Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

handicap și religie

Citate despre handicap și religie

citate despre handicap și religie (inclusiv în versuri).

Creanga Ta firavă

câteodată sunt haihui
și mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viața și timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeți ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
și o iau iar de la cap,
iar mă sui și iară cad,
n-am cărare și n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer și-ntre pământ.

nu știu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt și eu un biet proscris,

[...] Citește tot

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Vinovat de tot și toate (Criticilor mei)

că viață nu mai e suficientă
și veacul are-un handicap
că sărăcia este permanentă
veniți să îmi dați în cap.

că nu mai plouă cum se plouă
și ruginește dragostea-ntre frați
eu-s vinovat de criza asta nouă
vă aștept să m-arestați.

că-s tot mai multe cruci în cimitir
și porți în nas ni se închid
că bunăstarea-i luată la sictir
poftiți puneți-mă la zid.

că răutatea e la apogeu
și soarele răsare mereu mai bosumflat
că nu mai e credință-n Dumnezeu
plătesc cu vârf și îndesat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la handicap și religie, dar cu o relevanță mică.

Adrian Păunescu

Rugaciune pentru 1 Decembrie

Ne iartă, Doamne, ura și gâlceava
de care suntem zilnic vinovați,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpați.

Prea mult abandonați acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare și iertare și noroc.

Că pentru vite nu mai sunt nutrețuri
și așteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbușit sub prețuri
și sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despărțit în triburi și în secte,
în cluburi, în partide și în găști,
iubirile directe sunt suspecte.
Dorești succes? Învață să urăști.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mie îndeobște îmi place hârjoana, nu bătaia

De pe un balcon s-a aruncat în gol,
n-a văzut nimeni isprava,
dar nici n-a murit.
A rămas cu handicap fizic de parcă nu-l avea mintal,
dar s-a vindecat de cel mintal
și vrea să trăiască.
Ce absurditate mai e și asta,
nimeni nu știe nici chiar handicapatul.

Doamne îmi zic chiar dacă grădina ta e mare
are și buruieni cât cuprinde,
flori, unele chiar carnivore
și tot ce ne trebuie pentru a trăi în pace,
dar pacea nu e întotdeauna de găsit.

Mie îndeobște îmi place hârjoana, nu bătaia
celor cu mințile întunecate,
ăștia sunt niște animale de luptă
pentru nimicul din ei
și mereu vor să bată, ori să omoare pe cineva fără motiv,

[...] Citește tot

poezie de (23 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ion

Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...

[...] Citește tot

poezie de (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare pentru Moș Crăciun

Moș Crăciun, de mă iubești,
Cadouri de pregătești,
Du familiilor nevoiașe,
De prin sate și orașe.

Du-le celor invalizi,
Sau celor ce sunt flămânzi,
Du copiilor orfani,
Du-le celor fără bani,
Alimente, încălțăminte,
Dulciuri și-mbrăcăminte.

Celor care au de toate,
Dă-le un pic de bunătate,
Să dea din profitul lor,
Celor fără de-ajutor.

La tineri, dă-le speranță,
Să aibă curaj în viață,
La bătrâni dă-le alinarea,

[...] Citește tot

poezie de (11 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Prostie

Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulțimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...

... dar e și-n școli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...

... a devenit criteriu;
că prostul te numește
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuiește!

... și de-ar fi doar privată,
vreo șansă poate-ar fi;
să stea handicapată
și stearpă de copii...

[...] Citește tot

poezie de (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai o umbră în care ascunzi părți din tine de care ți-e rușine sau pe care nu le recunoști. Fără asimilarea acestor părți din tine, ești ca o persoană cu handicap căreia îi lipsesc părți din corp. Corpul tău vorbește pentru tine, observă-l și ascultă-l, descoperă-l. Bolile, mâncatul, tonusul muscular sau procentul de grăsime din corp, toate sunt mesaje ce le poți descifra pentru binele și evoluția ta. Oamenii din viața ta vorbesc despre tine și pentru tine. Ei sunt oglinzile tale și te ajută să te cunoști și mai ales să îți cunoști umbra de care vorbeam mai sus. Cel mai important este să înțelegi că ești exact în etapa vieții în care trebuie să fii. Dacă lucrurile nu sunt așa cum ai vrea, nu dispera. Fă-ți temele, învață lecțiile și vei evolua spre un nou tip de probleme și provocări. Iar la sfârșit, înțelege că destinația spre care mergi este Dumnezeul din tine. Ca și Perseu ce a coborât în infern să ucidă meduza pentru a putea ajunge în Olimp, și tu trebuie să coborî în propriul iad interior, să învingi meduza pentru ca apoi să îți dai seama că meduza erai.... tu. Sau mai bine zis, latura ta inferioară.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Poem erect

s-ar putea crede că toți copiii din flori
sunt făcuți prin fotosinteză și că
se poate chivernisi iubirea
punând-o deoparte pentru zilele negre
sau c-ar fi deajuns să spui stereotipic cuvinte
convențional tandre
ca rugăciunile bălmăjite în grabă
s-ar putea crede că toți nervii
complotează în sintonie cu virtuțile
să le prefacă în vicii
și că a fi poet este un handicap
un suferind de vreo boală precum cele venerice
ori un creion înfipt drept șiră spinării
deget mereu prisosind
s-ar putea crede că poți fi erect doar stând mai întâi
îndelung smerit într-un sine golit
dar
până la urmă
ne ținem de cuvinte chiar și tăcând
ca de bastoane supraelastice

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Crucea și semiluna

Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
Petre Prioteasa

Constatare

Te naști în lume cu noroc, dar nu există doi pe-un loc,
nu judeca, nu pizmui, de ai puțin nu jindui!
Fii vrednic de atât cât ai că poți și altuia să dai!
Vrei să fii bine înțeles, dar ce tovarăși ți-ai ales?
Or fi toți pe potriva ta? Pe-același loc nu pot doi sta.
De ești țâfnos, mereu calic, greșești și nu rezolvi nimic,
mai pune unul, altul lasă, se poate-ntemeia o casă,
privește mândru înapoi: curg aparențele șuvoi
de zâmbete prietenești, să le accepți, să te ferești?
Să-ți amintești că viața ta ar fi putut să fie-a mea!
Adesea greu m-am exprimat, gândind ce spun, am judecat
că știu ce zic, să pot privi, fără tăgada de-a strivi.
În fine, știu c-același sunt cu vise, spaime, păr cărunt
și mă privesc interior, cu ochi valoric mă-nfior,
că gesturi sunt cuvintele rămase-n cord ca sfintele,
n-am cunoscut audiență, doar răutate sau clemență,
copil fiind, am remarcat cum râdeau de-un handicapat,
dar nu vedeau că mintea lor era handicapatul chior,
că râde ciob de oale sparte cum umbră-om nu se desparte,
durerea o simțim la fel, necazul – trecem peste el,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Whisky...

... fumul de grâu ars roade nerv cu aromele de câmpuri ciopârțite în boabe,
fermentându-mi gândurile negre într-un extaz inexplicabil
adulmecat în sorbituri de papilare îmbăieri,
făcându-mă să plec cu obrajii îmbujorați, ca globurile bradului plin de podoabe,
în zbor spre vârf strălucitor de un sclipici placabil,
uitând de orice înnegurare de un azi ce-a devenit deja un ieri...
... un ieri ce e și mâine, diluat în cub de gheață, când totul este rău torid,
sau numai simplul caramel, ținut în cald de palme să se nască abur
în elixiric crud de fructe, ca o pâine
ce-o muști să-i simți dextroza cojii până ce-ți pierzi un echilibru invalid
și sânge urcă să răcească ochi, iar trup se înmoaie de îndărătnicul de taur,
cu rău cu tot, ce-ar fi fost lup, dar a rămas doar credinciosul câine
... doar suflet, cât e toată fauna de un pământ întreg, ce se iubește nesfârșit într-un etern de mâine!

poezie de (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neâmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,

[...] Citește tot

poezie de (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Neam de zei

Noi nu suntem mancurții nimănui,
Noi robi n-am fost barbarilor sălbatici,
Puneți-vă cuminți pofta în cui!
Popoare de nomazi și de astmatici.

Expulsie de curve prin nisipuri,
Popor de hoți ce-ați rătăcit prin oaze,
Intoxicați mass-medii cu tertipuri,
Cu limbi spurcate în lins de găoaze.

Oricine are dreptul la pământ,
La viață, la tain, la cânt și țipăt,
Dar pe pământul nostru doar mormânt
Și-o piatră vă vom așeza la capăt.

Voi pielea de cămilă azi pe cap,
Vă străduiți să ne-ndesați degrabă,
Să devenim mancurți cu handicap,
De găozari ce ticluiesc corvoadă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Povestea catârilor sterpi

Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla și El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă și-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiția unde-au semnat
Toți cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Și solii-aceștia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui și soaței bine,
O catâroaică, evident,
Care-și doreau în chip ardent
Domnia chiar și-n bestiar
Și asta-n mod ereditar.

[...] Citește tot

fabulă de din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furtună de gânduri într-un pahar de suflet

să stăm așadar
până la apusul
Cerului și Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roți
ale Carului mare
de care agățăm
lampioane
la intersecția
stelelor căzătoare

nu, nu pune(m)
întrebări multe

multe sunt căile
prin care tot în urma

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdere de timp

De ce vindem doar spațiu, nu și timp
-Negând suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănțuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.

Lipsiți de simțuri, ce le credem top,
Neputincioși sau doar cuprinși de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Și ne purtăm para-deștepți, în anateme.

Planetă, cosmos, le-mpărțim felii
Și partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.

Credinței fii, sau produși de selecție,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proștilor neadaptați, le oferim protecție,
Discriminând normalul cap la cap!?

[...] Citește tot

poezie de (11 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Analfabetism literar

activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul

aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă

bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade

bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua

[...] Citește tot

poezie satirică de din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Voci de la Cernobîl

Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.


*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"

[...] Citește tot

poezie de din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Celor amuțiți

O, nebunia marelui oraș, căci seara
Lângă zidurile negre copaci handicapați se holbează,
Din mască de arginți spiritul răului privește;
Lumină cu magnetica ostatică izgonește pietrificata noapte.
O, scufundatul dangăt al clopotelor de seară.

Curvă, ce-n averse de gheață un copil mort naște.
Turbat biciuie mânia Domnului fruntea obsedatului,
Epidemie violetă, foame, zdrobește verdele ochi.
O, râsul oribil al aurului.

Dar liniște sângerează-n întunecate mute grote umane,
Adaugă din metale dure capul ispășit.


Comentarii

Poezia urbană este considerată una dintre domeniile caracteristice expresionismului. Cu toate acestea, fenomenul este mai vechi, naturalismul a preluat deja motivul orașului, pentru a menționa doar puținul cunoscut Julius Hart cu textul său "Berlin" din 1889. Dar, de asemenea, în contracurentul naturalismului, subiectul se găsește și la Hugo von Hofmannstahl în "Vezi orașul" din 1890.
Principalele motive ale orașului în expresionism sunt fabricile, zgomotul, lumina electrică, prostituția, sărăcia, bolile. Acestea le putem ușor găsi în textul lui Trakl. La prima vedere, însă, irită imaginea ""dangătul clopotelor de seară". O imagine care pare să aparțină unei alte zone. Dar se poate găsi și în "Dumnezeul orașului" al lui Georg Heym (1910), în versul "Clopotul bisericii în număr extraordinar / Se clatină pe marea turnurilor negre".
La Trakl, sunetul clopotelor este "scufundat" - ca și cum ar fi aparținut unei alte zone, unde noaptea a rămas și astfel și perioadele de tranziție, cum ar fi seara "clopotelor de seară". Căci noaptea este "reprimată" în poemul lui Trakl, "Lumină cu magnetica ostatică". Ne putem gândi în mod concret aici la lumina electrică. În 1902, primele șase lămpi cu arc voltaic au fost instalate la Viena. Textul l-a început, probabil, în noiembrie 1913, la Viena, sau ulterior la Innsbruck.

[...] Citește tot

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre handicap și religie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook