Citate despre grăniceri și verde
citate despre grăniceri și verde (inclusiv în versuri).
Muguri calzi ce cad
E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniștea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.
E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.
E-același ritual de mii de ani,
Când pașii te mai poartă prin livezi,
E veșnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi și vii și verzi.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mugur de Nichel
Primăvara în țări dezvoltate
Un mugur de nichel străbate
și-un verde ciudat, monoton,
Livezi de săpun și șampon,
Primăvara în țări dezvoltate.
Primăvara, a câta putere?,
La vamă nici acte nu-ți cere,
Duminica totu-i deschis,
Ai lua-o încet spre Paris,
Primăvara doar ea grănicer e.
Primăvara pe-aici e o criză,
Răspunde cu-o frunză și-o fisă
Și oamenii-i sunt bieții servi,
Primăvara-i o criză de nervi,
E o criză ea însăși în criză.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la grăniceri și verde, dar cu o relevanță mică.
Suflul dragostei
de-ai fi o stea te-aș căuta pe cer
ți-aș pune la picioare flori de peruzele
și te-aș veghea precum un grănicer
ți-aș umple sufletul cu poezele.
mă blestem să te iubesc cât voi trăi
dragostea sublimă mă face fericită
stand lângă tine nu mă voi înrăi
cămașa iubirii cu stele e croită.
noaptea și-a deschis aripile de vis
luna ne face cuib la pieptul ei
iubite tu ești destinul promis
pe-un verde ram suntem doi porumbei.
nu fac nimic din ce nu e permis
azi cânta și cerul în ochii mei.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpedele gândului
Limpedele gândului... mă ține,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Și albastru ochilor ce plâng.
Aș putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.
Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte și tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopții grăniceri.
Te-aș cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranțe încă verzi
Și dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-așezi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi Grăniceri din Fălticeni
La granița de N-E a României,
S-a despicat pământul a război.
Cotropitorii amețiți de patima beției,
Mărșăluiesc în cizme de soldățoi...
Orașul, portul uscat al Moldovei,
Precum istoricii, drept l-au botezat,
Fălticeni, târgul comercianților evrei,
Granița străbună, dușmani a refuzat.
Peste dealurile verzi ce-l înconjoară,
În cadență, războiul înaintează, pripit
Țăranii grăbiți aduc făina de la moară,
Teroarea, din norii negri au întrezărit.
Patrulele militare cotrobăiesc orașul,
Doi grăniceri zăresc prin depărtare,
Tancurile inamice, înaintează vrăjmașul
Gratuit seamănă frică, teamă și teroare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum zvâcnește primăvara-n mine...
Se dezmorțesc poemele în mine,
Mustesc în stihuri sevele-n culori.
Sub adieri de verde, theremine
Scriu simfonii pe lujere de flori...
Zefirul mi se plimbă prin artere,
Odoarele mă parfumează-adânc
Și parcă aș putea s-alerg prin ere
Legată de al primăverii-oblânc...
Mai stăruie zăpada rușinată
Pe câte-un vârf de munte, lângă cer,
Dar e frumoasă-așa nevinovată
Între-anotimpuri, ca un grănicer...
Viteze, firele de iarbă suie
Pe cărărui ascunse în pământ,
E Dumnezeu cel care ne descuie
Tărâmul în cel mai frumos veșmânt...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre celălalt mal
Înotam amândoi în mijlocul fluviului,
de parc-am fi vrut să fugim dintr-un tărâm fără nume,
spre un alt tărâm fără nume, al libertății.
O noapte de smoală, fără lună...
Gândul acelui spațiu imens de apă,
gândul că sub noi se întind atâtea adâncimi tainice,
înfricoșătoare ne dădea fiori și ne mâna, fără odihnă, către înainte.
Înotam spre bezna unui mal pe care ni-l indica doar pâlpâirea
unor lumini galbene, probabil niște case, în care putea să nu mai
locuiască nimeni; case abandonate sau case cu stăpâni defuncți,
în care lumina mergea chiar și după moarte,
în care becurile gălbui ardeau nestinse de nimeni, ca niște
ochiuri de far, până când, exilați din propriile răni, ar fi ajuns
secătuiți de puteri, cu mâinile întinse la ele și s-ar fi salvat
cu un codru de pâine tare ca lemnul în odăile acelea simple
și pustii, din bârne.
Se mai apropia de noi câte unul ce părea grănicer,
îmbrăcat însă civil, stând oficial, în picioare, într-o barcă
prăpădită, care lua apă: "Ați depășit de mult geamandurile de siguranță,
sunteți pe cale de a depăși apele teritoriale ale propriei dumneavoastră
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre grăniceri și verde, adresa este: