Citate despre gură și oxigen
citate despre gură și oxigen (inclusiv în versuri).
Atmosfera din sala de operă este gura mea oxigen.
citat din Placido Domingo
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Umor. O gură de oxigen pentru spirit.
David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
O gură de oxigen fie te ține în viață, fie îți dă periculoasa iluzie că trăiești.
aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Moartea-și continuă drumul, cu ultima gură de oxigen pe care ți-o fură de pe buze.
aforism de Cornel Stelian Popa (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cu jale
la peștii din iazul
cu apă tulburată
cum sar în sus
după o gură de oxigen
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotosinteză
Dacă ar fi să expiri oxigen
cu toate plantele luate împreună
pe gura arhaică a fotosintezei,
pământul întreg ar mirosi a ozon.
Așa se întâmplă înainte să plouă,
când trece în marș picătura rebelă
iar colbul intrus sare în lături.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții pentru când ți-e foame
"Mă iubești?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărțile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
și s-a așezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls țigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerșit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubești?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când respir nu desfac în atomi aerul
nu știu cât oxigen
nici cât azot conține o gură de aer
nici de ce ar trebui să știu asta
pentru a nu mă sufoca
iar când iubesc
nu caut alte dedesubturi
mă mulțumesc că te pot iubi
fără să te desfac în elemente chimice
fără a te demonstra
de fapt
când iubesc
nu rezolv ecuații
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinetică iarna / icter de zăpadă
Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
și guri ce mestecă ochii
în permanență.
Jacheta îți aparține
la fel și conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau și ei
mai colorați ca niciodată
mai cocheți decât zorii
mai frumoși decât norii
mai așchii decât o țeapă.
Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
și gura ta e oxigen și larvă
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antarctica operată
moartea
îmi zâmbește dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinții ei de lumânare-n dovleac
4 lazări:
AdusulTăiatulVindecatul
și Eu
de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în față
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viață
oricâtă
pâine-mi dospește-n cuvinte
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gură și oxigen, dar cu o relevanță mică.
Așa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viață și moarte pe un stâlp de telegraf
Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câțiva nori zmeurici și jucăuși
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi și-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
și prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colțul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
și câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Ținutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de pandemie
Cum aș putea să cred c-o cârpă mică
Ce stă la gură, oarecum banală,
Mă protejează care va să zică
Să nu mă pricopsesc cu vreo răceală?
Și cum s-accept că-ntreaga mea ființă
E apărată de-orice neplăcere
Când mă sufoc, căci nu e cu putință
Să-mi intre oxigenul în artere?
Dar când n-am mască fac ca tot românul
Când ies pe stradă sunt cu luare-aminte
Că vine polițistul ca nebunul
Și-mi dă amendă, să mă-nvețe minte.
Dar sunt viclean cum nu vă vine-a crede
Așa că statul banii mei nu-i vede.
poezie de Octavian Cocoș (14 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
SINGURĂTATEA CEA MULT TĂMĂDUITOARE
Iar te plângi de suflet, de singurătate și de ziua de azi? Au tu nu vezi că ești înconjurat de daruri? Nici nu deschizi bine ochii, o suflete al meu certăreț, că îți și dai drumul la văicăreli?!
Că una nu-i bună, că alta-i rău tocmită, că soarele de ce-i rotund, și nu pătrat, că femeia de ce nu-i bărbat, iar bărbatul de ce nu-i rachetă intercontinentală?
Iarba de ce nu-i albastră și cerul de ce nu-i bun de păscut sau măcar de cosit: s-avem și noi o claie-două de stele, la iarnă?
De ce îndrăgostiții se țin de mână, iar munții de ce stau cu prăpăstiile căscate la cer? Păsările de ce zboară, iar vermii de ce se târăsc precum oamenii de la o zi la alta?
Femeia de ce nu te iubește, indiferent de anotimp, loc și peisaj, iar tu de ce în fiecare clipă îi întorci spatele iubirii?
O, Doamne, de ce nu îngenunchez pentru a-mi ridica inima la cer, ci pentru a mai subtiliza câteva grame de lapte praf de la capra vecinului?
De ce fug de necazurile aproapelui meu ca de dracu? De ce nu pun în mâna întinsă a cerșetorului dragostea, ci scuipatul indiferenței?
Doamne, au până când voi fi crucea aproapelui meu, și nu gura salvatoare de oxigen?
Doamne, de ce caut umbra cea confortabilă ș nu slava muncii, cea spre ființă?
Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești anunțat
că o să primeți oxigen
pe tubul greșit calculat
este o gură de viață
nimeni nu-și bate capul
de neajunsul tău
încă ești fericit te anunță
cineva îmbrăcat în costum
de cosmonaut lăsat la vatră
casca a jucat-o la ruletă
nu-i vezi zâmbetul de deznădejde
că mai tragi oxigen pe tubul
prost dimensionat
de un muncitor calificat
la locul de muncă
ești anunțat că sunt
alții care așteaptă locul tău
de tras oxigen pe datorie
și te superi pe tine
trupul tău se agață de masca
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu floare roșie de pin
În lumea asta mare și sucită,
Poți să mănânci, să bei pe gratis,
Poți să plătești ori să forțezi o gură,
Să te sărute pân' te saturi.
Poți să te pierzi prin lan de grâu,
Iubind grăbit, orice femeie,
Ce ți-a căzut cum cade para,
In gura unui trecător, fără lovele.
Poți să-ți faci brâuri de mătase,
Din părul blond de cucuruz, și dame,
Ce te așteaptă-n Soare surâzând,
Pentru o clipă de plăcere.
Chiar și pe munti, tu poți urca,
S-ajungi să tragi Luna de barbă,
Și o femeie adormită-n stânci,
De-un dor fățarnic, cerșetorul de iubire.
Poți să pribegești, cât vrei!
Pământul este nesfârșit de mare,
Cu suflete și frunze ce se dăruiesc,
La orice umăr trecător prin ele.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (22 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul tristeții
precum semnătura unui kilogram de plutoniu care tocmai
și-a schimbat proprietarul
anul tristeții îmbătrânește urât
din vina unui gol de singurătate
aura chipului nostru mută nebunul de alb
sigur pe instincte
tânărul domn se așază pe tron
praful ne face să întoarcem privirea
molecule de curaj îmbunătățit reclamă dreptul
la replică
îngerul meu cască gura în fața vitrinelor pline
mă las ademenit de imaginea ta răsturnată
- războiul imaginar cu mine însumi ocupă jumătate din emisfera de nord
în perioada soarelui roșu ce tocmai și-a pus miezul
să scoată mai mult oxigen din vertebrele contorsionate
la buna plăcere a speciei
neuronii înverșunați
susțin deschiderea buzelor după mișcarea pământului
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunie
Prin curaj și fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheață,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc să mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coșmar în viață.
Mărginal și singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerșesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd și doar citesc, o carte.
Implor o grație să-mi curme suferința,
Dar râd și îngerii de neputința mea,
Ridic spre lună fața-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns și ea, și râde-ntunecată.
Aș vrea să mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munți de stâncă,
Iar la picioare să îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranța nebuniei care m-a-nlănțuit.
[...] Citește tot
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă bucuri
De câte ori ai să te faci simțită
În carnea mea și-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschiși spre tine.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi știe gândul și puterea, să-ți zâmbesc!
De câte ori ai să te faci simțită
În oxigenul meu și-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriți spre tine.
... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinții tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!
De câte ori ai să te faci simțită
În orice clipă și-n orice gând de-al meu,
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leonard: Bună, Leslie.
Leslie: Bună, Leonard.
Leonard: Aș vrea să-ți propun un experiment.
Leslie: Ochelari de protecție, Leonard.
Leonard: Așa e. Aș vrea să-ți propun un experiment.
Leslie: Așteaptă. Încerc să văd cât îi ia unui laser de 500 de Kw cu Oxigen și Iod să-mi încălzească porția de tăieței.
Leonard: Am făcut-o eu. Cam 2 secunde, 2,6. Oricum, mă gândeam mai mult la o explorare bio-socială cu un strat neuro-chimic.
Leslie: Așteaptă, mă inviți în oraș?
Leonard: Aveam de gând să o caracterizez ca pe o modificare a paradigmei noastre colegi/prieteni prin adăugarea unei componente asemănătoare unei întâlniri, dar nu trebuie să ne obosim cu terminologia.
Leslie: Ce fel de experiment?
Leonard: E un model general acceptat în acest domeniu. Te-aș lua, te-aș duce la un restaurant. Apoi am vedea un film, probabil o comedie romantică cu Hugh Grant sau Sandra Bullock.
Leslie: Interesant. Și suntem amândoi de acord că modul de stabilire al succesului sau eșecului întâlnirii ar fi bazat pe reacția chimică din timpul sărutului de noapte bună?
Leonard: Bătăile inimii, feromoni, etc. Da.
Leslie: De ce să nu stipulăm că întâlnirea merge bine și să trecem la variabila cheie?
Leonard: Adică să te sărut acum?
Leslie: Da.
Leonard: Poți să definești parametrii acestui sărut?
Leslie: Cu gura închisă, dar romantic. Gumă?
replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neistoviți înfăptuim păcate
Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulțumiți de bruma căzută pe struguri,
Triști egoiști ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.
Pe pieptul Toamnei poposesc întristați,
Leneșii înlăcrimați de-a-lor sărăcie,
Îmbrățișați de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.
Un Soare se așează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Și nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.
În Sinele lor sunt aruncate săgeți de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate și adevăr,
Miraculoase săgeți ce-nvie conștiința etică,
In unele capete, ce și-au pierdut Dumnezeul.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gură și oxigen, adresa este: