Citate despre inimă și murdărie
citate despre inimă și murdărie (inclusiv în versuri).
Un înger a intrat cândva în mine
Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene și în trup,
Am simțit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.
S-a murdărit de viață și nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.
Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cerești,
Eu i-am cântat cu doruri pământești,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.
El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalță peste cruci de mir cetatea.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicule, să nu plângi!
Au venit ca să-și revadă
În concediu, astă vară,
Copilul rămas în grijă
La bunicul de la țară.
Bătrânul s-a-îmbolnăvit,
Respiră din greu, strănută,
S-a forțat când a tușit
Și s-a murdărit de spută.
Părinții nu s-au grăbit,
Parc-au amuțit în glas,
S-au sucit, s-au învârtit,
Au strâmbat ușor din nas.
Copilul sări îndată
Cu privirea blândă, tristă,
Îi mângâie fruntea toată
Și îl șterge c-o batistă:
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și murdărie, dar cu o relevanță mică.
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în suflet îmi cresc flori de gheață
le-ai desenat azi-noapte
cu coatele
palmele flămânde
îmi scoteau inima la lumină
ți-am dat voie să faci ce vrei cu ea
te joci și zâmbești demonic
ai agățat-o în bradul de Crăciun
lângă un colind
o să mai bată cât un oftat
apoi o s-o arunci în zăpadă
să murdărească albul zăpezilor
prea mult alb orbește
și doare
hai să presărăm inimi
în pieptul oamenilor de zăpadă
și primăvara
vor înflori ghiocei roșii
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș fi lipit haina inimii de inima lui. Să nu-i fie frig niciodată și să nu rămână flămând de iubiri netrăite. Ca nu cumva să murdărească cuvintele goale, trăirea aceasta intensă, febrilă și neobosită, am aruncat într-o valiză veche tot amalgamul de vise. Când ți-e dor de inifintul frumos din tine să strângi în pumnii mici vârtejul emoțiilor. Asta-i lumea noastră mică, compactă, uneori de nedeslușit. Nici noi nu eram capabili să-i întelegem farmecul și freamătul.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De treizeci și cinci de ani lucrez între hârtii vechi și acesta este love-story-ul meu. De treizeci și cinci de ani presez hârtie veche și cărți, de treizeci și cinci de ani mă murdăresc cu litere, astfel încât mă asemăn dicționarelor enciclopedice, din care, în tot acest timp, am presat treizeci de chintale. Sunt ca un ulcior plin cu apă vie și cu apă moartă, destul să mă apleci un pic și încep să curgă din mine idei frumoase. Sunt educat împotriva voinței mele, de aceea nici măcar nu știu care sunt ideile mele și care cele citite. Acești treizeci și cinci de ani i-am petrecut singur, doar eu cu mine însumi și cu lumea din jurul meu. Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândește în mine, ca alcoolul. Și astfel, ideea se resoarbe în mine, se resoarbe în creierul și în inima mea, făcând să-mi pulseze venele până la rădăcină.
Bohumil Hrabal în O singurătate prea zgomotoasă (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul
Iubirea a bătut la ușa omului, încetișor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al ușii zăvor.
Și-a bătut din nou la ușă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.
De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede și se botează, are salvare.
Cine crede și face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veșniciei aleargă, nu piere.
Pumnul de țărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieții, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veșniciei,
Își poartă veșmântul alb, haina bucuriei.
[...] Citește tot
poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să-mi murdăresc gândul. Nici inima nu vreau să-și stingă lumina vie, firavă doar ca să-ți cuprindă în tăcere întunericul. Mi-a ajuns. Nu-i loc de goliciunea vorbelor și de interpretări superficiale. N-am trăit intens pentru nepăsare și blamări. Nici pentru a contura brume de real într-o inimă furată de iluzia plăcerii. În schimbul eșecului am iubit. Mult, fără interese palpabile doar pentru o fărâmă de acceptare și recunoaștere. M-am pierdut uneori în adâncul trăirilor, orbește, cu scopul subtil de validare a propriilor valori. N-am nici un regret. Sună a minciună frumoasă dar eu cred. Și dacă cred suficient, într-o zi o voi transforma în realitate.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vezi în "Oglindă"...
Te vezi în "Oglindă" cu fața murdară,
Cureți oglinda privindu-te iară
Și pleci supărat...
Oglinda-i curată și fața-i curată...
"Obrazu"-i pătat
De inima-n piept necurată!
Știind că păcatul domnește-n inimă,
Un cuget te mustră, o poftă te-animă
Și mergi mai departe...
Maschezi murdăria, Oglinda-o ascunzi
Și-arați "ca la carte",
Da-n Carte e scris, că de fapte, răspunzi!
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Trezire și Veghere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un leac pentru alinat iubirea
Iubirea mea cea mare,
Din păcate doare.
Dar am căutat eu oare
Vre-un leac de alinat iubire?
Am ținut-o în inima ascunsă
De neliniște pătrunsă,
În loc s-o las să zboare
Să strige cât e de mare.
Dar am găsit, ce bucurie,
Un leac, ascuns în... poezie.
Prin strofe meșteșugit gătite
De răutăți și murdării ferite
De atunci spun eu cu tărie
Că poezia e iubire,
Că iubirea ne încântă
Și-ți face viața mai plăcută.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolero de toamnă
curg lacrimi reci din ochii toamnei
cuvinte ca frunze se-mbracă-n arămiu
crizanteme suspină la marginea tainei
se apropie frigul dar nu vreau să știu
îmi acopăr inima cu lumina solară
cu romantismul verde seduc universul
nostalgia descrie o emoție clară
nu știu de plictiseală mă delectez cu versul
mă încadrez în legea timpului divers
cu slove de iubire îmi prelungesc norocul
mi-am făcut prieteni din grupul advers
pe rețele sociale mă-nflăcărează jocul
în gașca mea nici un înger pervers
nu murdărește viața afectându-mi sorocul
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrări de suflet
caut prospețimea câmpurilor de lavandă
mănunchiuri violete le strâng pentru molii
ce zboară printre lucruri nebună sarabandă
rod amintirile cu savori de magnolii.
ura și disprețul otravă se combină
pentru inima creată din iubire
nu vreau să frângă zborul de colombină
ziua printre raze să surâdă-n privire.
bag aspiratorul în mine fac curățenie iar
aspir din suflet toată murdăria
păienjeniș de regrete, să mă bucur de har
să întâmpin sărbătoarea Sfintei Maria.
șterg icoane de praf mă scutur de amar
să readuc în suflet extazul, bucuria.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța este o căsuță nouă
Într-o încăpere insalubră
inima mea-i o fereastră deschisă
lăsată singură în stare de așteptare,
chiar și trăirile pot înflori mai târziu
la fel cum se nasc ideile din întâmplare
și fructifică.
Doar gândul mă lasă descoperit
până mi se rătăcesc mințile,
numai locuiesc în trupul știut,
așa că, nu te supăra,
ignoră-mi tot ce am spus,
eram plecat pe drumuri de nisipuri mișcătoare
fără identitate,
departe de tine
cu lumina, o monedă ascunsă-n buzunar
la păstrat.
Speranța este o căsuță nouă
din care se vede mai departe
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Eu, azi, ți-aș spune totul
Vreau să pun în mintea ta
Un gând prea greu. Nu vreau.
Dar îți spun: dețin secretul.
Tu tremuri toată, inima suspină.
E un adevăr prea crud
Pentru un suflet fin
Dar așa, noi ne unim
Indestructibil, în lumină.
De astăzi, tu, știi totul
Ești înger, ești regină,
Ți-am pus în sufletul frumos: păcatul,
Mai bine dispăream, demult,
Și așa, tu te iubeai cu altul.
Acum suntem pe veci, legați...
Azi îți murdăresc, cu gândul,
Și sufletul, și trupul.
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamant de rouă
ÎIn iadul nostru de cărbuni
În care încerci să te lipești de cineva
Să incerci și să simți că iubesti
Murdărindu-te din dorințele lor cărbunare
Găsești diamantul de rouă
Din plânsul nevăzut in intunericul
Minelor de suflete
Și are o lumină că ar putea lumina
Toate aceste lagăre de nevoi ale noastre
Dar in viteza noastră de a descoperi
Filoane mai mari de ceea ce par diamante
Ce sunt doar cărbuni cu oglinzi pe ei
Trecem pe lângă acel infim dar infinit diamant al inimii
Ce are o lumină si puritate
Ce nu o găsesti in toate minele de suflet ale universului
El stând si asteptând palma care să-l culeagă fără al murdări
Chiar dacă palma e plină de praful săpăturilor in suflet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul în care nu e ascuns Sfântul Graal
am intrat călare în catedrala plină de oameni speriați,
preotul s-a ascuns într-o icoană murdară și a închis ochii tuturor sfinților părăsiți de credință.
vocea mea a răsunat ca o pedeapsă binecuvântată.
copiii femeilor părăsite mi-au sărutat cizmele prăfuite iar cerșetorii și-au întins hainele în fața mea
ca pe un covor peticit peste care calul meu a trecut fără grabă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
am ridicat cravașa și am lovit în neștire pe cei îngenunchiați în fața unor chipuri fără viață,
dogma a plâns zgâriind vitraliile cu profeții despre altcineva.
îmbrăcat în haine de călugăr iezuit, Betrand de Blanchefort a recitat poemul durerii
apoi ne-am așezat pe podeaua murdărită de vise
și ne-am îmbăiat în sângele celor nenăscuți.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
când focul trădării a aprins asfințitul unei religii născute dintr-un adevăr schingiuit,
frații centauri au dansat în jurul minciunii până ce oboseala le-a întins cupa de otravă.
eu am rămas să păzesc celelalte cuvinte printre cerșetori, târfe,
ore obosite și simboluri fără legendă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
poezie de Eduard Dorneanu (21 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri și regrete
Ai spus de multe ori " Îmi pare rău!",
Dar eu nu pot să uit sărutul tău,
Te-ai murdărit cu gândul trădării
Și tot încerci să mă dai uitării.
Ochii tăi verzi ascund trădarea,
Dar n-ai să-ți găsești niciodată alinarea,
Inima ta se gândește la mine
Și încă ceva mă leagă de tine.
Chiar dacă știi c-a fost o greșeală,
Întotdeauna cel ce iubește nu înșeală,
Acum crezi că totul a fost o amăgire
Și ai uitat demult ce-nseamnă cuvântul "iubire".
Uneori în noapte ți se face silă,
Nu știi ce e, dezamăgire, ură, milă,
Dar vrei să crezi că îți va trece
Și ce-ai făcut, încă te lasă rece.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de Prometeu
Ce tăcere insalubră
Mucezește împrejur!
Ce schimonosită umbră
Deseneaz-al meu contur!
Dorul meu suflat în aur
Brusc s-a metamorfozat
Într-o mostră de balaur
Ce prea mult a ajunat
Și înghite peste poate
Gânduri bune de nimic...
Dac-o fi să mi se-arate
Îl lovesc în ombilic.
Ce tristețe incoloră
Pe pomeți s-a așezat!
Ca smochina sicomoră
M-a ultra-estetizat
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
mă scol dimineața târziu
intru în gura metroului
tremurând pentru noua zi
din viata mea
șeful mă înjură din toți rărunchii
și continuă așa să mă înjure
printre dinți
la cinci fix
îmi strâng gândurile grămadă
și mă pierd pe o stradă pietruită din Bucureștiul vechi
aici
visele mele se duc la stele și se întorc sfâșiate
printre proxeneți,
borfași și zei
destinul rătăcește aiurea
dar e atata tristețe
în rătăcirea asta
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și murdărie, adresa este: