Citate despre hiene și moarte
citate despre hiene și moarte (inclusiv în versuri).
În fața hienelor nu este indicat să faci pe mortul.
aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Menuet
Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.
Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erotică în tavernă
lui Fox, regele reporterilor
Tremură de frică spanchiul D-zeu...
crepusculul se stinge
în pipa-mi cu cenușe;
ochiul tău e o daltă
sprâncena o cătușe,
așteaptă-mă invoaltă
cu un polițist sub ușe
pentru pumnalul meu
Îți voi prinde leii
ca agrafe
pe un gât de căprioară;
leii-paraleii
hiene și girafe
îți voi aduce în vis
pentru întâia oară
ca pe saltimbancii mei
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea de piatră
Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenușie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâșie leșurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
și n-am vrut
să fie așa
dar s-a întâmplat
nu știu cum
nu știu de ce
și-acum nu mai găsesc
ieșirea
din propria-mi cetate
spre calea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vă rog fierbinte, cu sufletul pe toți,
Luptați pentru copii, pentru nepoți,
Să nu-i lăsăm hienelor din umbră,
Căci soarta este tot mai sumbră,
Să ne trezim, cât nu e prea târziu
Și România s-ajungă un sicriu.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să plângem...
Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie
Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat'
Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.
Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâți știuți, mai ieri doar oarecare.
Să plângem vinovații ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenți,
Interesați doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burți, de atâta nesfârșită lene
Și rugi să îndreptăm în sus, să fie morții cât mai competenți!
Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce știe doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morți, ei, tagma mișelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paște... clerul nostru noxă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la hiene și moarte, dar cu o relevanță mică.
Jeluiște și albastrul
Suflet de cer se închină
Jeluind codrului rană
Rămas fără rădăcină
În lacrimi fără tihnă
Într-un bătrân copac
Ajuns la sicriu capac...
Chinuind pe cel prea sărac
Ce plutește în catafalc.
Vândut cu josnicie hâdă
Cu mir măsluit în noroaie
Să divină și îndoaie!
Țării tânără-i mladă...
Cu vocea tristă-n baladă
Fugind de tina-n cavalcadă...
Ce-ntunecă totu-n zare
Zvârliți peste hotare!
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La limitele extreme ale spiritualității sale, omul se găsește din nou gol ca un sălbatic. Când îl găsește pe Dumnezeu, așa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viață să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări și-o voi devora. Dacă viața e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucățele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărțit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuțite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă și flămândă: am plecat la îngrășat.
Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conserve de lacrimi
Nevolnicia voastră fără leac
Pune cuie la al tării, catafalc...
Și de as putea să le scot-nroșite
Să le bat cântând-n palme nemuncite
Să simțiți mârsavilor lacrimile
Ce ard priviri-n conserve de azile
Ce sunt călcate-n zările străine..
Să vă lăfăiți-nsângerate hiene
Cu oratoriile de icre negre
Scuipate-n lacrimi cu nesimțire...
In congrese cu Iude și curtezane
Ajunse pentru prostime icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i țara...
Când te-ntorci sleit de muncă
Înspre mica bătătură,
Te trezești lovit hoțește,
Sufletu-ți iese pe gură.
Te rostogolesc hoitarii
Să-ți golească buzunarul,
Alții vin să dijmuiască
Toți urmașii cu altarul.
Unii merg în față, cântă;
Alții merg în spate, plâng;
Numai tu-n coșciug rămâi
Stană rece, os nătâng.
Așa este și cu țara,
Hienele vor s-o-ngroape,
Noi cu lacrimă de sânge,
Sărăcuți, o vrem aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persona non grata
Trădarea în persoană cu gând în necroză,
Minciuna bisată să împlânte psihoză,
Hoția ascunsă sub fața de înger...
Călău serial de-un sublim, pus în sânger.
Demon de putere exersată-n excese
Din mult înșelat de naiv... făr' să-i pese.
Viol de speranțe induse-n parșiv,
Mizerii-n cuvinte înspre drept... laitmotiv!
Hienă ce roade, la os, interese
Și-nfașcă peșin, să-l exporte-n adrese...
Canalie scârbă ce-ar arde și mamă,
Christos ar zidi, spânzura de-o năframă.
Veninul, ce piele străpunge cu ură,
Să vadă doar sânge, când inimă fură.
Pericol la țară, ce-o vinde pe-un leu
Și-n negru sfărâmă culori, curcubeu
De vis, năruit, al săracului biet,
Lăsând-i copiii pe drumuri... Ascet
Ce n-ar da la nimeni, că nu vrea să pară
Că are... Că lui nu paraua i-e chioară;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt învățat
Sunt învățat cu buha și hiena,
Cu șarpele care păzește ghena,
Din dragoste se moare, nu din ură,
Eu tac, tu scrii, el dă din gură,
și ce vorbește gura dumisale?
Neanderthalensis știe doar vocale,
Dă cu picioare, e, miroase tare rău,
Să-l ierte cine poate. Dumnezeu?
Un biet biped, trepied, se erijează
În profesor de litere, bluffează,
Îmi este semen, dar tot mai departe
Îl văd, în spații reci, deșarte,
Se va trezi tot singur, nefârtatul,
Nebunii nu-și cunosc păcatul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pasă (pamflet)
Îmi pasă și mă doare starea națiunii,
Când văd aleșii care se comportă
Mai lacomi ca hiene și mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.
Cu sabia-n cuvânt și cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunți!
Se luptă să le ia și pâinea de la gură,
Să nu le știe manevre de corupți!
Când biata țărișoară este sub greutăți,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea își compromit, când calcă și pe morți
În planul hapsân, să se pricopsească!
De poporul român, îmi pasă și mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioții" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)
Ție mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculți
Mă lași să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesățios ca moartea și gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv ești Doamne și ochii Tăi curați
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi și-nlăcrimați
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?
Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereții, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli și cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi și din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credință, va fi viu,
Dar, din nesăbuință, multor din lumea asta
Li s-a răcit credința, și-atunci, eu cui să scriu?!
poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul laptelui
Liniște de catedrală
Cunjură crud o gazelă
Privirea-i visa rebelă
Vulturii fiindu-i cupolă
Ghepardului bine pitit
Cu ochii ficși ai morților
Din frescele ferigilor
Împietrite-n vânt adormit
Cu mirosul morții ascuns
Într-un tucano tril de plâns
Zbughindu-l pe ghepard
Intr-un sprint ager petard
De artificiu al morții
Din rachete nevăzute
Ce ucid la Damasc slute
Sprintul gazelar de copii
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți pasă ție
Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Că m-a durut, nu m-a durut,
Sunt programat, nu știi, deja
Pentru un secol și ceva?
Eu nu mă panichez nicicând,
Nu pot să pierd ce am visând,
Doar mă închin la un ecran,
Sunt cuirasat și căpitan,
Eu maiestuos intru în port,
Privește-s vesel, hâtru, mort.
********************************
Leul nenăscut a fost luat drept lup,
ciobanii cu banii, l-au gonit, vultanii
au râs la etaj, că aveau curaj,
trece Marea Roșie oastea lui nea Moișie,
faraonul Dzâc plecă-n hagialâc,
pace, zise Cancea, cavaler de Mancha,
dar ariergarda rupe-n două zgarda,
dă cu fiere-n fiară și la Domnul zbiară,
plânge doar Isaia, o pierdu pe Maya,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia rămâne mereu spontană și, surprinzătoare, pentru cei care demult au depășit-o...
Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, ființă blestemată,
Că își scoate nici când nu te-aștepți varani, pume, șacali, hiene,
Veninoși șerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioți, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsioniști, cameleonic în ambiții,
În masa sa amorf și stoic, arar punându-și din condiții,
Rău răbdător, lăsându-și seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...
Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când s-a lăsat sărutată..
Unii, țantoși ți-ar spune
Că iubirea e în noapte
Plină de "pasiuni"moarte
Când fiorul-n zori apune..
Alții, cu ochii de hiene
După palate aurite
Haine spălate, bucate..
Și pentru a se supune
Soția cu ochii plecați
Sclavă cu palme damnate
Și nu aceea demnitate
In care totul să-mparți
Firul de rouă și pâine
Soarele, stelele, luna
Lacrima când e cununa
Iubiri, inimii genune
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre hiene și moarte, adresa este: