vieți mele
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răscolesc prin gândurile multe,
Nu știu capul cum de le mai țin,
În broboane de sudori, pe frunte...
Inima-mi se mistuie în chin.
Domnului îi cer îngăduință,
Să îmi mai sloboadă chinga grea,
Să mă vadă, plin de o dorință,
Să mă miluiască un pic, de vrea!
Rog: Oprește a mea suferință
Și o deturnă Tu din calea mea!
Lasă-mă întru a mea credință,
Să-mi fiu limpede ca altcândva!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golește-ți mintea de toate gândurile. Lasă-ți inima să se liniștească. Privește agitația ființelor, dar contemplă cum acestea se întorc. Fiecare ființă separată din univers se întoarce la sursa comună. Întoarcerea la sursă este serenitate. Dacă nu îți dai seama care este sursa tu te vei pierde în confuzie și tristețe. Când tu vei realiza de unde ai venit, tu vei deveni tolerant în mod natural, dezinteresat, amuzat, binevoitor precum o bunică, plin de demnitate precum un rege. Scufundat în minunățiile Căii (TAO), tu vei putea face față la orice îți va aduce viața, iar când moartea va veni, tu vei fi pregătit.
citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile pozitive care generează încredere, iubire de sine, de viață și de frumos, armonie, toleranță, acceptare, voință, motivație, pasiune creatoare, bucurie de a trăi, dorința de cunoaștere și evoluție, seninătate, sănătate psihică și fizică, îl înveșmântează ca o mantie luminoasă pe omul care le hrănește. Acest om inspiră și altora încredere și calm, iar alții se simt în siguranță lângă el. Ceea ce ești în interior se reflectă cu acuratețe în exterior. Felul în care trăiești, circumstanțele care se tot repetă în viața ta, le atragi pe baza a ceea ce emani. Aceasta este legea rezonanței. Dacă încă nu trăiești conștient, adică nu știi ce gândești și ce simți, uită-te cu atenție la tine însuți în oglindă. Ce îți spune chipul tău când nu încerci să transmiți ceva anume? Cum arată corpul tău? Cât de sănătos ești? Dă-ți voie să fii sincer cu tine însuți și - acum nu altădată - devino conștient de tine însuți și de viața ta. Asuma-ți felul în care ești și felul în care trăiești. 100% și fără să mai dai vina pe nimeni. Iar dacă nu îți place ceva, schimbă. Acum. Sănătatea ta psihică și fizică, precum și calitatea vieții tale depind de acest demers!
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam pașii tăi
Veneai din depărtare și te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea și vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculță luminau,
Dar tu te-ai așezat în poala sufletului meu
Ș-adormi ușor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Și urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ți pun și eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ți ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ți dau crezare,
Iar eu priveam pașii tăi ieșind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Și urmele noastre îmi spuneau că e bine.
poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De v-am greșit, vă cer iertare
Nu m-am născut pe pajiști de speranță,
Dar din iubire mi-am creat morfina,
Cu care-am injectat nori de restanță,
Fiindcă știam că nu a mea e vina.
Mi-am croșetat pe suflet toleranță
Din voalurile viselor vândute,
Ca să nu uit că viața-i o balanță
În care azi și mâine sunt redute.
Dar uneori prin patimile vieții
Mi-am pus pe gânduri munți de răutate,
Și-n loc de trandafiri am luat scaieții,
Ca pe-un model, crezând că-mi fac dreptate.
Însă tot eu, mi-am dat apoi sentința,
Făcând din lacrimi sute de izvoare,
Și am făcut un pact cu umilința,
Deși simțeam că sufletul îmi moare.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața câteodată își cere iertare
Viața câteodată își cere iertare,
Îți dăruiește uneori în compensare
Ca într-un falanster, cât ai avea nevoie,
Nicicum cât meriți, mitralieră-n foc de voie,
Fără de țintă și uneori fără de glonț,
Pe un perete alb dintr-un fragil gablonț,
Pe care tu deja, cu trupul conturat,
Ai inima țintită de glonțul neratat;
Nu curge sânge însă iar începe ploaia,
Șterge visarea, se pogoară din nou droaia
De suferințe, pe un cuget fără șansă,
Ce n-are cum să știe c-o ne-nțeleasă ansă
Îl trage din pustie pe un pământ de dor,
Îl ține să răsufle până ce alții mor
Și nu mai știe unde, în alba sa predare,
Să regăsească poarta spre veșnica uitare.
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis sau aieve
Gândul dus... doar tresar! Ce-i privirea sfioasă,
Silueta, pe aleea în penumbră, spre casă?
Cântec ritmic- de dans de sanda cu toc înalt-
Asortat în delir, la "deux pieces" elegant?
Totul pare aievea, într-o eră a mașinii,
Incapabilă încă, să străfulgere inimi.
