Citate despre imponderabilitate și suflet
citate despre imponderabilitate și suflet (inclusiv în versuri).
- talent
- Talentul este impulsul imponderabil, motorul firesc care pune în mișcare complicata mașinărie sufletească a tuturor artiștilor.
definiție clasică de Otilia Cazimir
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emana-țiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cîndva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când sufletul devine imponderabil, reflecția vieții se îngemanează cu refracția visului.
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Joncțiune
(lui Nichita Stănescu)
când iau Cartea Ta pe genunchi
pe loc mă preschimb într-un înger,
devin imponderabilă, diafană,
sub piele încep să îmi foșnească
necuvintele,
precum niște aripi.
lumina dinlăuntru meu întâlnește
lumina dinlăuntru ei,
ochiul meu sărută
ochiul ei de hârtie.
lacrima, lacrima Ta
mi se prelinge-n alveolele sufletului,
umplând netăcerile,
alungând neiubirea.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia cumpenei
Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însorește
albele pietre.
Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi și noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nțelepciune-ncearcă
pași deopotrivă.
Se măsoară, se cîntărește rodul
de argilă, visul și umbra verii,
și povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.
Dacă din povești adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imponderabil
existența ta era doar
un foșnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor
niște pași de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit și imponderabil
existența ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la imponderabilitate și suflet, dar cu o relevanță mică.
Parașutistul
Sfidează gravitația-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mișcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.
Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlnește sunet în eter.
E-un ireal, de-a face altfel, exibiționistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.
Se-apropie amețitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munți sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeț de zbor... căzut, PARAȘUTISTUL.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica Sufletului
Arcușul alunecă pe-o strună, și-a lui cânt
Mângâie-n surdină membrana din ureche.
Undele sonore, line, ca o poezie, în eter curg,
Și-mi creionează pictural, armonios, plăcut,
Un univers desăvârșit pentru visare.
Dau frau liber amintirilor ce în minte se trezesc,
Simțăminte tandre, prietenoase mă-mpresoară,
Cu desfatare ascult cântul la care sufletul mi vibrează
Și- l fredonez in liniștea unei tainice-nserări.
Cu simplitate -mi spun, "muzica e o vrajă" și a ei magie
Mă plimbă pe a mea orbită circulară.
Plutesc imponderabil, ca fulgul jucauș în adierea
Vibrațiilor corzii ce nu contenesc a fi.
Și-apoi, să fii binecuvântată, ființă omenească
Și bucuria de-a trăi în muzică, să înflorescă
Ca un câmp de păpădii in plină primavară!
Iubește, cântă, râde, veselă să fii,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditez la singurătate
Am crescut într-un ochi de viperă
ca un dușman de moarte,
mi-a rămas teama și mai ales precauția
care mă îndepărtează de risc,
în gândul meu nu e loc de întâlnire
e un spațiu care trebuie să fie sigur.
Supus tuturor greșelilor
meditez o vreme la singurătate
și deschid pe nesimțite porțile cuvântului,
trec prin ele cu sufletul picurat de tristețe
până se pierde pe albul hârtiei.
într-un scris ce nu-i al meu.
Ca într-o cădere în beatitudine
caut o stare de imponderabilitate
undeva într-o stea cu numele tău
în care mă regăsesc altfel decât sunt
și tu mă iubești
cu trupul luminos și înalt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cireșii înfloriți sunt perfecți
ca și cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deși între două războaie pierdute
câștigătoare este doar pacea
poate și fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniștea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile
fericirea că în sfârșit nu mă mai doare nimic
precum și sentimentul că între doi pași de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naște rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
și cele care vin și cele care pleacă
trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspendată între viață și moarte
O bulă cât de mică de aer, caut disperată...
Mă-ntind, mă contorsionez,
e oare adevărat sau visez?
Mă înec, mă agit,
aștept o minune în a mea disperare,
să mă scoată din această stare...
Sunt în imponderabilitate,
am uitat și de durerea cea mare din gâtul forțat
pentru a putea expira aerul cu greutate intrat.
Opresc o Clipă din al său galop,
o-ntreb umilă de-i ultima și-o implor să stea pe loc...
Aș vrea ca viața-mi să mai aibă un scop,
timp să-mi dea pentru a putea saluta
iubirile, primăvara și o stea...
Suspendată așa, între viață și moarte,
aripi multicolore de Îngeri se-arată,
cu grijă pe-un pat de spital mă așază,
pe rând, trupul și sufletul îmi îmbălsămează
cu medicină și licoare de iubire,
încet, încet, îmi intru-n fire.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune
viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coșmaruri, s-a ridicat din pat
și s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câțiva pași
a simțit dintr-o dată o așa ușurătate trupească
încât își tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-și ține carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concretețea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute
deschide cu hotărâre ușa frigiderului
ea e aici și acum
deține un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
și îi aparține, deopotriva
și-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise așternutul
legume, o sticlă cu vin, friptură
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate trec pe lângă mine
toate trec pe lângă mine
ca un râu leneș printre coline,
lună și stele, soare și cer, toamne și primăveri,
a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porțelan,
avea ochii pictați în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
și-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea și ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieșim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucrețiu.
toate trec pe lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu uitați că sufletul român este o imponderabilă pe care nu poate pune nimeni mâna.
citat din Dan Puric
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rupt un colț de lume...
Am rupt un colț de lume, l-am înmuiat în lapte
Să îl albesc, să pară alt colț din altă lume
Una în care-adesea sunt înhămate șoapte
La galbene tramvaie de lemn crescute-n brume
Și-n care toate zboară, copaci imponderabili,
Femei cu-aripi de flutur, stângace, dar ușoare
Toate plutesc, fanfara, jandarmii cei amabili,
Turnul cu ceas, brutarul, pisicile de mare
Alături de barcazuri și de corali, iubita,
Ca puful păpădiei, doi rinoceri, maimuțe,
Un circ întreg nesincer, clovni cu nemiluita,
Ca într-un straniu teatru shakespearean, căruțe,
Și caii lor scheletici, eu priponit de gleznă
Cu un crâmpei de moarte, aerostat penibil
Nedescărnat de lesturi, înconjurat de beznă,
Zâmbind amar la gândul c-o să devin tangibil
Să mă atingă luna, să mă mă sărute norii
De stele pâlpâinde să-mi rezem nemurirea,
Iluzie parșivă, să-mi scuture cocorii
Zăpezile din suflet când mi-or vesti pieirea
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre imponderabilitate și suflet, adresa este: