iarnă şi viscol

Suflă, suflă precum viscolul iernii ingratitudinea omului.

citat celebru din piesa de teatru Cum vă place de William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscolul iernii
se-afundă-n crâng de bambuşi
şi-adoarme-acolo.

haiku de Matsuo Basho, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prognoză meteo hibernală

Cu furtună şi cu nea,
Ger şi viscole alpine,
Iarna va rămâne grea...
Nu vă precizez... cu cine!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viforul iernii.
Uitate sub zăpezi
toate frunzele verii.
Ochii mei
orbiţi de ninsoare.

tanka de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscole şi ger
Iarna în blană de lupi
Urlă pe dealuri

haiku de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi epoleţi ai străinilor nu a smuls viscolul iernii ruseşti!

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă basarabeană

Ninge,-albind mizeria,
Bate viscolul în uşi-
A venit Siberia!
După noi ori după... ruşi?!

epigramă de Efim Tarlapan din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e mai tare decât soarele neîndurător al secetei, decât ploile nemiloase ale toamnei, decât viscolele cumplite ale iernii. Le înfruntă şi le biruie pe toate.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină iarnă
O gară părăsită
Viscol şi zăpezi

haiku de David Boia (12 decembrie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii

Din iarna sufletului meu porneşte
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele nemplinite;
... Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.

În gemete pustii se prelungeşte
Ca-n golul unei vetre părăsite;
... Şi corbi sporesc în cete înmiite...
Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!...

Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...

... Iar corbii, presimţindu-şi trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Îşi năpustesc sălbatica grămadă...

sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă prin codrii
Corbii în haine de dans
Vuiet şi viscol

haiku de David Boia (7 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte de pribegie – carte de vorbe rupte din viforul unei tăceri – iar te-am luat cu mine... iar suntem tovarăşi... După o iarnă – cu aceleaşi goluri întretăiate de râuri de lavă – iar bat largul Europei... şi te duc cu mine... De-ar vorbi filele tale, mult s-ar plânge pe urma lor.

citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noiembrie

Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar aţipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc îngheţate,
De vifor ce urlă la marginea văii.

Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă şi grea.

Pe creste golaşe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spaţiului cosmic şi veşnic sihastru,
Ce-şi face culcuşul în munte.

A nopţii viforniţă pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate şi straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea iernei

Iarna se-nteţeşte,
Ninge, viscoleşte,
E ger în tot locul...
Iarna-şi varsă focul.

epigramă de Florea Ştefănescu (2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nime nu va fi-n cămară...

Nime nu va fi-n cămară,
Decât înserarea. Poate
Încă iarna cu-ntristarea
Din perdelele lăsate.

Încă fulgii cu noianul
Înălbirii lor sublime,
Încă streaşina, troianul,
Iar cu-acestea încă Nime.

Iar pustiu să-mi viscolească
Firea mea. Din lac să cheme
Iernile ce-or să-mi albească
Chipul meu din altă vreme.

Spini de gheaţă să-mi înfigă
Anii, când mi-or fi la vamă,
Sobele să-şi mânce frigul
Stivuit până la geamuri.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Boris Pasternak, traducere de Anatol Codru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea iernii

Nu mă tem de vreo bronşită,
De a gerului tărie,
Nici de neaua viscolită
Cât de... Giga-calorie!

epigramă de Olimpiu Radu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătaia concurenţei

Fie iarnă, fie vară -
Şi la şes, ca pe Ineu -
Briză-i viscolul de-afară,
Lângă cel din... portmoneu.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

în iarna cea albă
fluturii gerului
visând tărâmuri înzăpezite
valsează în aer
pe melodia viscolului

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ger cumplit

E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscoleşte.
Avem în ţară iarnă grea,
Nu e semn că se opreşte.

Viaţa la ţară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.

Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.

Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în şură,
A-îngheţat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul îngheţat,
Acoperă cu flori de gheaţă ferestrele şi-ntregul sat.
Pe dealuri ea aşterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.

Iar vântul intră-n jocul iernii şi viscoleşte fulgii toţi,
Cu veselie îi adună pe toţi copiii pe la porţi.
Ei vântul îl aleargă-n vale şi fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag şi alb covor.

Iar iarna se înveseleşte şi-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopţile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.

În jocul iernii intră seara ca o măicuţă obosită,
Ea linişteşte copilaşii şi-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivăţul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!