Să mă închin, spre suavă, de înger făptură
Ce pășește plutind, se cufundă-natură?
Corpul, drept ca fuiorul, impecabil, înalt...
Mijloc strâns în taior, totuși larg, tolerant...
Pas de undă, în pendul, dinapoi înainte;
În avansul Eteric, ne oprit... Doamne sfinte...
Doar cobor cu privirea... Fusta liră, elixir,
Copiind lungă coapsă, acoladă în potir,
Glezne fine, prelungi, ce se înalță în gambe-
Ce fragile, ce drepte, ca picturile-n stambe-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian ar fi vrut ca vorbele blondului să-l lase indiferent, dar nu era deloc așa; aceste cuvinte venite din partea celui pe care-l știa drept tată avură darul de a-l readuce în starea de indispoziție în care se aflase anterior. Își plecă din nou privirea și tăcu, deși Diana încercă să-l consoleze. Deși nu avea de gând să declare nimic împotriva fiului său, totuși blondul Iulian Enka se arătă neîndurător față de acesta, pentru că nu-i convenea deloc situația existentă, pe care refuza s-o înțeleagă, mai ales că aflase totul brusc; se părea că tocmai asta avusese un impact mare asupra lui, îl șocase... În curând ieșiră cele două fete, Stela și Maria, iar Horațiu spuse: "Domnul și doamna Enka...". Diana și blondul intrară, nu înainte ca Iulian Enka să-i mai atribuie fiului său o privire albastră deloc îngăduitoare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție
Ascultai peisajul acustic al străzii
și,-n unda fluviului ei frenetic,
îți bucurai pașii;
o simplă plimbare de seară
cu dute-vino între rece și cald,
urmele sunau ca niște clopote-n transhumanță...
Din toate punctele cardinale,
valuri de priviri migratoare
își reglau pupila după gesturile tale:
umblau pe dinăuntrul tău,
făceau raportul globulelor,
îți ciupeau nervii ca pe niște coarde de harfă...
Din toate părțile,
ca un fluid sentențios,
se recompuneau ecouri care îmboldeau la rătăcire;
percepute ca un drapel fluturat
de presupuse fantome cu îndemnuri insistente...
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața cu aromă de scorțișoară
de mâine dimineață
n-o să mai scriu ca până acum
cred că e vremea să întorc umbra
dintre firele ierbii și să las
iubirea din cuvânt să
rătăcească într-un sân de femeie
firește
o să dorm mult mai mult
lângă femeia geloasă pe
blugii mei mulați
o să șterg praful
pe toate nimicurile și o să
închid lumina între coaste
locul unde ieri îmi țineam neputința
toate frustrările o să le arunc
la coșul cu rufe murdare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața poate fi doar respirată
Mă-ntreb de viața e un laitmotiv
când mă trezesc zâmbind fără motiv
și navighez în trecut fără respirație
lipsită fiind de inspirație.
Observ primele schimbări fără patimi,
doar uneori cu ochii brăzdați de lacrimi...
În fața primelor transformări evidente,
ochii se predau privind noul portret
și gândurile în labirituri se pierd.
Se scurg anii cu iuțeală,
aș vrea să-i opresc dar reflectez
și până la urmă cedez.
Trec chiar și zilele întunecate,
printre râuri limpezi și zbuciumate
pecetea-nsângerată o lasă,
inima se reanimează, sufletul se clatină.
Câteodată viața-i ipocrită,
la masa verde joacă, nicicând adormită,
destinul pentru fiecare scrie,
ironică așteaptă reacțiile nostre,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am rugat să mă vindece de efemer. Să-mi cresteze pe suflet cu iubire, la apus de ianuarie veșted, aripi cernite amintirilor. Când se vor alipi genele viselor peste trupul gol, lumini și umbre își vor stinge pașii în cremenea zorilor. Siluete de fum și primăvară pierdută sub frigul gândurilor, fior de șoaptă molcomă, inimi locuite de freamăt și bunătate. Toate acestea și alte utopii, surghiunite de rațiuni oarbe, avea să le tină ferecate într-un grăunte de nisip. Oamenii vor călca pe lumina rumenă cu sete, dor și îngăduință. Pe urmă poate vor schiopăta fericire și zâmbet de soare pe tălpile ude. Cine știe?
Noi să ne fim. La țărm de viață, umăr langă umăr, privind înăltimi de văzduh albastru. La vânătoare de timp, răsărit de clipă și agonii. Când vom obosi de visare să ne odihnim sufletele îmbrățișate.
L-am rugat să-mi fie. Nu știu cum. Și dacă ne treceam într-o zi, ca doi străini în pulberea vremii, tot am fi rămas flămânzi de iubirea pe care n-am apucat să ne-o dăruim...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și toleranță, adresa este: