inimă şi măslini

Femeie

Când frumuşica doamnă cade victimă propriei prostii
Şi descoperă mult prea târziu că bărbaţii-înşeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din ceţuri şi melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile şi-a inimii acreală?

Singura soluţie care-i rămâne de-a-şi acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea ruşine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-şi înghită cu tot cu sâmbure măslina
Şi să-şi smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.

poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru şi lin
Pe sufletul necunoscut...

Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă aşezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruieşti ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubeşti...
Să laşi minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu eşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin

În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.

Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.

Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare postumă

Deschide-mi poarta inimii pictată
Cu vermillon şi-albastru de cobalt,
Şi intră - fericită-nvingătoare -
În minuscula-mi "sală de-aşteptare"
Pe-a cărei pardoseală-mpestriţată
Cu plăci hexagonale de bazalt
Şopârlele versifică la soare
Şi viperele-nvaţă geometria...
E tot ce mi-a rămas din măreţia
Şi nebunia fastului regesc
Cu care-aş fi-ncercat să te iubesc!...
Alhambra-i azi o cârciumă banală,
Veneţia, o lamă de cuţit,
Canossa, o iluzie papală,
Şi Muntele Măslinilor, un mit...
Alege-ţi, dar, tu singură trofeul
Ce te-ar putea despăgubi de morţii
Căzuţi în faţa porţii...
Împodobeşte-ţi apoi gineceul
Cu zâmbete şi plante otrăvite,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tainică Lumină

În Bethleemul privegheat de stele,
lângă un râu, sub liniştiţi măslini,
se-ntruchipă din tainice lumini,
pruncul Iisus, la prag de vremuri grele

Fecioara-L zămisli ca pe-o safiră,
Iosif cel blând spre cer aprinse-un rug;
cu-nţelepciuni şi daruri din belşug,
de undeva, trei magi, grăbiţi, sosiră

Mulţi semeni se-nchinară la Messia,
ce cobora din ceruri Duhul Sfânt;
blestem să nu mai fie pe pământ,
în inimi să-nflorească bucuria

În Bethleem, Fecioara Preacinstită,
născu un prunc nemuritor - Hristos,
spirit gândit - dumnezeiesc prinos,
coloană-a izbăvirii din ispită...

poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin în propria mea ţară

Chiar printre dealurile şi şesurile cunoscute
eu am devenit un străin în propria mea ţară,
acolo unde Duero dansează deasupra pietrelor gri,
printre stejari fantomatici,
în Castilia mistică, în Castilia războinică,
blajina, modesta, orgolioasa Castilie,
Castilia snobismului şi-a belşugului.

Dar eu m-am născut în Anadaluzia.
Şi, plin de amintiri din copilărie,
visez să-i cânt cântecele –
razele de soare printre valsurile ferigilor,
berzele cocoţate pe turnurile clopotniţelor,
oraşele sub indigoul cerului în care
nu se văd femei, pieţele pustii
unde portocalii sunt incendiaţi
de fructe, livezile umbroase,
fructele palide din lămâi
licărind în apa fântânilor.
Nard, garoafe, busuioc şi mentă,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e casă valul, mi-e iarnă zborul, mi-e suflet cerul...

Deschid ușa percepției cu urechile ciulite
către cei ce ascultă fiecare gând
cu respirația înretăiată
și ochii ridati de-atâta curgere de vreme.

Din cerul care a apus în trupurile merelor tomnatice
am rupt ca pe pâine colțul unei stele
înmiresmată cu izul nopților de vară trecută.
Am păstrat firimiturile de la cina tainei mele
și le-am lăsat să se alunece în mare
pentru că nu existau poduri pe care să plece
și să vină cântăreții versurilor de pace.

Îngenunchiază viața în vine, secată
de mâlul sentimentelor, de apa lacrimilor,
împuținate în jgheaburile cavernoase
ale locului în care cândva surâdeau ochii...
Peste toate acestea coboară o noapte rece,
mai rece ca gerul aducător de plete albe.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut, nu te găsesc

În zadar ochii-mi zâmbesc
dacă sufletul îmi plânge.
Te caut, nu te găsesc,
dorul inima îmi frânge.
Inima îmi saltă, faţa îmi zâmbeşte,
Sufletul mă-înalţă, dorul mă topeşte.
Gândul mă îndeamnă, la tine să vin,
Vara intră-n toamnă, cad frunze de măslin.
Ascult în tăcere, neantul îl privesc,
Descopăr mistere, dar nu te găsesc.

poezie de Dumitru Delcă (27 februarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc şi plec

Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nşelat
Îşi caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe şoaptă
El tot aşa de mult iubeşte
Ea ştie că o amăgeşte
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Şi vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-şi pune ştreangul într-o zi
Mă uit şi nu ştiu ce să cred

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi om

Cărţii vechi, roause de molii, cu păretţ~ii afumaţi,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi:

Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, faţa mică şi urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci!

Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minţii zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt şi arzător
Nu putea să-l înţeleagă, să-l invite în icoană.

Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopţi senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila iubire

Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescăruşii în zbor pe sub poduri, aripi întinse ţin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzeşte iar mâna dreaptă, măslinii îşi scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!

Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfăşură-ţi gleznele-n carpe, şterge-mi cu buzele genunchii ierbaţi, opinteşte-te-n poartă, în colţul gurii infloresc macii, hai, râzi!

Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ţi trupul pe şine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimţate pictează copiii pe geam şi ferigi, ştii camăruţele toate-s curate, intră şi vezi, acum şi aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut şi palma se înfăşură în palmă, vino, iubeşte-mă toată!

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina întunericului

Cum să mă despart
de Floarea-de-Colţ?
Iubirea-i piatră de granit,
nu pot, iubito, să-nţeleg
cum timpul se opune,
când două inimi se doresc
şi se unesc cu-n nume.
Stau în genunchi
rugându-mă la tot ce-i sfânt,
la Muntele Măslin mă duc,
vrând să mă reculeg.
De ce să-mi taie brazii verzi,
de ce să-mi ia şi munţii,
de ce câmpiile să ardă,
de ce sa moară pruncii.
Aştept lumina Lui să vină,
iar întunericul să plece.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascada

Apă şi om,
voi sunteţi eterna mişcare!
Voi sunteţi goana neostoită: voi sunteţi spiritul!
O stâncă nu rămâne neclintită, un zeu nu rămâne deasupra:
strălucirea voastră despică blocurile de granit,
sub vocile voastre plesnesc tăcerile morţii.

O cascadă, tu, dans de perle,
din trunchiul tău de apă, unicul, prăvălit,
înfloreşti pe pământ milioane de ramuri fluide!
Te dăruieşti otrăvitei urzici din şanţurile drumurilor,
înalţi fântâna verde, ţâşnitoare, a palmierului,
în roua ta se răcoreşte floarea de nu-mă-uita,
iar unsurosul măslin te soarbe cu pompe de-aramă.
Tu eşti nemărginita iubire a pământului!

Aşa vreau şi eu, nemuritoarea-ţi iubire,
să curg în şiroaie şi să mă revărs peste omenire:
de jos, din singurătate, de jos
înspumat, să mă retopesc în iubire

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Yvan Goll din Poezia germană modernă (1967), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace vouă!

Nicicând n-a fost un Paşte mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creştini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt şi e păcat.

N-au învăţat, se pare, nimic din Atlantida
Şi nici din Hiroşima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer şi cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Şi pelerini cu torţe şi scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerne

Cerne cu flori de cireş în livadă
ninge cu arome savante din ceruri
bate un vânt de poeme ratate
se-învârt morişcă florile de tei
miresme domolesc vieţi agitate
menta pluteşte în aer
învolbură iubirea fără cruţare
ţârâie-n inimi cu flori de cais sângerii
lumini se-înăbuşă cu uimire felină
luna scânceşte vopsită
respirăm, fremătăm bucurie
parc-am fi pe estradă
sorbim incerţi din pahare
în forme ciudate de scară
parfumul desfăcut în văzduh împrăştie teama
acele pinului sfâşie mugurii
şiroim -
să ne-ascundem iubito sub ram de măslin!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj, femeie

ţi-au fost lăsaţi mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o aşa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori şi polenuri
nepoată a lui donald răţuşcă galbenă ce te bălăceşti în iaz
viţă-de-vie ce urcă-n esenţe albastre arome
tandreţea ţi-e arma
înveliţi în lumină
ochii tăi se roagă şi cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uşi
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ţi inima
ascultă paşii Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeţii poezii îţi scriu
şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
şi-a voluptăţii ce-ţi aştern
doar deziluzii şi păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu faţa ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.

atât de crudă şi virgină,
veneai spre mine ca o stea
şi te-am primit ca pe-o regină

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şansă

Dă celui ce ţi-a greşit
Şansa de a regreta!
Povara nu-ţi fă şi mai grea!
În suflet plângi rana şi cuţitul se-mplântă mai tare
În inima care doare...
Iertarea face parte din sângele lui Iisus,
Iar tu eşti carne din carnea Sa.
Udă cu lacrimă fiecare apus
Şi nu te-ntrista!
În locul rănilor tale
Vor înflori măslinul
Şi ramuri de mirt
Îţi vor prinde la tâmple, argint.
Îmbătrâneşte-n iertare
Copil nepriceput al legii divine!
Domnul împarte la fiecare
Calea spre bine.
Nu lua cu tine povara crucilor celor ce te-au lovit!
Şi tu ai de dus o povară.
Iartă orice rău te-a lovit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Drumuri cu flori şi maci
linii drepte, aliniate-n destin.
inspiraţie săracă pentru că nu văd
decât cerul culegând măsline şi struguri.
cerul rupe câte un bob de strugure,
pe care îl aruncă-n Soare
şi Soarele coboară şi alintă podeaua Terrei
şi cu un sărut dezmiardă puritatea,
cu o floare de mac loveşte inima durerii posacă,
învârteşte Terra,
Soarele cu surâsul său
şi cu căldura sa fermecătoare
ce îmbrăţişează eternitatea,
furâdu-i sărutul veşniciei,
călătorind prin destine,
frumoase drumuri, în cer şi pe Pământ,
pline de viaţă şi de moarte
ce se revarsă-n mare albastră a viselor!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a muri

Ali are o presimţire
şi-a lăsat sufletul lângă măslin
noaptea vin animalele
şi fură visele servitorilor
ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când
a învăţat mersul pe ape
şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea
în plină zi
se închină în văzul tuturor
nu poate respira dacă potirul e gol
i-a învăţat cum se trece prin site cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept
şi nu se aud bătăile inimii
el trage cu poftă din narghilea
pufăind adevărul peste zilele triste

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!