Citate despre gări și moarte
citate despre gări și moarte (inclusiv în versuri).
Inscripții la țigări
Așteptând un tren în gară
Tacticos scoate-o țigară,
Zice el nedumerit:
"O să mor sau am murit?"...
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonia morții este tunelul spre veșnicie, moartea este ultima gară a vieții.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Agonia morții este tunelul spre veșnicie, moartea este ultima gară a vieții...
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dracula: Toți suntem obosiți! Dar, iată, în gară au sosit iar trenurile morții! Cine să le descarce? Unde sunt oamenii? Am nevoie de oameni ca să descarce și să încarce oameni!
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grevă la CFR
Plânge o mireasă solitară,
Pe peron, nefericita-i soartă:
Noaptea, trenul n-a intrat în gară,
Ci a tras discret pe linie moartă!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea e un tren deraiat într-o gară pustie, fără linie de refugiu. Nu trăiește, ci moare încet, acoperită de mizeriile propriilor nimicnicii.
citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruț
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peronul gării nu e acel spațiu de așteptare cunoscut de oricine. E un fel de timp în care sufletul își oprește pe-o clipă motorul pentru a putea muri din nou.
Miron Mariana (septembrie 2013)
Adăugat de Miron Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem iubirilor ce mor
Veșnic între noi vor crește necuvinte
Iar sufletele noastre vor pătimi de dor,
Și-o să ne fie teamă de lumină
Când ninge indecent, pe tragicul amor.
Eu m-am opus căderii în neant
Chiar dacă inefabil, iubirea nu ne-a vrut,
Deșii cândva ne-am cumpărat un munte
Dar de atâta frig, în el n-am încăput.
Ne-am despărțit ca doi străini în noapte
Pe un peron de gară, vechi și-nsingurat
Din care amândoi ne-am rătăcit prin lume
Însângerați aiurea de-un gest necugetat.
Mi-e dor de tine astăzi, dar nu știu unde ești
Și-mi ninge amintirea cu un fel de moarte,
Nu pot să înțeleg iubirea ce se-nfruptă
Din marea depărtare care ne desparte.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu (iulie 2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem iubirilor ce mor
Veșnic între noi vor crește necuvinte
Îar sufletele noastre vor pătimi de dor,
Și-o să ne fie teamă de lumină
Când ninge indecent, pe tragicul amor.
Eu m-am opus căderii în neant
Chiar dacă inefabil iubirea nu ne-a vrut,
Deșii cândva, ne-am cumpărat un munte
Dar de atâta frig, în el n-am încăput.
Ne-am despărțit ca doi străini în noapte
Pe un peron de gară, vechi, și-nsingurat,
Din care amândoi ne-am rătăcit prin lume
Însângerați aiurea de-un gest necugetat.
Mi-e dor de tine astăzi, dar nu știu unde ești
Și-mi ninge gândul cu un fel de moarte,
Nu pot să înțeleg iubirea ce se-nfruptă
Din marea depărtare care ne desparte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde să pleci?
Află și-nvață
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai niciun tren.
Clipa absurdă
Si, noi, năuci,
Nici nu știu unde
Vrei să te duci.
Incă nu-i gata,
In hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai sa pleci.
Deocamdată,
Incă de ieri,
Acarii înșiși
Se simt șomeri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (28 decembrie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta spre fericire
A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieții
nu mai oprește în gară...
Aleargă
pătând șinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în brațele morții...
În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
și deschide-i
poarta spre infinit...
poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost...
trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viață întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te așteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai știe, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău și plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veșnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauți alt bărbat și alt tărâm de dor
așa este în viață
totul este trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acarul de reportaj
poetu ia o pauză de țigară -
ca un marfar într-o gară, țigara ia o pauză de poet -
fumul e ocazia rară
când viața și moartea poetului
se transmit în direct
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că poți...
Fumează-ți țigara și golește ibricul
Apoi, cu uimire, admiră-mi nimicul...
Admiră-mi veșmântul din ploaie și dor
Și inima vie, măcar până mor...
Admiră la mine tăcerea de mort,
Admiră iubirea și dorul ce-ti port
Și poți, fără noimă, să admiri indecența,
Sărutul furat, gelozia, demența...
Admiră-mi eșecul și gândul rămas,
Privirea duioasă și ploaia din glas...
Admiră și valul de sânge-n cădere,
Și clipa în care te îmbrac în tăcere.
Admiră cerneala din calimară
Ce-ajunge la tine ca ploaia de vară,
Ca trenul prin gară când nu se oprește
Sau ghilotina-n cădere, cum călăul iubește...
poezie de Iulian Bostina (15 octombrie 2021)
Adăugat de Iulian Bostina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deces
Lângă linia ferată zăceau șase jumătăți de cai morți
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecați de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu așezăm mine în mamă să detoneze tați.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele își gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâțișori
Și apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa și eu eram viu.
Legiștii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt doar ce am primit
Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelații i-am avut...
Sună dorințele promise
La ușa mea dintr-un trecut.
Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă și polară
Purtată de acel ceva.
Și încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deși respiră
Zicându-și vesel: "Eu trăiesc!"
Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aștept visând.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gări și moarte, adresa este: