Citate despre hibernare și sânge
citate despre hibernare și sânge (inclusiv în versuri).
Foc încrucișat
O angoasă atavică
mai
hibernează
în
oasele transparente
ale
poeziei
În zori
când
somnambul
țâșnește
sângele
din venele tăiate
ale
paginii albe
Poetul își duce
mâna
la
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În hibernare
până și sângele nu mai are
culoare: se face apă (?!) - de gură
este legată o danie cu lunecare de sanie... sură
e-această imagine tristă cu re
duse eritrocite îmbătrânite
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la hibernare și sânge, dar cu o relevanță mică.
Fulgii-n stomac
mai întâi mă doare stomacul
abia apoi trag un loz...
în plic: o invitație la procesul
de-nțepenire cu acul
pe model insectare
(?!)
de fierbere-a sângelui verde
la temperaturile joase
pe model hibernare
din vara asta... te caut
te-nțep numai spre iarnă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basta
moară toți câinii din oameni,
au lătrat prea mult,
au ars gazul de pomană -
latră unul, vorbește fără noimă altul,
se fac valuri de spumă în jur iar lumea se înghesuie
într-un cer scund ca un desen pe fundul unei farfurii
care se face țăndări -
latră altul, vorbește unul,
pe sârma de rufe lumea stă întinsă ca țurțurii de gheață
la streașina siberiilor
iar când se strecoară în haine
se face țăndări și nu se mai alege nimic din ea -
apoi
se face liniște, atât de multă liniște, încît se aude
cum femeile nasc pruncuți negri în cerul gurii
iar hingherii mor de plictiseală în măcelăriile lor
cu degetele vinete ca niște brândușe toamna pe dealuri,
[...] Citește tot
poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un binecuvântat mărțișor!
Cum știe să încânte primăvara,
În aripi mici ne coace rapsodii,
Cu raze-alină, așteptarilor, povara
Și ochiului dă larg spre bucurii...
Din albul, ce au lăcrimat nămeții,
Ne plămădește însorite suvenire,
Suind pe frunte nimbul purității,
Răsare-n pâlc de ghiocei, a dăruire.
Cu sânii parfumați de lăcrămioare
Și ia revopsită-n aburul pădurii,
Trezește-n suflet dor de evadare
Spre libertate, în cătușele naturii.
Dar cât de rece-ar fi magia ei,
Cu albul pur, fără scânteile iubirii,
Ce-ațâță-n suflet focul armoniei
Să-ți ia din sânge somnul amorțirii
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mine, poezia
Vântul și-a întins aripa peste vara dezbrăcată,
Ploaia stă la pândă-n ceruri, ca un cerber nemilos,
Eu mi-ascund poemu-n poale, să nu mă trezesc deodată,
Că mi-l fură toamna asta, cu alaiul ei pompos.
Și se ghemuie, se strânge, ca un prunc la sânul dulce,
Pe sub piele se târăște și în sânge mi-a pătruns,
Lăngă inimă se-așază, eu îl las să mi se culce
Cu tic-tac-ul, cânt de leagăn și îmi este de ajuns.
Nu-l atinge vreo stihie, hibernează fără grijă
Și va încolți când vremea învierii va veni,
Doar de nu-l atinge glonțul, doar de nu-l rănește-o schijă,
Când m-or troieni ninsoarea și înghețul, și-oi pieri.
Tu să fugi, când simți că moartea-mi dă târcoale, să mă fure,
Să-ți iei versurile toate, și nici titlul să nu-l uiți
Și te-ndreaptă cu pași repezi, sub feriga din pădure,
Eu voi fi în frunza verde, o să-ți cânt, tu să m-asculți!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea adormită
În pădurea adormită animalele își făceau hibernarea.
Boul sălbatic se trezi și spuse Quod licet Iovis...
Mai departe uitase textul. Se iscă o hărmălaie.
Cineva chițăi- nu face altuia ce nu-ți place.
Urmară replici nu fă ce? Care altul? Ce nu-ți place?
Nu-l judeca pe aproapele tău. Care aproape?
De ce să-l ucidem? Lasă-i pe ei să te blesteme, tu nu blestema.
Un fir de grație este tors și țesut. Cât de bun este cuvântul
care vine la momentul potrivit? Este bun.
Doar dincolo de castani e lumea.
De astăzi lumea nu se-nseninează.
Un, doi, nimic, trei, vom fora adânc în solul planetei Tristețe,
De mult pare viața doar un decor în schimbare,
Clarvăzător cu propria-mi soartă,
Mă văd crucificat ca evreul Iisus,
ținta e falsă, rutina și ura sunt numai surori,
unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău,
frate Cain?
Chiar și baloanele mari de săpun râd în aer,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre hibernare și sânge, adresa este: