Citate despre inimă și lentile
citate despre inimă și lentile (inclusiv în versuri).
Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu alții. Să ne întoarcem dioptria înlăuntrul nostru ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem lumină, vedem că pricina își are izvorul în inimă, în starea plină de patimi. În omul vechi care trăiește în noi.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și lentile, dar cu o relevanță mică.
Neant cu lentile de contact
prin lacrimi tragem de timp în fața zădărniciei
visele sunt doar niște monede de schimb
aruncate de zei în palmele cerșetorilor
mutilați de amintiri
pe eșafodul dimineții
ne ghilotinăm șansa unui nou început
și iată-ne singuri într-o lume
în care speranța cu aripi de ceară
s-a prăpădit pe stâncile abrupte ale inimii
nici umbrele nu mai leagă prietenii
ne îmbrățișăm spasmodic absențele
în fața neantului cu lentile de contact
poezie de Ionuț Caragea din revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
Cerul e gri
cenușă neclintită,
obosită,
amorțită,
anesteziată,
adormită.
Aerul tremură ușor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecați
într-un leneș dans,
vaporii fierbinți,
enervanți.
Vrei să respiri...
Plămânii
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acordeonistul
Un vechi acordeon își strig-amarul
Pe clapele de fildeș ancestral.
Sărman, și trist, și singur, lăutarul
Visează și-azi IUBIREA din astral.
Cu degetele-i lungi si ostenite,
Trimite sunetele către nori.
Și oamenii din preajmă-i dau verdicte,
Fiindu-i cei mai sinceri spectatori.
Doi bătrânei cu plete argintii
Se-apropie de el și îl ascultă.
Privesc prin aburite dioptrii,
De lacrimi, ce-amintirile rezultă.
În valsul ăsta, el o săruta
Într-un salon, culori de caramel.
Apoi, îngenunchind, îi dăruia
O inimă curată și-un inel.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul iubirii
Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irișii deranjați
De lumina solară, lunară.
Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-și din viață iluzii?
Femeile prelungesc bărbăția,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroașă prin îngeri natalitatea.
Îmi place gândul tău, iubirea în nuanțe,
Viața-n cuplu este școală-naltă
Unde orișicine învață a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din greșeală
Îmi place să hulesc
tot ce iubesc la tine, în
toate diminețile-mi
înfrigurate cu nin-
soare prin gânduri, iar
blestematele tale degete
lungi, de talentat
artist intrigant,
din greșeală, îmi
scriu arii pe a-
cordul lunii.
Sigur,
e ridicol! în-
că nu s-a împlinit nici
prânzul, așa că luminile
astrelor nu au cum
să intre prin
ferestrele-mi fâlfâite
grosolan de vânturi
ce-ți tulbură părul
[...] Citește tot
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dioptrii pentru privit moartea în ochi
viață
te-am trăit viață te-am trăit
am alergat cu peste o sută bătăi de inimă
până când mi-am dat kilometrajul peste cap
complice la rostogolirea mărului
și la alte rostogoliri biblice
mi-am făcut pârtie printre sâni galbeni ca de gutuie
am atârnat nopți întregi intre buze păgâne
și zmeură am mâncat cu pădure cu tot
viată
te-am privit viată prin sute si sute de ochi
zâmbeai îmbietor in icoană
zâmbeai în halba de bere în căptușeala ruptă in hârtia de-o mie
zâmbeai în zâmbetul lor viață
eu puneam virgulă pun punct între inimi și-o luam de la capăt
viață
uneori mă gândesc la ele ca la o biserică
înăuntru este mai frumos ca afară
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În... soleit
Țin pleoapa strânsă, să nu ard în razele de-un august-soare
și ochii sunt cărbuni încinși, aprinși din neagra depărtare,
iar gându' înfierbântat străbate din călătorii de corp parcurse,
iluminate-n timp trecut, agenda de cetățile vechi, scurse.
E-n joacă cristalinul cald își memorând cadre-n lentilă,
ce încă nu s-au șters de praful de odinioară, în zor futilă,
rămasă pânză de păianjen cu prinse chipuri înrămate
ce privesc trist din juvenil, fără memorie, uitate
peste o mască, azi croită din priviri ce au trecut, pasante
și-au lăsat jinduri, neștiut de-au fost un vis iubiri casante
ca suflet, ce-l citisem și eu, în trecerea așa fugară
când tot părea fără sfârșit, oniricul de-o altă vară...
Se pierde molcom conștient, epuizat ca-ntr-un velur
topit de astrul ce dogoare, ce l-am alături iar un tur
din infinitul meu contemplu, ce lui i-e numai o clipită...
și deschid ochi, tot în delir... iar, poate-am inima iubită?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecție finală
De ce cu atâta ușurință spunem mor
-Tratând și drama-n superficial-
Ne păcălind; luând muribundul în ușor,
Crezând că-l vindecăm cu teatral?
De ce cu atâta ușurință ne urâm
-Uitând de suferința ce-o produce-
Când, fără suflet, amiciții omorâm
Și punem dragostei semnul de cruce?
De ce cu atâta ușurință ne mințim,
În loc de-un pur și simplu adevăr,
Esențial; o viață scurtă să ne ocrotim
Neîntinate inimi, în perpetuu-amor?
De ce cu atâta ușurință blestemăm
-Pe când perverși ne închinăm la sfinți-
Neștiind de crucea, singuri, ce-o purtăm,
Că-i pusă-n căpătâi, la dragi părinți?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de plângere
Ura clocotește-n suflet
Și durerea se aprinde,
Nu cunoaștem pace, zâmbet...
Cine să ne mai alinte?!
Azi inima-i tăciune, jar,
Durerea-n mine încolțește...
Nici nu te-ai întrebat măcar
Cine-i acel ce te iubește...
Ura clocotește-n suflet,
Dragostea în noi se stinge,
Piere armonie, zâmbet
Și de-o vreme-a jale ninge.
Ramuri bat, furtuna crește,
Înțolite-s, generații,
În lințoliu-ntinăciunii.
Se urăsc frații cu frații!
Și durerea se aprinde,
Pică lacrimă de jar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai ochii aceștia
aiurea să îți oferi dragostea ca pe un bibelou dintre acelea
de care cineva are casa plină
sau ca pe un vas lucrat fin din aur curat
doar ca să fie retopit
în cel mai bun caz
în loc să își atingă de el cineva buzele însetate
dacă aș purta ochelari tocmai aș vrea să îi șterg migălos
pentru că se aburește orizontul
de nu mai văd ce e dincolo
și nu am nici lentile de contact numai ochii aceștia
numai degetele
e prea cald în casa mea
neapărat o să plouă
trei zile după aceasta o să fie telefoanele deconectate și frig
apusul din fereastra mea apusul ca o inimă de leu înjunghiată
sau ca o bancnotă de
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grafem transcris pentru jacques derrida în memoria zeului egiptean teuth
multă vreme am înotat în apele înghețate ale semenilor
de nașterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem
cu un mai vechi prieten al meu
atât de al meu
NUMAI al meu
el însuși știind că ESTE NUMAI AL MEU
vorbind printre nămeții de la polul nord
fiul lui
tăietor de lemne
pe 23 decembrie a. c.
semnalul telefonic
polul nord-zăpodeni
destul de bun
pentru a ne convinge
să tăiem porcul de crăciun
nimeni nu mai avea cuțit ascuțit
ignatul trecuse
trebuind să agățăm porcul de picioare
cu o șufă din sârmă de la câmpia turzii
desigur putea fi desigur
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și lentile, adresa este: