Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

ghinion și plâns

Citate despre ghinion și plâns

citate despre ghinion și plâns (inclusiv în versuri).

Jules Renard

Dacă ar trebui să ne gândim la tot norocul pe care l-am avut fără să-l merităm, n-am îndrăzni să ne plângem de nenoroc.

citat clasic din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Morcoveata ed.2017" de Jules Renard este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.00- 8.40 lei.

Iubita

Că fumează și pe drum
Nu mă plâng de nenoroc,
Că, de unde iese fum,
E știut că e și foc.

epigramă de din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce mă plâng cele câteva femei despre care vorbesc în autoepitaf

Vă-nchipuiți că sunt neprihănite
Și-ar merita, cumva, statui și flamuri?
Ele-au rămas de mine neiubite,
C-au fost ghinioniste: suntem neamuri!

epigramă de (28 septembrie 2010)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Liviu Sergiu ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eșecul spune ceva despre tine. Dai vina pe alții sau îți asumi pierderea? Îți analizezi eșecul sau te plângi de ghinion. Cum te comporți în acest moment este mult mai definitoriu decât câștigul ar putea fi.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot pe tine...

Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.

Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.

Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.

Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eșecul spune ceva despre tine. Dai vina pe alții sau îți asumi pierderea? Îți analizezi eșecul sau te plângi de ghinion. Cum te comporți în acest moment este mult mai definitoriu decât câștigul ar putea fi.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la ghinion,plâns, dar cu o relevanță mică.

Octavian Paler

Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată și vroiam să termin cu toate. Ceva nu ți-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit și m-ai privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și pentru că mă priveai mai departe întrebător, ți-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". "Dar îl așteptăm de atâta vreme și nu vine, mi-ai zis. Cum îți închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea șinelor?" Am scuturat din cap și ți-am dat o explicație care și pe mine m-a uimit. "Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viața m-a urmărit ghinionul. N-am obținut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit".

în Viața pe un peron
Adăugat de cubbyxSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Scrisori imaginare" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.21 lei.

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.

Va veni toamna

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără de știre

Echilibristică concavă,
Voit perversă și bolnavă,
Sindrom de ins bătut în cap,
Fără de vlagă și posac,
Chemarea unui timp pierdut,
Distant, funebru și tăcut,
Regrete, jale, plâns și dor,
Scheleți dansând în dormitor,
Idei pierdute în văzduh,
Schițate vag dar cu năduf,
Forme schimbate între ele,
Colbul săltat de-un joc de iele,
Un suflet între aripi gri,
Album de poze cu copii,
Un mecanism fără de noimă,
Fluier, brădet, legendă, doină,
Doi lei, o chiflă și-un iaurt,
Smucire, vaiet, fugă, furt,
Înot, țigan, mal, înecat,
Răsfăț în taină, soare, iaht,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Radu BuceleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.

[...] Citește tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Magnolii plâng (dialog cu Ion Grigoraș și Liliana Trif)

Magnolii plâng și ramurile lor,
În unduiri, parcă se simt cum dor,,,
Mi-am sfărâmat iubirea pe trotuar...
Îmi plânge doina vieții-un felinar.

Cu marea ta de roz, de mov și alb
Sunt pregătită-n noapte să mă-mbrac.
Miros a floare și-a parfum de vis,
Numai iubirea mea s-a stins... s-a stins...

Cum nu sunt un destoinic marinar,
Mă-nalț pe val, mai sus mă-nalț pe val,
O lotcă fără șansa de a fi,
Mă-nalț mereu cu fiecare zi.

Dar lotca mea-i în doliu și-n derivă,
În urmă nimeni parcă nu-mi mai strigă,
Oh, nici un far nu-i să mă-ndrepte, vezi?!
Când spun că n-am noroc, acum mă crezi?!

[...] Citește tot

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până la înălțarea definitivă

E o neșansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai ești în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceață mereu străină.

Să ne împărțim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăți
până la despărțirea de noi și de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculțe să calce pietrele
trupul să se înalțe drept din suferință
tot mai înalt și mai subțire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.

Să-mi spui că și tu ești o mirare
cu care mă minunez în fața stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munții
dealurile, câmpiile și tot ce stă-n cale,

[...] Citește tot

poezie de (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Llelu Nicolae VălăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Te iubesc

aceasta este povestea ochilor mei
descusuți de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă toamna, un pic rece
cand gustam din sâmbure de piersică
și mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraș...
și arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căușul ființei lor
mirosea a cenușă...

... probabil ți-am șoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să plângi de milă unui om ce are greutăți e ca și când ai aduce bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut febră musculară de la sport. Greutățile, problemele și necazurile sunt aici să te formeze și nimic mai mult. Nici o suferință nu este inutilă și toate servesc unui scop superior pe care nu ești capabil să îl vezi în momentul producerii suferinței pentru că o iei ca pe un afront personal și ești prea implicat în poveste. "Vai, ce ghinion. De ce tocmai mie? Cu ce am greșit? M-am săturat." De aceea detașarea este un atribut al omului superior. Să te poți vedea ca și observator în timp ce ți se întâmplă chestii este un lucru extraordinar. De aceea, vedem beneficiile suferințelor la luni sau ani de zile după producerea lor, când nu mai suntem afectați emoțional și spunem: "Ce bine că mi s-a întâmplat. M-a ferit de necazuri mai mari, m-a învățat lecții, m-a făcut mai înțelept." Cu cât încetezi mai repede să o iei personal, cu atât ritmul tău de evoluție devine mai rapid. Nu are nimeni nimic cu tine. E doar viața și cursul ei firesc. Se numește evoluție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Charlie Townsend (la Opera Chineză): Îți place?
Kitty Fane: Nu am mai văzut așa ceva până acum.
Charlie Townsend: Fiecare gest are însemnătatea lui. Vezi cum își acoperă fața cu acea pânză? Își plânge nenorocul.
Kitty Fane: Ce i s-a întâmplat?
Charlie Townsend: A fost vândută ca sclavă. Condamnată la o viață de corvoadă și disperare într-o țară străină, departe de casă. Vezi lanțurile? Reprezintă strânsoarea copleșitoare a bietului ei suflet captiv, de unde nu are scăpare și astfel jelește. Jelește după fata veselă și plină de viață care era odată, și femeia singură care a devenit acum... și mai ales... jelește după dragostea de care nu va avea parte, după dragostea pe care nu o va dărui niciodată.
Kitty Fane: Chiar acest lucru îl spune ea?
Charlie Townsend: De fapt, nu am nici cea mai mică idee despre ce este vorba. Nu știu chineză. (Charlie Townsend și Kitty Fane râd.)

replici din filmul artistic Vălul pictat
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă marilor tristeți

Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach,
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mă dor viorile ce-n plânsul de grâne și de frunze-n vânt
Își lasă pașii peste ceruri, apoi se-ntorc către pământ.
Vulcani în umbre se înalță din a tăcerilor arsuri,
Deschid cărări sub pași și-n timpuri se-aștern la tâmple, în cununi.
De ce atâta-ntunecare?! Nori negri, lacrimi, suferinți...
Sunt doar o arcă rătăcită pe un ocean... Și am dorinți...

Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach...
Destin?! Pe cerul vieții mele văd semne ce nu-mi sunt pe plac.
Cu litere de sânge, toamna, pe portative ruginii,
Își lasă notele funeste sub umbre veșnic viorii.
Vuiește iar durerea-n lume, prin mine iarăși trec tornade,
Mă-ndrept cu fiece secundă către neiertătoarea moarte.
Nu-mi răvăși întunecarea poveștii mele de a fi,
Ori nu te temi că pentru toate tu vei răspunde într-o zi?!

Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mi-e pleoapa-n ceruri plumburie... Opaiț voi lumina, să ard.

[...] Citește tot

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proverbial

Mă scol cu noaptea-n cap
Și rămân ziua negru,
La fel; nu pot să scap
De vise pe de-a-ntregu'.

Mă culc pe o ureche
De gafe plictisit
Și știu că nu-s pereche
De fiu în risipit.

La mort îmi răcesc gura
Că nu-i mai am pomană
Prieteni, aventura,
Să-mi oblojească rană...

Mă strig să se audă
-Cât încă nu-i târziu
Și chiar de fac în ciudă-
Că-s bun în tot ce știu!

[...] Citește tot

poezie de (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă nopților de toamnă

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,

[...] Citește tot

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Teodolinda

Născută-n pat de rege, din mamă-ncoronată,
Era Teotolinda cea mai frumoasă fată
Pe-a craiului pământuri, și craiul o iubea
Precum în lumea toată pe nimeni ca pe ea.

Rotunzi avea obrajii și ochii vii, albaștri,
Ca-n țara Lumii albe doi Feti-frumoși sihaștri;
Ochi dragi cum au fost ochii crăiesei cu păr creț:
De beat te trezesc ochii, de treaz de ei te-mbeți.

Și dac-a fost frumoasă, venit-au s-o pețească
Feciori înalți ca steagul, de vița-mpărătească,
Viteji aducând zestrea în au cumpănit
Din patru părți a lumii, cu-alai nepomenit.

Câți principi pe cai trupeși și albi ca nea, de Faur,
Cu straie de mătase cusute-n flori de aur;
Cu perle, cu inele, cu noapte de comori,
Veneau, mai mare dragul de-așa frumoși feciori.

[...] Citește tot

poezie de din Tribuna (1888)
Adăugat de Olga MircescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online la numai 4.82 lei.

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ghinion și plâns, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Mai este posibil supraomul? Răspunde acum!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!