inimă şi insule

Insulele sunt metafore pentru inimă, indiferent care poet spune altfel.

citat din Jeanette Winterson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţit de semeni prin soarta insulară a inimii, te agăţi de Dumnezeu ca mările nebuniei să nu-şi înalţe valurile mai sus de singurătatea ta.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de sickly_connection
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ea trecu pe lângă mine...

când ea trecu pe lângă mine cu paşi repezi
m-atinse cu poala rochiei, uşoară
din neştiuta insulă a unei inimi
răzbi un suflu cald de primăvară
o fâlfâire şi-atingere de-aripă
mă netezi şi dispăru-ntr-o clipă
ca o petală fragedă de floare
ce-o rupe şi-o învolbură o boare.
căzu pe inimă-mi ca un suspin
al şoldului în foşnet lin
şi ca o şoaptă moale
a inimii sale.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima devine o insulă pustie sufletul e un naufragiat.

aforism de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea nuanţe de vânăt şi cenuşiu pe anumite străzi, şi trapul cailor de la trăsură răsună atât de clar pe caldarâm, încât inima ţi se strânge la gândul că insulele acestea de melancolie şi tăcere vor pieri într-o zi, înecate de fluviul cel mare.

Mircea Eliade în Nuntă în Cer
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe întinderile nesfârşite ale mărilor, insulele se înfoaie ca speranţele; în întunericul veşnic al inimilor, speranţele înfloresc ca insulele.

citat din Mikael Samtancian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Insula Innisfree

Mă voi ridica şi voi pleca acum, voi pleca la Innisfree,
Şi voi clădi acolo o cabana mică din lut şi din nuiele;
Voi pune nouă rânduri de fasole, va mai fi
Şi-un stup de-albine. Voi trăi într-un luminiş, uitând de toate cele.

Voi avea puţină pace-acolo unde pacea, strop cu strop,
Picură prin vălul dimineţii străpuns de-al greierilor cor.
Acolo la miezul nopţii stelele se caţără în plop,
Iar seara e plină ochi cu-aripi de cânepari în zbor.

Mă voi ridica şi voi pleca acum, mereu, mereu voi auzi,
Zi şi noapte, clipocind molatic apa din lacul Innisfree;
În vreme ce umblu pe şosele sau pe trotuare gri
O aud în adâncul inimii.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul tot poet rămâne. Şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insulă pustie, poetul tot poet rămâne, cu inima lui uriaşă, cât o Patrie, bătând în pieptul unui copil.

Ionuţ Caragea în Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

De n-aş avea în lume, de n-aş avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aş crede mai mereu că-n viaţa asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.

Mă simt un vas topit, o luntre în derivă
Ce nu-mi aparţin nici mie, dimpotrivă,
Sunt naufragiat pe-o insulă din mare
Iar clipele mi-s grele şi visele amare.

Privirea mi-o ridic spre cerul plumburiu
E noapte-n mine, Doamne, şi nu pot să descriu
Cum mi se pare drumul pe care-acum păşesc
Ca un etern supliciu ce-n taină-l ispăşesc.

Şi simt în jurul meu o ploaie, o furtună
Când norii tot mai negri în jurul meu se-adună
Să-mi smulgă chiar din suflet, brutal şi odios
O ultimă nădejde, aceea în Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O insulă în nori!

Sentimente tandre răzbat,
prin raza blândă a sufletului
şi las în urmă,
bucăţi din inima mea,
o călimară, un condei
şi-un cufăr cu patru chei,
cuvinte împletite-n vreme,

Eu am ascuns de mult
şirag de clipe…
tristeţi, iubiri,
în miez de noapte
candide amintiri,
un cufar plin cu şoapte
şi flori însângerate
în carte am presat,
sunt amintiri,
ce s-au uitat!

Zidit-am casa nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Magori (14 august 2007)
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

mai bine să-ţi asculţi inima şi să greşeşti
decât să trăieşti cu regrete tardive
mai bine să investeşti în dragoste şi suferinţa ei
decât să-ţi vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine

poetul tot poet rămâne
şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
creşte o mătrăgună
înveninîndu-i sângele

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De o vreme, n-o mai fac cu înverşunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârşit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Şi atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăceşte insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveştile, căutând starea de bine. Insule calde.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndrăgostiţii pe apă

o acoperă cu săruturi
pasiuni stârnite din nimic
greşeli făcute de inima
păcătoasă învaţă să meargă
pe apă cu genunchii în soarele
sărit în piept

se iubesc pe valuri
mângâiaţi de vânt
îndreptându-se spre insula
pasiunilor ultrasecrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insulă euthanasică

Cântecul cocoşilor dărâmă
noaptea merele din pomu-ntunecat
se-nvânesc meridiane lungi în păsări
sudicelor mări în taină le răspunde
sarea strânsă-n ţărm de os copilăresc
foarte-aproape este clipa
aerul mai gol îşi cere
dreptul lui la sbor ceresc
insula euthanasică trecând
smulge fără încetare
si din ce în ce mai blând
trupul nostru ce se vrea
liniştei redat
fruncea-n carul mare poate
inima într-un luceafăr
şi desfăşuratul sânge
pe fantasma de catarg

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun adevăr nu e mai mişcător ca cel lăuntric al animalelor ...

Câinii vagabonzi sunt condamnaţi la o existenţă mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresaţi
de a construi o formă de solidaritate
şi supravieţuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.

Îndepărtaţi de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătăţii ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră şi n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.

Niciun adevăr nu e mai mişcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Şi animalele iubesc, sunt gata de a-şi oferi iubirea
până la sacrificiu.

Gândiţi-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nebun de preamărire

Într-o insulă stelară
Valul loveşte-n neştire,
Un nebun de preamărire
Spre singurătate zboară.

Pe-o aripă înfrunzită
De poveşti şi vorbe dulci
Îngerii copii sparg nuci
Inimii de dor spuzită.

Vin hoitari din altă lume
Să frământe poezia,
Zboru-nalt mi-e mândria
De-a mă-nroura din spume.

Coji de vorbe, miez de vise,
Sufletu-mi iese din mare,
Pegasul nechează-n zare
Peste spuzele aprinse.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul corsar

Anglia-i un loc bun pentru cei bogaţi şi-n funcţii plasaţi bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulţi marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.

Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuţi, cu armament la bord:
Arme albe, puşti şi pistoale, cu tunuri la babord şi la tribord.
Şi-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredinţă,
Pentru-a-şi alege căpitanii, cărora le jurau ascultare şi credinţă.

De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de ţesături
Bătute-n argint, comori smulse băştinaşilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii şi-i hrăneau cu coji de pâine-amară.

O! Palmierii în Aves creşteau înalţi, iar fructele păreau nişte sfere
De aur, păsările colibri şi papagalii erau minunaţi la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Şi-i întâmpinau pe marinarii sosiţi pe marea albastru-sidefie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este ca un vulcan aflat la marginea civilizaţiei. Unii îi admiră măreţia, solitudinea şi erupţia, alţii fug ca să nu fie atinşi de lava şi cenuşa inimii sale. Dar când poetul erupe în mare, formând o nouă insulă, nu devine acel petec de pământ locul cel mai exotic pentru aventura îndrăgostiţilor?

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi de-ar fi să mă uiţi vreodată

Vreau să reţii
o singură chestiune.

Deja ştii cum funcţionează:
dacă-mi arunc privirea-nspre
luna de cristal sau ramul ruginiu
al toamnei liniştite, ce-mi bate în fereastră,
dacă alint
focul şi
cenuşa imaterială
ori coaja încreţită a butucului arzând,
îmi zboară gândul la tine
de parcă toate cele ce sunt:
miresme, lumină, metale
ar fi mici luntri care plutesc
spre insulele tale care m-atrag.

Ce-o fi, o fi!
dacă azi un pic, mâine alt pic vei înceta să mă iubeşti
voi înceta şi eu să te iubesc azi un pic, mâine alt pic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!