gură şi nas

Cadran solar. Unui năsos

Când ieşi prin soare, nu-nţelegi prea bine
De ce se ţin atâţia după tine.
Peste cadranul gurii tale, nasul
Le-arată tuturora... cât e ceasul.

epigramă de Împăratul Traian din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vin bun îţi înfioară gura şi nasul.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vin (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi se bagă pumnul în gură, respiră pe nas!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare

Nasul lung, gura hulpavă,
Ochi lăsaţi şi plângăcioşi;
În politică-i o pleavă,
Şi-asta-n termeni generoşi.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai înfundat până la nas în rahat, ţine-ţi gura închisă.

citat din Beuregard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui obraznic

- De la bunic am gura, de la un unchi am nasul,
Am ochii de la tata şi de la mama glasul!
- Văzând că orice parte din trup ţi-o ştii prea bine,
Aş vrea să-mi spui: obrazul de la ce neam îţi vine?...

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinurile se beau cu limba, cu ochii, cu nasul, cu cerul gurii.

citat din Constantin Prisnea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.

Solomon în Pildele lui Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româncele sunt subţiri, vesele şi vorbăreţe. La vârsta de 13-14 ani românca atinge maturitatea deplină, devine chipeşă şi frumoasă – cu păr negru strălucitor, ochi negri, nas coroiat, gură subţire. Dar cum înfloresc devreme, tot atât de repede îmbătrânesc. Frumoasă, înfloritoare la 15 ani, la 30 arată deja ca o vârstnică, iar la 40 – ca o bătrână.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra toamnă şi bătrânul domn

Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.

Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.

Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Şi le uită gustul iute.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Off! ...femeie

Ce ador eu la femeie?
Ochii, nasul, parul, gura
Ca ii place aventura.

O privesc si simt cum ceasul
Sta pe loc de dragul ei
Si de dragul dragostei.

Glasul ei... o melodie
Ce-alina incet, incet
Auzul unui poet.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eficientizare

Soacra-mi harnică, de treabă,
Şi-a reconstruit figura
Ca să poată face treabă...
Şi cu nasul şi cu gura.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două jumătăţi de faţă se potriveau perfect: nasul, sprâncenele, forma oaselor. Oricine ar fi văzut acea poză n-ar fi putut spune că e compusă din doi indivizi diferiţi. Din contră, avea în faţă, în mod evident, fotografia unui singur om. Vru să spună ceva. Dar din gură nu ieşi nimic. Nimic.

finalul de la Biblia pierdută, Epilog de Igor Bergler (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate cele cinci simţuri

Ochii mei sunt însetaţi de ochii ei;
Urechile mele sunt însetate de glasul ei;
Nasul meu e însetat de mireasma ei;
Gura mea e însetată de dulceaţa gurii ei;
Trupul meu e însetat de trupul ei.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului D.-D.

Când ţi-am făcut caricatura
Ceilalţi făceau de tine haz:
Totu-a fost bine - nasul, gura,
Dar ai ieşit fără obraz.

epigramă de N. Grassu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul de a fi "la treabă", cum zicea Mini. Dacă nu ar fi avut uneori aerul acela, doctoriţa Lina, în alte privinţi, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu personal sau doftoricesc. Forma ei de pămătuf simpatic, gîtul scurt şi gras, bustul scurt şi gras, pîntecul rotunjior, faţa urîtă, desigur: cu ochii mici şi miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puţin la vîrf şi gura lată pe dinţi ce nu se arătau, deşi ţepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum produce omul cuvântul? Cu braţele sale, cu picioarele sale, cu urechile, cu nasul său, cu pântecul său? Nu, cu gura sa. Şi gura din ce este formată? Din limbă şi cele două buze; şi atunci când limba şi cele două buze se pun în mişcare produc cuvântul articulat. Limba este principiul masculin şi cele două buze sunt principiul feminin. Astfel, principiul masculin şi principiul feminin produc un copil: cuvântul.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion III

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,
Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.
A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.
Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase
Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură
Şi parcă rătăceşte nevăzut
Pe zîmbetul mai strîns, de la şezut.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

E-o burtă fiecare, îmbrăcată,
Şi burta-ncepe de la beregată,
Subt altă burtă-ntre urechi,
Osînză nouă pe slănini mai vechi.

A treia burtă şi a patra burtă
Făptura lor mai lată decît scurtă
Se poartă în nădragii de la spate
Ca doi dăsagi de mare sănătate.

Sătui şi graşi între flămînzi,
Din ce în ce mai plini şi mai rotunzi.
Cînd toată lumea-i pielea de pe oase
Lor li se fac şi buzele mai groase.

Şi pleoapele şi nasul, şi ochii blegi agale,
Intră-n desenul altor animale,
Căci şi surîsul pripăşit pe gură
Nu se mai ţine de figură.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Richard al II-lea (inventatorul batistei)

Pentru toaleta nasului şi a feţei,
A folosit o pânză în toiul dimineţei...
De atunci nobilimea a observat figura
Şi au început să-şi şteargă obrazele şi gura.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!