gladiole şi lumină

Lebăda

Fără zgomot, sub oglinda apei calme si profunde,
Lebăda cu-ale ei labe late-alunecă pe unde.
Puful alb crescut pe cele două coaste aminteşte
De zăpada ce la soare, primăvara, se topeşte,
Dar, tot ca neaua mată, în briză fremătând,
Aripa-i pare-o pânză de barcă-abia mergând.
Frumosu-i gât se-nalţă şi trestia o-ntrece,
Plonjează ori se lasă lungit pe unda rece;
Cu graţie-şi curbează profilul de acantă,
Pitindu-şi ciocul negru sub guşa-i impozantă
Aci caută umbra şi pacea de sub pini
Lăsând în urmă lunca scăldată în lumini
Şi-având aspectul unei podoabe capilare
Ea merge şi tardivă şi obosită pare;
Grota-n care poetul plonjează-n sine-ardent
Si izvorul ce plânge pe veci un zeu absent
Îi plac; le dă târcoale; o frunză de răchită
I-atinge-uşor un umăr, căzând îngălbenită;
Aici spre larg pluteşte şi, lăsând codru-obscur,
Ia-n stăpânire partea superbă de azur

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sully Prudhomme
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă... atât de târziu

Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar şi purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheaţă ning anii
-N acest anotimp îngheţat.
Se scutură-n noapte salcâmii –
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toţi bătrânii –
Aşa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii –
Mireasă gătită şi pură,
Cad flori de cireş, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă... atât de târziu

Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar şi purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheaţă ning anii
-N acest anotimp îngheţat.
Se scutură-n noapte salcâmii -
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toţi bătrânii -
Aşa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii -
Mireasă gătită şi pură,
Cad flori de cireş, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormitul din vâlcea

Într-o poiană verde unde cântă un pârâu voios
Atârnându-şi rufele-argintii pe frunze de sulfină,
Unde soarele priveşte din vârf trufaş de munte-n jos:
Este o vâlcea scăldată toată în lumină.

Un ostaş tânăr cu buzele-ntredeschise, capul gol,
Cu ceafa afundată-n catifeaua de nasturei şi de trifoi,
Palid, doarme dus pe patul verde sub cerul zâmbitor,
Iar razele de soare-l dezmiardă, tandre, cu lăbuţe moi.

Cu picioarele-ntinse printre gladiole, doarme liniştit.
Surâde ca un copil bolnav sedus de-a somnului ispită:
Leagănă-l blând, natură, şi ţine-i de cald căci e răcit.

Miresmele poienii nu-l înfioară, n-aude nicio şoaptă,
C-o mână aşezată pe piept, doarme-n vâlceaua însorită
Împăcat; are două găuri rubinii în partea dreaptă.

poezie de Arthur Rimbaud, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

depăşesc limitele viscolite
de tăceri-n probe cu gesturi speriate
pentru o existenţă de alături.
apele îşi lungesc tonurile înalte
în filozofia stâncii înapoi
de unde plecaseră scâncind.

razele recurg la nişte incursiuni electrice
şi gustative de vide.
în amarul frunzei se întâlnesc repausuri verzi
cu bucăţi de cer laolaltă
şi vise siluete se împrăştie destul
în regia de zbor a libelulei
accelerată.

goană de miresme prezentă
se agaţă real şi inconştient
de trecutul aerului azvârlit
în scoarţa unui mesteacăn schilod şi-n surâs,
pe care amintiri arcuite l-au scrijelat în treacăt.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madalina mea...

In loc de cuvinte goale
Va ofer un sincer gand
Ce ma poarta catre mare
Si ma lasa tremurand.

Amintirea unei fete
Ce zambea fara regret
Si lipita de perete
Imi soptea sa vin incet.

Cum am cunoscut-o oare?
Stati sa vad.. imi amintesc
Ea frumoasa ca o floare
Langa gardul batranesc.

Ne vorbisem de o luna
Dupa cum permitea vremea
Si-am simtit ca-i fata buna
Insa ea se cam temea.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!