Citate despre grafică și timp
citate despre grafică și timp (inclusiv în versuri).
Săptămâna Oarbă
Era o lumină strălucitoare
Și nu te deslușeam decât pe tine
Ochii
părul
gândurile
Tăios de clare, ca într-o gravură de Durer.
poezie clasică de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un filigran, magistral gravat de mâna chinezului, într-un bob de orez, este aidoma marele zid, văzut de pe Lună.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Îngerii revin
Revin îngerii acum
Aidoma în munții noștri
În grafică color
După ce au fost alungați
De noi și de ai noștri
Din porniri păgâne
Din rele credințe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel și elan
I-am așteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spații juxtapuse
Din hiperspații
Dar mai ales
[...] Citește tot
poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de ianuarie
Ningea așa rațional
așa frumos
așa real
așa tendențios
(de sus în jos)
că ți-am gravat pe geam
sub ram de dimineață
treizeci de flori de gheață
sunt flori de noapte
și de șoapte
și de zi
să nu le-atingi
că vor muri
și-ți vor rămâne-n geam
sub ram
poteci de lacrimi reci
în timp ce-afară
va ninge tot frumos
rațional și calm
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Săptămâna Paștilor
Cea mai dulce bucurie dintre toate, o binecuvântare,
Este pacea, să strângi mâna vindecătoare,
De bunăvoie întinsă ție,
Spunând, "acum nu mai există decât iubire și lumină!"
Zorii primăverii mele au dispărut pentru totdeauna;
Închiși în ocna mormântului, prietenii mei cu țărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
Într-un amurg sângeriu aștept noaptea ce va să vină.
Cutreier prin cimitir și scrutez intens
Pietrele și crucile, amurgul devine tot mai dens;
Și gravat pe fiecare
Cruce citesc același cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Mă-ndrept spre-alt țel, spiritul meu năzuind acum
Să urce la cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca doliul ziua să îmbrace.
Tu, singur-singurel, privești luceafărul de seară,
Surâzând cum am surâs și eu, și-asculți ca mine-odinioară
[...] Citește tot
poezie clasică de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biata doică
Rotindu-se, planeta
ne duce zile și nopți în brațe,
o doică iubitoare care face
greșeli înfricoșătoare. Suntem loviți de vulcani,
tornade, cutremure.
Rușinată, ea ne oferă buchete de flori
și răzoare cu cântece de păsărele,
și apusurile lui Turner.
Biata doică, doar atâta știe...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeț din spațiu
și conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?
... despre crizele de nervi ale plodurilor
și singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanță?
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserează
Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor,
împărații ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor
și servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-și îmbracă mănuși
deschide-te fereastră-prin urmare
și ieși noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiților supuși,
vopsește păsări cu cerneală, înnoiește paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuși
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoșul
să se scandalizeze orașul
[...] Citește tot
poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi amintesc perfect de Beethoven, cu toate că de atunci e aproape jumătate de veac. Am fost introdus la Beethoven de către poetul italian Carpani, cu care mă dusesem să-l văd pe Salieri, și ne-a primit de îndată și foarte politicos. Desigur, vizita nu a durat prea mult timp, căci conversația cu Beethoven era dintre cele mai penibile. În ziua aceea, mai ales, auzea prost și nu înțelegea, cu toate că strigam din răsputeri; printre altele, este posibil ca el, nefiind prea obișnuit cu italiana, aceasta să fi făcut încă și mai grea conversația. Urcând scările care duceau la sărmana locuință a marelui om, mi-a fost destul de greu să-mi stăpânesc emoția. Când ușa s-a deschis, m-am găsit într-un fel de cămăruță tot atât de murdară pe cât de îngrozitoare era dezordinea. Portretele lui Beethoven, pe care le cunoaștem, redau destul de bine fizionomia de ansamblu. Dar ceea ce niciun ac de gravor nu ar putea să exprime este tristețea de nedefinit răspândită în toate trăsăturile feței - în timp ce sub sprâncenele stufoase îi străluceau, ca în fundul unor scorburi, ochii; aceștia, deși mici, păreau că te străpung. Vocea era dulce și puțin voalată.
Gioachino Rossini în conversație cu Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am încălțat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căușul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns șireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferințelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, șiroaie adânci menite să limpezească urmele pașilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un mușuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele și să ma-ndrăgostesc de viată și de misterul ei neînțeles. Să plecăm braț la braț într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculță prin pulberea vremii, timpul mă va încălța grabnic cu o nouă zi...
Andreea Palasescu (11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul Nou este virgin pe de-a întregul, dar cine știe ce fel de împrejurări cețoase ne va aduce sau ce fel de tovărășie ne va ține. Trecutul, prin care înțeleg toate stările pe care ființele umane le-au cunoscut și toate evenimentele care le-au marcat viața, este înregistrat și gravat în ele, și este nevoie de o mare cunoaștere, răbdare și hotărâre pentru a șterge aceste inscripții și a te elibera de stereotipurile trecutului...
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O altă vietate, salvată de pe epavă, ar fi vorbit fără îndoială cu aceeași sinceritate, dacă ar fi putut s-o facă. Este vorba de câinele care se arăta atât de furios când îl vedea pe Negoro ură într-adevăr inexplicabilă. Dingo acesta era numele câinelui făcea parte din renumita rasă de dulăi din Noua Olandă... Dar nu în Australia îl găsise căpitanul lui Waldeck. Dăduse peste Dingo cu doi ani în urmă, rătăcind, pe jumătate mort de foame, pe coasta de vest a Africii, prin meleaurile unde fluviul Congo se varsă în ocean. Căpitanul lui Waldeck îl luase cu el pe frumosul animal, care rămase însă foarte puțin prietenos, părând să tânjească după vreun stăpân de care fusese despărțit în chip năprasnic și pe care îi era cu neputință să-l mai găsească prin locurile acelea pustii. S. V. două litere gravate pe zgarda lui era tot ce mai lega pe acest animal de un trecut a cărui taină ar fi fost căutată în zadar.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Toya
Cu tine simt c-aș vrea să zbor tot timpul,
Să nu rămână loc străin la care
Să nu ajung, măcar din întâmplare,
Și n-ar conta, deloc, nici anotimpul,
Căci tu îmi dai un plus de-adrenalină.
Îți simt, din plin, aroma, iar plăcerea
Cu care mă încânți, făcându-mi vrerea,
Mă face, azi, să te declar divină.
Mereu m-alinți c-o muzică modernă,
Cu Brennan, care-mi place mie, Moya,
Iar eu te văd frumoasă și eternă
Ca una din gravurile lui Goya.
Te îngrijesc c-o dragoste paternă
Și te iubesc atât de mult, La Toya!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la grafică și timp, dar cu o relevanță mică.
Dumnezeu și om
Cărții vechi, roause de molii, cu păretț~ii afumați,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt și arzător
Nu putea să-l înțeleagă, să-l invite în icoană.
Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopți senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rămâne esența
Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăți sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.
Rămâne esența,
revenită mereu ca o îmbrățișare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranța pierdută.
Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăți
și timpul își aruncă țipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniți în ploaie.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri
Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete și brusc
Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră;
S-or da în vânt turiștii pe tot ce e exotic
Dar nu știm limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Și hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Și-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă
( Sufrageria nu știu să fi vorbit vreodată
În stihuri ori în proză - și cred că-n orice gest
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
Însăși urechea Domnului Jean de la Fontaine.)
Tacîmurilor, linguri, furculițe și cuțite,
Le-am auzit revolta pe șoptite
În spălatorul din bucătărie.
- " Noi nu slujim decît cu farfurie
Și stăm numai atît la masă
Cît se dumică felul de mîncare grasă,
Și repetăm o singură figură:
Din gură-n blid și de la blid la gură.
În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuți boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.
Din strălucita mea tovărășie
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet gravat pe inimi
De ceva timp, ne locuim pe noi,
Plătind chirie-n versuri poeziei,
Livrăm poeme calde ciocârliei
Și răsădim trifoi cu patru foi...
Noi tragem în eter cu verbe-roi,
Cedând frâu liber minții, fanteziei,
Ce dulce-i, Miss, mireama poeziei,
Pe care-o fredonăm noi amândoi!
Ne punem între Cer și Absolut
Și, de puținul lumii, ne salvăm,
Știu: poezia-i veșnic un strănut
Al Cerului din care, prelevăm
Esențele cu care ne-am născut,
Pe care, Miss, pe inimi le gravăm!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul minții mele-i mintea pură
Poemul minții mele-i mintea pură
și nimeni n-are dreptul să susțină
că-i doar o carte îngropată-n tină,
fără de glas și fără anvergură!
Emoțiile-abundă în lumină:
pe pagini se întind ca o gravură
și se-aștern rapid cum se-așternură
pe urma zilei pete de rugină!
Din soare am făcut cenușă-amară,
zi după zi și lună după lună.
Și-au început imagini să răsară
din cearcăne adânci să-mi cânte-n strună;
poemul minții-arată ca o vară
ce se închide-n gând torid, nebună!
sonet de Ionuț Popa (25 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre grafică și timp, adresa este: