Citate despre hiene și viață
citate despre hiene și viață (inclusiv în versuri).
Sânge de campion
Pe drumul vieții ferește-te de hiene,
Iar pentru tot ce-ți dorești... luptă!
Sânge de campion îți curge prin vene
Nu capitula după o bătălie pierdută!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când la un bine tu răspunzi prin rău,
Pe viața mea, e vai de capul tău!
Tu îi faci ticălosului un bine,
Și el ca hiena se repede-n tine.
catren din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La limitele extreme ale spiritualității sale, omul se găsește din nou gol ca un sălbatic. Când îl găsește pe Dumnezeu, așa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viață să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări și-o voi devora. Dacă viața e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucățele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărțit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuțite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă și flămândă: am plecat la îngrășat.
Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru coiot
Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, pașii tăi
Nenumărați. Lung urlet sună-n văi
De sur șacal și hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanță, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viață succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălașul tău, de unde ți-ai pornit
Sfâșietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopți ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care nu au fost niciodată înfrânți par veseli și deasupra tuturor, stăpâni pe un adevăr pentru care nu au mișcat niciodată un fir de pai măcar. Sunt veșnic de partea celui mai puternic. Sunt ca hienele, care mănâncă numai rămășițele leului. Își învață copiii astfel: "Nu vă lăsați târâți în înfruntări, veți avea numai de pierdut. Dacă aveți îndoieli, nu le dați glas, și astfel veți fi feriți de necazuri. Dacă vă va ataca cineva, să nu vă simțiți ofensați și nici să nu vă coborâți încercând să răspundeți la atac. De alte lucruri trebuie să ne pese în viață."
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la hiene și viață, dar cu o relevanță mică.
Am îngânat cândva singurătatea...
Am îngânat cândva singurătatea,
Și un ecou prelung la mine s-a intors,
Fără să vreau prietenia ei.
Tăcută fire, ascunsă, zgârcită și geloasă...
Căpușe lacomă s-a înfipt în pielea mea,
Ca lecții de viață neîntârziat să-mi dea,
neîntârziat să-mi dea.
Și-am alungat din când în când singurătatea,
Ca pe o vechitură uitată într-un colț,
Dar sufocată în spațiu ei de timp neîmplinit,
Jaru-i avid de victime mocnea...
Și de răsfățul călduț ades îmi amintea,
Spre a mă intoarce în leagănu-i comod,
Ce se făcea dorit și îmi plăcea.
Am îngânat cândva singurătatea
Și m-am îndrăgostit de ea lulea,
Ca de un basm din lirica vieții,
Ce mă-îndemna esența pură ai căuta,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (26 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-ne
Lăsați-ne în pace și-n nevoi
În țara sărăcită și trădată,
Să n-o târâți cu forța în război
Și nu-i mai puneți țintele pe hartă!
Nu faceți din soldați carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt și bun,
Doar pacea este unica avere...
Voi vreți, cei din apus și răsărit,
Să semănați pe glob doar panică și ură,
Cu ace și cu boli ne-ați umilit
Și ne-ați călcat adânc pe bătătură...
Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbați cu foc și sânge harta!
Cu gândul hâd și suflet de strigoi,
Voi vreți cu tancuri să-i decideți soarta...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Există o tăcere unde n-a fost niciun sunet,
O tăcere unde niciun sunet nu se poate auzi,
În mormântul rece în adâncurile mării gri
Sau în deșertul unde nu trăiește niciun suflet.
E surdă, trebuie să doarmă ferită de-orice foșnet;
Făr-auzi șoapta sau cel mai ușor pas al celor vii,
Pe acolo trec doar umbre cețoase și norii cenușii,
Care nu scot o vorbă peste pământul mut, indiferent:
Dar în ruinele-nverzite, între zidurile dezolante
Ale vechilor palate, unde-a trăit Omul odinioară,
Deși vulpea și hiena, care scot urlete vibrante,
Și buhnele, care continuu printre ele zboară,
Întețesc ecoul în tânguirea vânturile joase, persistentă
Acolo-i tăcerea autentică singură, de sine conștientă.
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine anul, trece anul
Vine anul, trece anul
Toată viața vânez banul
dacă reușesc. Și mâine
Mai cumpăr o pâine
Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă
La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii
de la început până la sfârșit,
am albit, am chelit
Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast
Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Ce îmi pasă de comete,
Ce în cale fac prăpăd,
De pulsari și de planete
Dacă ochii nu ți-i văd.
Ce îmi pasă de balene,
Ce pieirea și-o presimt,
De girafe și hiene
Dacă trupul nu ți-l simt.
Ce îmi pasă de balauri,
Ce demult au dispărut,
De dragoni și dinozauri
Dacă gura nu-ți sărut.
Ce îmi pasă de sirene,
Ce trăiesc doar în povești,
De satiri și sânziene
Dacă tu nu mă iubești.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pasă (pamflet)
Îmi pasă și mă doare starea națiunii,
Când văd aleșii care se comportă
Mai lacomi ca hiene și mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.
Cu sabia-n cuvânt și cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunți!
Se luptă să le ia și pâinea de la gură,
Să nu le știe manevre de corupți!
Când biata țărișoară este sub greutăți,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea își compromit, când calcă și pe morți
În planul hapsân, să se pricopsească!
De poporul român, îmi pasă și mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioții" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
S-au rupt norii deasupra noastră
Și plouă ca în ziua de soroc,
Unde este Noe cu a lui Arcă,
Să-l întrebăm, are-n plus un loc?
Se mișcă pământul la vale
Și ne acoperă de vii,
Plângem de durere, este jale,
Și-i înjurăm pe cei din primării.
Mai căutăm o vină-n altă parte,
Orice, dar nu ne vedem pe noi,
Suntem mulți, proști, fără de carte,
Înțoliți pe-afară, pe dinăuntru goi.
Ne mai facem crucea la culcare,
Tatăl Nostru, mai știm a-l spune?
Căutăm greșeli la întâmplare,
Dar nu avem timp de rugăciune.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă (26 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheare în sufletele noastre
Cineva intră cu ghearele în sufletele noastre,
Ne sfâșie biblia inimii bunului simț,
Se urcă pe umerii democrației să ne fure gândirea
Zidită în noi cu greu de buni și părinți.
Ei umblă cu noaptea sub tălpi și întorc
Soarele cu spatele luminii spre noi,
Străzile devin tablouri îmbâcsite de furia
Focului ce arde, mocnind sub legi de gunoi.
Se zgârcesc să aducă din istorii doctrina
Bunului simț înflorind peste zarea curată
Unde echilibrul vieții se discută cinstit
În văzul tuturor, matur totodată.
Înjură lumea printre dinți și îndură
Mersul întoarcerii în epoci apuse,
Rugămintea se-ntoarce spre unice porunci
Date de Domnul, prin credință impuse.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânzienele...
În noaptea de Sanziene
Drăgaicele se adună
Și dansând printre poiene
Vor s-aducă voie bună
Fetelor nemăritate
Ce oftează înspre lună
Și se doresc sărutate
Purtând peste păr cunună.
Cerul dragostei se-aprinde
Totul pare o poveste
Jocul ielelor se-ntinde
Dând fecioarelor de veste.
Bucuria strălucește
Si cuprinde toată zarea
Prințul vieții se ivește
Uitând toată depărtarea
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să plângem...
Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie
Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat'
Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.
Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâți știuți, mai ieri doar oarecare.
Să plângem vinovații ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenți,
Interesați doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burți, de atâta nesfârșită lene
Și rugi să îndreptăm în sus, să fie morții cât mai competenți!
Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce știe doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morți, ei, tagma mișelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paște... clerul nostru noxă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca silabele unui mare pian
Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește. Cunoaște-mă!
Spune noaptea, cunoaște-mă!, spune sufletul,
Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete!, spun, veniți sunete!; și ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul subțire al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, orașele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luptă
Când eram mic ceva mie însumi mi-am promis
Că voi lupta din greu pentru un anumit vis.
Am pornit de unde-au pornit mulți, de nicăieri
Cu gândul de a fi mai bun azi decât am fost ieri
Și nu m-au speriat deloc ușile închise în nas,
N-am vrut să dau în spate nici măcar un pas
Mi-am zis în gând: "nu-i nimic, mai mult muncesc,
Iar într-un final tot ajung unde-mi doresc."
Pe drumul vieții nimeni nu-i dispus să te ajute
Unele persoane în loc să-ți zică o vorbă bună, rămân mute
Dacă se întâmplă să cazi, trebuie să cazi în picioare
Fiindcă hienele te vor lovi unde te doare cel mai tare
Și tot ce poți face pentru a evita fiecare dramă
Este să rămâi puternic, asta-i singura ta armă.
Trebuie să-nveți din loc să urnești munți,
Greutățile cu zâmbetul pe față să le-nfrunți!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare
doar afurisitul instinct de supraviețuire mă oprește
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariție
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simțurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferință
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minții și privesc în mine
trec cu greu prin hățișul de oglinzi derutante
nu mai știu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nțep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor
dimineța desfac fereastra spre răsărit
deschid și inima să-mi curgă cerul lin
dau binețe soarelui ca și cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă lumea
în urmă și urcă în bentley
așa beat cum ești
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci mașina din stâlp în stâlp
ești vedeta care-și permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că ești nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în mașina de poliție din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliția din lume are
uniforma albastră și pistolul
la brâu în teacă lângă cătușe
accelerezi fără să știi ce intenții au
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre hiene și viață, adresa este: