Citate despre gutui și lumină
citate despre gutui și lumină (inclusiv în versuri).
Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternativă la dor
O noapte da și-o noapte nu
ghicește-mi dragoste doar tu
O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui
Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea
Și nopți în șir parcă te caut
doar c-o vioară și c-un flaut
Doar c-un pian și-o pianină
muzica sferelor este divină
Și-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pictat
Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoși de chihlimbar.
Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca și sărutul
Care deseori ți -l cer!
Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu ești a mea stăpână,
Te-am pictat chiar și pe inima mea!
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit de soare în aburii toamnei
E toamnă-n dimineți și în iubirea mea
Și aburii nu vor să lase la vedere
Cum încă strălucește la răsărit o stea
Când soarele o-mbracă în umbră și tăcere...
Începe simfonia luminilor dansând
Cu note ruginii pe frunzele ce-așteaptă
Să fie invitate la dans de vânt, pe rând
Într-o îmbrățișare... O lacrimă în șoaptă
Sărută o petală desprinsă dintr-o floare...
Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme
Gutuile se-nalță cu fruntea către soare
Că astăzi va apune o clipă mai devreme...
Din aburii de toamnă Lumina explodează
Și mângâie Pământul răcit în asfințit
În zorii dimineții planeta se visează
În verile toride, fierbinte răsărit..."
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secret caprui
Ai un zâmbet căprui
Și un mers luminos
Corpul mult prea frumos
Chipul unei statui
În cuvinte căprui
Te descrie pios
Un verset mlădios
Dintr-o poză hai-hui
Pe trotuarul căprui
Te întinzi languros
Într-un gest abanos
Cu miros de gutui
Ești o lume căprui
Dintr-un cântec ploios
Obicei rușinos
Cu ecou amărui
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Ciochia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul unei gutui
Mușcând cu sete din gutuia ta
am prins arome împrăștiate
la nord, la sud,
la est la...
Și-acum mai simt
cum taina parfumului străbate
toate luminile însetate
ce se aprind cu flăcări pe urmele buzelor tale
lăsat într-o mușcătură de gutuie
Sting lampa, e noapte...
te las să te plimbi prin mintea mea
ca un parfum uitat pe miezul auriu al unei mici gutui
și-adorm cu promisiunea
iubire
de-a nu te risipi...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abundență
Îsi umple iarna pântecul cu începuturi
până-n miezul adâncit al vieții,
timpul încolțește
răsărituri
blânde și mai luminoase în geana
dimineții;
ceasul a sunat în convoiul alb a primăvară
și desprinde roditor de abundență
din negura pământului;
verde nesilit
stinge șansa măduvei polare,
o umbră se mai zbate,
însă fără rezistență...
Își umple toamna pântecul din săvârșirea verii
cu începuturi lungi de elegii,
tot mai gălbenite și mai suferinde,
cămara -și umple colțul răcoros
cu mere mălăiețe, sângerii,
plouă în rădăcini de vânt cu ghinde
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară nr. 132 - decembrie 2012 (29 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gutuile
S-au copt gutuile pufoase,
Prin care iarna semn trimite,
Ce luminează pe la case
Pervazurile-mpodobite.
Dulcețurile se așază
Pe rafturile din cămară,
Gutuile au loc de vază,
Păstrat până la primăvară.
S-au copt gutuile-acrișoare
Prin toamne-aromitoare, lungi.
Spre zile pline de ninsoare
Sorbind parfumul lor ajungi...
poezie de Corneliu Vasile (1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.
În clipele grăbite din zile lungi de vară
O simt cum se-mplinește-n tăcere ca o pară
Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
Se-ntunecă spre toamnă și-i dulce ca o prună,
Și-n vărfuri foșnitoare prin frunza amăruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
Inim mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
De-i toamna mai târzie și umbra mai pe ducă,
Și-așteaptă ca un strugur pe viță, nopți întregi,
Să te apleci aproape de ea și s-o culegi.
poezie de Ion Horea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gutuiul
Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.
E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.
În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică
Aș vrea să suflu, dar mi-e tare greu...
La fiole e și mai greu
Cum nu consum alcool mi-e greu de tot
Să pot curma viteza-n fiecare plop
Și dacă tu-mi vei lumina...
Pe mine mă vei captiva
Și vei gândi că vreau un bec aprins...
Dar tot aprins va sta cât voi dormi?
Nu vreau un ceas pe masă...
Nici unul la mână...
Timpul măsoară doar anii fără rost...
Pe cei ce-mi vor schimba destinul îi luminează
Nu le da decât să guste din lumina cu gust de gutui
Să doarmă cu stele-n vis și să acopere toate miraculoasele flori
Sunt aici să-ți desenez iubirea...
Ea are culori mii și mii...
E tot ce-mi stă aproape, e trăirea...
Din care mă scald în vibrații alese
Am sa înviu cu fiecare coală de hârtie
În care-mi pot urni literele și alfabetul luminii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicat bunicii mele, Elena Dinu
Astazi am regustat din pâinea copilăriei mele
Are gustul la fel de bun, cu miros de maia
Este paine pe care o mancam fugind la joaca pe ulițele satului
E pâinea ce uneori era cu branza si ou
Astazi o paine atat de dulce, ce inca-mi sta in lumina minții
Gustul ei ca cel de gutui coapte, imi amintește de vis
Un vis al copilăriei nefinalizate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
E toamnă iar și iar mă dor cocorii
Ce pleacă zgribuliți de vânt și ploi,
Săgeata lor îmi sângerează zorii
Ce i-am visat de-atâtea ori în doi.
Bucăți de jar, de lună și smaralde
Cad de pe crengi văzduhu-agonizând;
Lumina toamnei a-nceput să-mi scalde
Și sufletul și gândul, rând pe rând.
Au adunat gutuile lumină,
Ciorchinii sufletului s-au brumat,
Doar plugul rațiunii îmi dezbină
Dorințele de ce-am realizat.
Și iar te-adun, te chem de peste vreme,
Cu miezul bun cad nucile din gând;
Simt toamna în văzduh, dar nu te teme,
Am să te-aștept mereu, ca azi, oricând.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu hematii de statuie
Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopții cu visele mele.
Ochii stelelor crapă rușinați de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.
Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre brațele noastre croite în miez de gutuie.
Tu te așezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gutui și lumină, dar cu o relevanță mică.
Tablou de toamnă
Mărgele de rouă... pământul ridat
Sărută lumina... Cad iar pe asfalt
Dantele de frunze brumate și reci
E toamnă... Mirajul rămâne în veci.
Tristețe... Și plouă... Și plouă mereu,
Miroase-a gutuie în sufletul meu
Și curge prin vene vin chihlimbăriu
Argintul și jadul... și must rubiniu.
Și toamna aceasta pătrunsă-i în noi.
Ne-acoperă nori cenușii... Suntem goi...
Păpuși ceruite, ceasornice vii,
Trăind între timpuri, etern, veșnicii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și zăpezile seamănă cu tine
Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins pădurile
sau chiar mai mult
asfințind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui
până cine știe când
făcând minuni
alte zăpezi ți-ar fi putut arăta
pădurea de stejari
poezie de Eli Gîlcescu (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța timpului
arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.
suflet ușor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găsește alinare
în drumul spre stele își face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.
iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.
mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanța timpului cântată de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerfa
Nu există biserică în care să nu fi căzut în genunchi,
cerul să nu se fi adunat în ochii mei
ca în fundul paharului gol din mîna celui care toată viața a șters
ferestrele bodegilor
până le-a făcut icoane la care să se închine
dragostea mea galbenă ca toamna
când intru sub cearșafuri ca pământul sub zăpezi
și te rog, învelește-mă,
dezvelește-mă,
fă-mă pernă sub capul tău plin de gărgăunii pe care nu i-am
strivit la timp,
nu există secundă din zi în care să nu mă fi salvat
de la înec se sub lacrimi
așa cum fac drumeții în mijlocul vârtejului când capul se face
elice
și se urcă la cer
fir de praf într-o galaxie a nimănuilor,
dragostea mea verde ca busuiocul
când ies noaptea în lume și se face lumină la fiecare fereastră
[...] Citește tot
poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată!
Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.
Tată! Cântă-mi prin neșoapte
Din ceru-ți galben gutuie
Vise îngerești în noapte,
Luminile să mă mângâie.
Tată! Zidește-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gutui și lumină, adresa este: