Citate despre hibernare și somn
citate despre hibernare și somn (inclusiv în versuri).
somnul de iarnă -
toate florile rămân
în hibernare
haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
somnul de iarnă -
ursul cel mai fericit
în hibernare
haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
somnul de iarnă -
Moș Martin trezindu-se
din hibernare
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pauză!
Pauză!
E ora trei și-un pic,
la microfon se anunță trezirea
eu dorm fară leac,
un somn de aprofundare.
Din nou un șuierat
trenul la poartă pe strada mea
borborosesc în somn, vagoanele,
bâzâitul pe scară începe a urca.
Casc ochiul drept
îl aud... nu-l văd
așez calota glaciara în urechi
... e vis,
un vis uitat.
Pauza!
E ora zece făr'un pic
cîini latra la ușa mea
camera miroase îngrozitor,
eu hibernez în dormitor
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Gheorghiță Pârghie (11 septembrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiță Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la hibernare și somn, dar cu o relevanță mică.
Trezește-te,națiune
Francesco Goya spunea că "somnul rațiunii naște monștri".
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că și "somnul națiunii naște monștri".
Deja este o realitate că monștrii au început să atace orașele, că dinozaurii prind viață, că tot mai multe țări intră în colaps economic.
Din păcate, multe popoare mai hibernează. Încă nu s-au trezit din somnul la care la-a condamnat comunismul.
Germenii apariției de noi monștri sunt evidenți. Și când aceștia apar,
se aude zăngănitul armelor.
Se-aude zăngănit de arme,
Miroase a praf de pușcă.
O lume fierbe în cazarme,
Războiul din pace mușcă.
Trezește-te, națiune!
Nu aștepta să se nască alți monștri.
Te vor devora.
Luptă pentru viața ta!
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de mic mi-au plăcut soarele
lumina tăioasă și umbrele nete pe asfalt
deși sînt mort după bacovia
noaptea doar hibernez cu ochii larg deschiși
cu toate că a hiberna
nu aduce vreo iarnă
ci doar răcirea trupului meu
și mă lipesc de somnul tău brusc
să-ți simt curgerea sîngelui prin tălpi
și-a durerii prin oase
te trezești și mă întrebi de ce te iubesc
iar eu
decupez flori incerte din aerul camerei
să-ți pun împrejuru-ți
ca să nu mai tresari
ca și cum te-ar înjunghia visele
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața stă mereu
sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroși
ne pregătim de somn
de hibernare și de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiți de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicțiilor noastre
ne dăm pe gheață rănindu-ne
inima învelită în staniol
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Prin ce ținuturi rătăcești
Pribeagă?
În care grotă din povești
Ai hibernat o vară-ntreagă?
O, Muza mea cu nasul mic
Și coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...
Ți-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Și, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâta primăvară
În lumina dimineții, soarele și-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubește;
Și cu raze de speranțe, a rugat până și luna
Să-și întârzie venirea, până somnul... se ivește.
Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorțite
Și tristețile ivite în culori de gheață sumbre.
A-nflorit până și cerul de atâta primăvară
În culori de liliac și magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.
poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Alegerile
Domnii de la Primărie,
Patru ani au amnezie.
De nimic nu sunt în stare,
Rămân blocați, în hibernare.
Dar repede se trezesc
Când alegerile sosesc
Și te duc cu vorba bună,
Până lași ștampila din mână.
Apoi revine pe pământ iadul
Regreți că n-ai votat cu altul...
După campania electorală
Mulți vor intra în "boală".
Și tot ce ne-au promis
Rămâne un frumos vis.
Dar poate ne merităm soarta,
L-am crezut pe "cel cu găleata".
Domnul care câteva luni
Pe la TV a spus minciuni.
Și iată-ne din nou înșelați,
Duși cu vorba, cu banii luați.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și ceara-n lumânar...
Și de ce-ar mai ninge,-Anida, când nu poți s-aduni o stea, când în palma-ți se topește orice amintire-a ta?
Nu mai vrei să știi de tine, nici de clipele ce trec, hibernezi ca o ursoaică, te-a prins somnul în sirec...
Te strecori printre secunde ca morganele-n deșert și de fuga ta de tine, cum pot oare, să te iert?
Te-ai închis în poezie-n acolade de trohei și în lanțuri ții și muza și o mânui din condei
Ca pe o marionetă... dar curând va sucomba și te vei trezi, Anida, doar cu pustnicia ta...
Fă-ți provizii de cuvinte, răsădește-le în gând, cât nu le opresc la vamă, pe nimica să le vând!
Fără ele te vei stinge ca o rugă în altar, ceară lăcrimând pe cruce sau în sfântul lumânar...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara a uitat să plece...
Este vară-n ruginia toamnă ce-și așteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-și cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul și-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.
Stau copacii în dilemă și nu știu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliți de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.
Flori de câmp își dau din coate, se trezesc din hibernare
Și privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-și pune fracul violet și frații-și cheamă,
Macii vitregiți de floare, împletesc din zori năframă.
Vara a uitat să plece și aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând între nămeți de zăpadă
Din somn m-am deșteptat în umbra blândă
a dimineții ce se naște peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din țurțuri boabe de cristal.
E semn că soarele gonește norii
ce m-au ținut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineața ce se scaldă în extaz.
E prima zi a primăverii
înfășurată în văl albastru, nesfârșit,
în ciripit de rândunele pe sub streșini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeți de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.
E prima zi de zăpadă topită
ce se contopește în râu cântător,
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sez
Șez pe-un taburet fragil... îmi agăț ochii de-o țintă,
Dar... mai mult mă uit cu gândul și îmi las capul în palme.
Parcă tot ce mișcă-n lume, s-a oprit... legat de-o bintă,
Liniști grele sparg timpane, nu-s urări și nici sudalme.
Vremea-i slută... taciturnă, țărna zace pistruiată,
Ici și colo... câte-un petec... de zăpadă adormită.
Orătănii zgribulite... nu mai fac ouă-n poiată,
Gardul încă hibernează, poarta stă, e-ncremenită.
Nu răzbate măcar... izul... de măligă învârtită,
Făcălețu-i lângă vatră, bleg, nepăsător și nud.
Grinda nu mai are șuncă și cămara-i împietrită,
Amorțeala-i peste toate, ăsta-i adevărul crud.
Mi-a înțepenit mijlocul, ochii dau să mi se-nchidă,
Doare pacea asta multă, nu-i nici urmă de gâlceavă.
Mi se-nfiripă un vis... despre-o coaptă palachidă,
Vântul bate și-mi trezește... o trăire prea hulpavă.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un binecuvântat mărțișor!
Cum știe să încânte primăvara,
În aripi mici ne coace rapsodii,
Cu raze-alină, așteptarilor, povara
Și ochiului dă larg spre bucurii...
Din albul, ce au lăcrimat nămeții,
Ne plămădește însorite suvenire,
Suind pe frunte nimbul purității,
Răsare-n pâlc de ghiocei, a dăruire.
Cu sânii parfumați de lăcrămioare
Și ia revopsită-n aburul pădurii,
Trezește-n suflet dor de evadare
Spre libertate, în cătușele naturii.
Dar cât de rece-ar fi magia ei,
Cu albul pur, fără scânteile iubirii,
Ce-ațâță-n suflet focul armoniei
Să-ți ia din sânge somnul amorțirii
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti magica lumină
Spune-mi, iubito: "vino", de vântul bate aprig
Și marea de o mângâi și palmele ți-s reci,
De razele de soare vor hiberna în iarna,
Și nepăsarea cere din corpul meu să pleci.
Cere să scriu, iubito, de clipa e-mpotrivă
Să aibă-ntr-o clepsidră eternul său legat,
De versul se-ndoiește și-n neputință strigă
Că pana nu-i stăpână, chiar de îi sunt argat.
De nu-ți răspund, iubito, întoarce-te în timp
Și strânge-mă în brate, ca muntele, izvorul,
Botează-mă, dorito, și-ascunde-mă în somn,
Un dor de pâine lasă-mi și nu uita ulciorul.
Da, să nu uiți, iubito, ulcioru-i huma coaptă
În formă de vioară, ce din clepsidră, naște,
Un stup imens de vise, ce se hrănesc din tine,
Căci tu astâmperi setea și-a îngerilor oaste.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scara împlinirii
Cerul îmbie norii-n catarge adormite,
Sleind cu opalin albastrul moale, șters,
Cărările își suflă vânt în bătăturile trudite,
Cercând a-ncetini ireversibil mers...
Căzută-n lăcomia ruginii, osânda înrăită,
Cu verdele răscopt hrănește coase de regres,
Se zbate galbenul în păpădia răzvrătită,
A înfrunta eroic, torid, al razelor exces...
O secetă trezită din marea hibernare
Ascute țipăt frunzei, să umple al meu vers
Și-mi redeschide rana de-ndurare
Din irealul de-a opri, de august, ghes...
Brăzdează nostalgia regrete noi pe față,
Cât palma-i plămădește-un vers de alinare,
Urcând pe foaie această sfântă dimineață,
Ce-și flutură, cerceii vechi, a destrămare...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea adormită
În pădurea adormită animalele își făceau hibernarea.
Boul sălbatic se trezi și spuse Quod licet Iovis...
Mai departe uitase textul. Se iscă o hărmălaie.
Cineva chițăi- nu face altuia ce nu-ți place.
Urmară replici nu fă ce? Care altul? Ce nu-ți place?
Nu-l judeca pe aproapele tău. Care aproape?
De ce să-l ucidem? Lasă-i pe ei să te blesteme, tu nu blestema.
Un fir de grație este tors și țesut. Cât de bun este cuvântul
care vine la momentul potrivit? Este bun.
Doar dincolo de castani e lumea.
De astăzi lumea nu se-nseninează.
Un, doi, nimic, trei, vom fora adânc în solul planetei Tristețe,
De mult pare viața doar un decor în schimbare,
Clarvăzător cu propria-mi soartă,
Mă văd crucificat ca evreul Iisus,
ținta e falsă, rutina și ura sunt numai surori,
unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău,
frate Cain?
Chiar și baloanele mari de săpun râd în aer,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica
Cri, cri, cri, sunt necăjit
Stau aici și mă gândesc,
Frigul iernii a venit
Și cred că mă prăpădesc.
- Vai de tine greieraș
Milă îmi este de tine,
Ești plăpând și copilaș
Și nemiloasa iarnă vine.
- Cine ești, de mi-ai vorbit?
Eu sunt greierele mic,
Frigul m-a înțepenit
Nu pot mă misca, nici pic!
- Uită-te aici în jos
Eu sunt micuța furnică,
Iar tu, greiere frumos
Nu vrei, să vii la "mămica"?
[...] Citește tot
fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre hibernare și somn, adresa este: