inimă şi must

Nu-ţi este ţie hărăzit!

nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.
oricât l-ai scutura şi l-ai lovi
nu-i în puterile tale
să-l faci să dea petale.
atingerea-ţi murdară-l pângări.
îi smulgi petalele, şi i le spulberi
fărâme le striveşti în pulberi.
ah! nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească
cel care poate să-l deschidă
o face-atât de simplu!
i-aruncă o privire pe sub gene
şi mustul vieţii se porneşte-n vene.
la suflul ăsta floarea-şi scoate
aripile la vânt, vâslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
şi o mireasă îşi destaină
dulcea-i taină.
cel care poate să-l deschidă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi!

Lasă-mi arşiţa timpului
Din clepsidra ce ascunde
Lacrima trecerii mele!
Cântecul inimii se-aude-n adânc
Ca izvorul ce-şi lasă
Un susur de dor...
Lasă-mi ploaia de petale
Şi urma sărutului,
Limpezimea înaltului!
Lasă-mi inima ta
Sprijinită în taina prăpastiei
Bolnave de tine!
Ca mustul împăcării voi curge
În învolburate treceri,
Spre moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să judec frunzele

niciodată nu caut vinovaţi de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieţii
poate şi pleoapele
când despart visele în clipe

nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovaţi de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mişcarea de rotaţie
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ploua peste noi
cu stropi de plumb şi cimbru
ne-mbratisam ca prima oară
tu îmi spuneai
eşti cea mai frumoasă
dintre toate minunile lumii
şi mă strângeai lângă inima ta
născută bolnavă
cu cleşti de foc
se zvârcoleau anotimpuri în noi
iubeam şi uram nefirescul ce ne lega
cum leagă viţa de vie de arac
iluzia strugurelui copt prea devreme
intr-o toamnă aleasă să fie
mustul ce fierbe în olul de plumb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de frunze

Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morţii se sfărâmă.

Lacrimi cereşti... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,

Trotuaru-ndoliat de paşi grăbiţi,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.

Se-nalţă fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tuşaţi cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Combinaţii lirice

ciupesc lira toamnei să cânte frumos
mustul de afine cu sete mare sorb
spre codrul poeziei privesc languros
în desiş de cuvinte se-ascunde un corb.

Doamne mă închin la picioarele tale
mâini de raze mă mângâie duios
printre munţi răsună corul de vestale
timpul îmi e prielnic, melodios.

simt bucuria un imbold un impuls
al inimii cu freamătul în sânge
captează iubire cu fiecare puls
orice durere cu cântec o stinge.

ugerul de nori ploile l-au muls
puterea dragostei în slovă se distinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În braţele ursitei

sentimentele verii au dat în pârg
le voi strânge-n samarul sufletului meu
să le vând apoi pe tarabă la târg
anotimpul bogăţiei să îl trăiesc mereu

soarele proiectează raze blânde în spaţiu
toamna romantică s-a strecurat în viaţa mea
mustul dulce al visării îl sorb cu nesaţiu
îndulcind bătrâneţea amară şi grea

cu poeţii pun în versuri iubirea de glie
trubaduri de seamă au dulceaţă în glas
poveşti romanţate inima mea descrie
la târgul cu miraje uimită fac popas

secunde fermecate se-mpletesc la florărie
în braţele ursitei împăcată mă las

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijinul aracilor

Şi îngerii prind gustul vinului,
Lebăda fulgeră aripa destinului,
Stelele numără lumânările de ceară
Dosite-n suflete cu inima amară.

Tăria cuibăreşte marginea de foc,
Obrazu-noadă lăcrimări pe loc,
Pupilele cu semne de povară
Îşi îneacă oful în vin cu scorţişoară.

Cască neputinţa diforma plângere,
Butoaiele îşi pun sutiene cu ugere,
Toamna vrea să-şi parfumeze gustul,
În clipele de taine prelungeşte mustul.

Eu te-am văzut, sămânţă de lumină,
Citind răbdarea-mi paharelor din mână,
Şi dacă vrei ca să trezeşti sugacii,
Nu mai visa, îi sprijină aracii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea îngerilor

În faţa magaziei de aripi pentru îngeri,
Când abia îmi mijise iubirea
În jurul inimii fumul ei,
-ca o sevă ieşind la lumină
cu contuzii pe trup din mirajele torturii*-
mânuiam securea
cu tăişurile verzi, de iarbă,
odată cu mustul focului
beam venirea îngerilor
mursecaţi de culori-

Străpunsă de clorhidrice stări
Viaţa lor rupea încet, cu palma, din sine
Şi se împrăştia-
Să găsească drumul la întoarcere,
Să lase vieţile fărâmiţate în urmă
Ca să recunoască drumul la întoarcere!

_______________________________________

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cules

focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci şi spasmul muşchilor
odată cu învârtitul teascului
şi strivitul boabelor
ce-şi leapădă cămaşa

până sub stelele nopţii energia curge
cu tot cu lumină şi întuneric
cu tot cu rai şi iad

frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini şi pe faţă
şi chiar se coboară sub tălpi

şi inima uită golul din eu
particule întregi fără substanţă
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îţi mută spaţiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

În toiul vieţii dorul prinde aripi,
Visele sunt frunze de tutun,
Luna le fumează şi strănută
În tulnice din coajă de alun.

Urechea ta e rotocol de vorbe,
Unduiri în inimă mocnind,
În pragul bătrâneţii mele care
Uită sărăcia puterilor venind.

Mi-i dor de o cafea şi-o pâine albă,
De un ţigan să-mi cânte în surdină,
O strachină cu ciorbă să împarţi,
Poetului, cu pui de la vecină.

O varză acră să-mbuneze gura
După licoarea în pocale pusă,
Când m-oi trezi mai bine să te văd
Chipeşă, neîntinată, muză.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi laşi...

Să-mi laşi inima ta
Sprijinită de taina prăpastiei
În care te-am căutat ani la rând.
Bolnavă de tine, suspinam cu fiecare
Adiere...
Privire de miere
Şi cer de maci
Străluceau pe cerul ochilor dragi...
Erai un "coppy-paste Prometeu"!
Ca mustul împăcării
Voi trece
Prin învolburatele ape...
Vreau să te am mai aproape...
Vor renaşte vulcani în inima mea,
Fi-voi numai a ta!
Îngenunchi la margini de cer
Şi voi fii râu de lumină
Ce-ţi izvorăşte în palma crăpată
De neputinţa mângâierii...
Oh, nimfă divină!!!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

I. Într-o zi, pe la chindie,
lâng-un fir de păpădie,
găsii dorul mândrii mele
înglodat în temenele.
Cu mâinile amândouă
îl spălai, din ochi, cu rouă
şi-l strânsei la piept să simtă
inima cum îmi palpită.
Cu emoţie şi teamă
simţii glasu-i că mă cheamă
de aproape, de departe
unde gândul ne desparte,
de departe, de aproape
străbătând dealuri şi ape.

II. Privesc întâi spre răsărit,
iar chipu-ţi e la asfinţit
Te strig, dar nu poţi să-mi răspunzi,
eşti printre orbi, flămânzi şi surzi,
lumină n-ai să poţi vedea

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul zilei... între două păci

Cer zorilor, când se-mbrăţişează-n cuib,
să-mi cânte fericirea bucuriilor din vise
şi-i mulţumesc amurgului pe calul roib,
pentru şopârlele cu ''pinteni aurii'' ucise.

Cer zorilor, când freamătă prin labirinturi,
să-ngroape cu lumină cazmaua insomniei
şi-i mulţumesc amurgului sfidat de vânturi
pentru argintul smuls... din pleata vicleniei.

Cer zorilor, când se aştern pe fruntea beznei,
să-i susure domol, pe ochi, descântecul iubirii
şi-i mulţumesc amurgului în şemineul vinei
pentru frenezia scânteii din cenuşa amintirii.

Cer zorilor, când tainic se-oglindesc în verde,
să-mi picure în suflet crudul firului de iarbă
şi-i mulţumesc amurgului cu flacăra ce arde
pentru ''fitilul'' candelei aprins în noaptea albă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epifania... Revelaţia luminii... Delirul umbrelor...

Ştii cum te cheamă sufletul cu firea tremurândă
când alăpteaza bocetul durerea din ofrandă?
fierbe-n butoiul cu calvar, dosit în beciul minţii,
cioplit din măduva unui stejar... lăsat în voia sorţii.

Mândria nu iubeşte gestul, din lacrima plăpândă
gentilă, soarbe ''mustul'', când este prea flămândă,
o-mbată pofta judecăţii... deliră umbrele... au jar,
născute în puterea nopţii prin vene gem avar...

Onoarea iute le absoarbe, cinstind semeţ trecutul,
amabil le preface-n unde... să nu le simtă gustul,
încet in ochii rugăminţii, muşcă fobia... e în zadar,
docil i-a ros caria dinţii, o oaste-n frunte c-un ''serdar''.

Minuţios a fost ales... este perfid şi are sânge rece,
pe unde calcă ''calul'' său nici sunetul nu trece...
pe câmpu-ascuns al bătăliei, aşa, fără a flămânzi,
pitiţi sub coarja bucuriei rodeau coroana zi de zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!