inimă şi locomotive

Cărţile cuprind când reţetele necesare fabricării unei locomotive, când reţetele vieţii cotidiene, ale minţii, ale inimii...

citat clasic din Georges Duhamel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când intru în panică, mecanica inimii mele o ia razna atât de tare, încat mă simt ca o locomotivă cu abur ale cărei roţi sar de pe calea ferată la curbe. Rătăcesc pe şinele propriei frici. De ce mă tem? De tine, mai precis de mine fără tine.

citat din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o locomotivă trece
prin tunelul lung şi rece
spintecând liniştea-n două,
piatra-n patru, vara-n nouă,
licuricii-n mii de cioburi,
liliecii-n roşii globuri...

prin al nopţii adânc fald
nesfârşite gânduri scald,
fluturii-i legăn pe flori
şi, de la prea mulţi fiori,
inima ta aburi scoate
ca un cozonac cu lapte!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de mai

Visele se nasc şi mor,
Proiectez acoperişuri pentru suflete,
Tu ştii drumul...
Copacii verzi privesc spre soare,
Destinele se vând la colţ.
Am la borcan aer de mare,
Inimile preferă hoţi.
Linii de tren se odihnesc,
Locomotiva n-are chef.
Pe pat de sălcii te aştept,
Tu vrei s-ajungi la UNICEF.
Aşa e viaţa când suspini
Cu pieptul plin de nostalgie,
Cumpăr vaccinul cel mai fin,
O zi de mai, e oare veşnicie?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că inima mea e un model expirat

un fel de locomotivă cu aburi
gâfâie dacă arde ceva
face un zgomot infernal
se vede fumul de la o poştă
şi are un ţignal de zici că-i Titanicul
nu poţi trece aşa fără să o bagi în seamă
te poţi supăra pe ea
ba o poţi chiar iubi
ştii că este acolo şi arde sentimente
un fel de cărbune de stea

fochist are angajată o muză
sătulă şi ea
bagă în cazan toată iubirea
poate poate într-o zi va crăpa
sau de-atâta viteză va rătăci vreun macaz
sau nu va mai sta la semnal
ori pe-o linie pustie
cu limită de viteză şi cap înfundat
o să deraieze

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

F.T. Marinetti

Neîntrerupt silueta ta sky-scrapers strânsă în dinţi ca un pumnal
vreau să-ţi mângâi gâtul cum urc Turnul Eiffel sau beau vitriol
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal)
din distanţe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool

umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
şi 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie

iar dacă trenuri perforează senin munţii într-adevăr
vapoare înlocuiesc şi mai frumos trecutele sirene
futurişti din soare muşcăm ca dintr-un măr
în aerul peste tot ciufulit de planete şi antene

50 de metri înot în tine - înainte şi înapoi
ce trup ciclon desfiinţând oraşele de zmeură pe hartă
la fiecare pas cerul surpându-se ţipând în noi
şi deschidem cărţi în vitrine ca rupere de nori în artă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Integral (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Universul detaliat" - operă în trei acte

Actul 1 - Baia din univers
Poza mea atârna, undeva între boiler şi duş,
având pe ea un număr nou, de mobil.
Acolo unde se construiesc umbrele,
în culori virusate şi greu de recunoscut,
meditaţia transcedentală a diavolului
intrase în prelungiri,
apoi,
a recurs la cunoscutele lovituri de la 11 metri.
Orice univers crapă, când oamenii nu mai cred în el!?
.
Actul 2 - Jonglerii cu 2 ochi
Oda aspirinei şi doina piramidonului
sunt legendele remizelor lumeşti,
scrise în taină, după terminarea durerilor.
Relaţia cu două siameze încă nedespărţite...
este rătăcirea ce-o visez în fiecare noapte;
imaginile rulează ca văzute dintr-o locomotivă,
ce nu-şi mai găseşte staţia de domiciliu.
Trăirile-s aşa puternice în acest tumult,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The blue girl

/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în braţe /

frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet

as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă

despre cum geamurile îmi menţin cu forţa
respiraţia înăuntru

afară e o iarnă cumplită
iar dorul creşte / cerşeşte eliberare
ca un deţinut despe care nu ştiu nimic

dar care stă singur in celula lui

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe peronul gării din Memphis

Jumătate treaz, jumătate aţipit,
Lovit de o realitate deprimantă, pierdut totuşi
În ceaţa mării interioare de vise a Danaidelor,
Stau clănţănind din dinţi
Pe peronul gării Memphis, Tennessee.
Plouă.

Noaptea-i oarbă, dezolantă,
Iar ploaia jupoaie pământul
Cu o absurdă, neagră energie.
Totul e umed, impenetrabil.

De ce-aşteapt aici trenul de-atâtea ore?
De ce-a trebuit destinul să m-aducă aici?
A trebuit să fug de ploaie şi de amorţeala minţii
Din Danemarca, India şi Japonia
Doar pentru a fi plouat şi a putrezi în Memphis,
Tennessee, S. U. A.?

Iar acum coboară amurgul. Lumina eşuează

[...] Citeşte tot

poezie de Johannes V. Jensen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!