Citate despre inimă și roboți
citate despre inimă și roboți (inclusiv în versuri).
Tom: Ea este fie o ființă umană malefică, lipsită de inimă și îngrozitoare, fie... un robot.
replică din filmul artistic (500) Days of Summer
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața trăită cu mintea este o viață mecanică. Devii un robot poate unul eficient; roboții sunt foarte eficienți mașinile sunt mult mai eficiente ca oamenii. Când ești condus de minte, poți câștiga mai bine și mai mult, dar nu vei fi mai viu. Poate vei avea un standard de trai mai bun, dar viața ta va fi seacă. Viața este vie doar când o trăiești cu inima.
citat celebru din Nae Ionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
E plină lumea de roboți și computere, acum informația trebuie accesată cu sufletul, adresată inimilor oamenilor.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și roboți, dar cu o relevanță mică.
Se apropie miezul
zilei sau nopții unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi
naționale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -
toate gesturile de mulțumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
și se apropie de ecran
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roboți
iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă și omenească
alta demonică și aspră
copacii se sparg în bucăți de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii își smulg pielea
carnea roșie înflorește ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
brațele se agață de stâlpii de telegraf
orașele dispar în beznă
inimile rămân fumegând
ca niște bucăți de cărbuni
înspre care întind mâna
roboții să se încălzească.
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris..., oare anume rar
Sunt un moștenitor de vechi petiții
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiții
Pur personale... și-altruism îmi răspundeau.
M-aștern și-acum, ades, din când în când
În "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e_mail, un demografic!
Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are șansa de-a-nmuia precum penița, mintea
Și inima la primitor dorit, sau la tribuni.
Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simț deschis cum un album;
Mă prezentând fișic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retușuri, despuiat... fals nicidecum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se hotărâse să devină regină
se hotărâse să devină regină
așa că scoase de la naftalină coroana din catifea aurie, sârmă și paiete
își puse saboții de lemn
un soi de klompen moderni
și mantia cafenie luată ca suvenir la ultima depresie
în partea stângă
în locul inimii
o cutie cu două butoane on/ off
totul... gura, ochii, picioarele, degetele...
nu erau altceva decât piesele unui robot
care nu va suferi niciodată de depresie
era o regină fericită
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne fie tuturor clar: un geniu nu este un calculator, un roboțel, un individ ce reproduce din memorie o sută de zecimale ale numărului pi, ci un om care schimbă mentalități, atinge inimi, trasează noi drumuri nu înainte de a se tăvăli el însuși prin cenușa vieții suportând stări critice și confruntându-se cu lipsuri variate.
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întineresc iubindu-te, socot
Câți ani am eu.. dar cui îi pasă
Trece vremea este schimbatoare
Timpu urme pe suflet nu mi lasă
Iubind un suflet aievea i sărbătoare
Întinerec iubind iubire nemuritoare
O inimă zburdalnică ce nu obosește
Si mă deschid ca mugurul de floare
Înfășurand pistilul cu rozele-mi petale
Intineresc iubindu te socot pe tine
Nu mă leg de oglindă ca de un ciot
Farduri si paiete deparde de mine
Nu am reguli fixe eu nu sunt robot
Te ador iubire tu venită dintr un vis
Trimit spre tine gândurile mele
Jucăușele cristale mi lucesc in iris
Privesc in sufletu-mi aprins cu stele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut
să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stare de dimineață...
Am un dor de inimă de copil și un sentiment fragil,
Era atât de simplu pe atunci pe când eram copil.
Acum mă zbat și vreau să răzbat precum aș vrea,
O carte s-o citesc de la tine cu părerea ta.
Asta-i doar o speranță de viitor când sunt tristă
Și lacrimile curg ca la o artistă.
O stare de-agitare, mă duce-ntr-o simplă constatare, pe care,
Uneori aș vrea s-o văd că fiecare o are.
Chiar vreau să te trezești în fiecare dimineață,
Cu mintea clară și zilei noi să-i faci față,
Într-un mod curajos și chiar ingenios,
Cu multe idei, dar de-a dreptul fricos.
Dimineața suntem niște roboți ai propriilor minți
Și murim încet precum niște sfinți,
Dar vreau să știi că și tu vei afla,
Că va fi cineva ce va salva lumea.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istericilor, voi
De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică și oarbă ajunsă din păcate,
Mulțime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minți robotizate
Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ți târăști ca viermii ființa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură
Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăușii vorbei aceasta ți-au indus,
Pe tonuri diferite și panicate glasuri
Întocmai și la vreme prin ordine de sus
Fără habar de lume isteric și cuminte,
Adună-ți în desagă întregul tău amar,
Gândește-te la rece și roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâția ani
atâția ani făcuți din dorințe care mai de care
mai incontrolabile la fel ca lunile pustii pe care le-ai
admirat pe fereastra fumurie
dorindu-ți să fii acolo
atât de departe încât sângele tău să se prefacă în praf
atât de aproape de tine încât să nu mai poți respira
liniștea e până la urma cel mai apropiat aliat al tău
vezi soarele înghițind pământul
ca un monstru din basme
dar toate astea sunt un balast pentru a spune că
tu și sângele și respirația ta
sunt absolut întâmplătoare
acum o țigară pe jumătate stinsă într-un pahar de whisky
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crochiu de filozofie
În clopoțeii dimineților frustrante de alarme
Se-ncântă timpul, petrecând spre trudă...
În fluxul nesfârșit, robotici toți, cu viziunea nudă
Se scurg în lumea -de-un diurn epuizată- pân-adoarme...
Printre războaie automate, tricotând visări,
Femei își scriu în "office" viața-n treceri efemere
Pentr-un voiaj, de o vacanță sau un coș de mere
Și multele speranțe de-mpliniri și avansări...
Încartiruiți în dogmele de-a fi sau de-a nu fi
Bărbați-și topesc mușchi și nervi într-un grotesc
De rupere de inimi, mâini, coloane... mințile-și sfârșesc
Pentr-un simbol de stâlp... Ocrotitorii de copii.
Ce anticrist explică tot efortul silnic în exces
Și unde ascunde-un inutil de plus valoare evidentă,
De nu-i pretenția nebună a unei nedreptăți extrapotentă;
Că singurul succes e-n ban, iară credința-i un eres.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aș vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toți dacă s-ar putea evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții, așa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalți, nu din suferința lor. Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim. E loc pentru toți în lumea asta, iar pământul e bogat și darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieți care poate fi liberă și frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură și ne-a împins în sărăcie și vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înșine. Mașinăria abundenței ne-a lăsat în penurie. Știința ne-a făcut cinici, inteligența distanți și inumani. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligență, avem nevoie de bunăvoință și tandrețe. Fără acestea, viața devine potrivnică și atunci totul e pierdut. Avioanele și radioul ne-au adus mai aproape. Însăși natura acestor invenții ne cere să fim buni, să ne avem ca frații, să fim uniți. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbați, femei și copii deznădăjduiți, victime ale unui sistem care chinuie și arestează oameni nevinovați. Celor care mă aud acum le spun să nu-și piardă speranța. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Și atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertății, ea, libertatea nu va pieri. Soldați! Nu vă lăsați pe mâna brutelor, a celor care vă disprețuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe viețile voastre, care vă spun ce să faceți, ce să gândiți și ce să simțiți! A celor care vă îndoctrinează și care vă tratează ca pe niște animale. Nu vă lăsați pradă acestor monștri, acestor oameni-roboți cu minți și inimi mecanizate! Voi nu sunteți roboți, nici animale, ci oameni! Aveți în inimi umanitate! Voi nu purtați ură celorlalți. Doar cei neiubiți și inumani urăsc. Soldați! Nu luptați pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteți cei care aveți puterea să creați roboți, să creați fericire! Voi, oamenii, aveți puterea să faceți această viață să devină liberă și frumoasă! Să folosim această putere în numele democrației, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor șansa să muncească, tinerilor un viitor și celor în vârstă, o bătrânețe sigură. Brutele au ajuns la putere promițând toate acestea. Dar au mințit, nu și-au ținut promisiunea și nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naționale, să înlăturăm lăcomia, ura și intoleranța! Să luptăm pentru o lume rațională, o lume în care știința și progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democrație! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, privește spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieșit din întuneric la lumină. Ne așteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia și cruzimea. Privește spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi și zboară în sfârșit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Privește spre cer, Hannah! Privește spre cer!
replici celebre din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interpretează: Charlie Chaplin
Fuga din seraiul mecanic
când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă
un carton ieftin reciclabil pe cruce
și fuge bielă-manivelă în patru timpi
trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul mecanic
nimeni nu pierde astăzi vremea cu lupte cavalerești
cu zale delicat brodate în aramă
gesturi elegante sonete minuni cruciade
se tastează rapid un cod de bare trăire în format electronic
eventual un rămas bun din două cuvinte made-in-love
și cam atât
se trece mult mai simplu de pe o zi pe alta
fără complicații fără figuri de stil metafore lumi de visat de născut
se manâncă fast două trei poeme haștemele se aruncă restul la gunoi
respectând, desigur, certificatul de mediu
reciclam materiale oameni suflete în container de plastic în fâșii albe mumii
iar pentru tinman
evident
un junkyard roz bombon
[...] Citește tot
poezie de Florina Daniela Bordieanu (noiembrie 2007)
Adăugat de ion Pascal Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Father
încă e intuneric / o clipă mă opresc
și șterg lacrimile unui câine de pluș / astă noapte am visat că mă urmăreau ei / câinii
am salvat visul ca pe un draft m-am trezit spunând cuvinte ca un
robot dintr-un call center dragă tată dragă tată
dragă tată / astea sunt cuvinte care nu se rostesc
tata a plecat într-o vănătoare fără întoarcere
// dacă rostesc father mă simt mai detașată //
s-a întors totuși când pe ecran se derulau imagini de la
campionatul mondial de patinaj artistic
era o figură plină de sânge și pământ
preinfarctul îi făcuse inima mai slabă
l-am luat în brațe / era un animal rănit ce m-a strivit sub greutatea lui
atunci am învățat că mila e un sentiment inutil
de fapt nici nu era tatal meu
era father
un străin uitându-se la mine de la o altă fereastră
în care tot timpul e întuneric
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna, tată!
- Sărut mâna, tată! Mi-era dor de tine!
Stau aici, la cruce, gândul să-mi împart...
Plâng de dor, tăicuță, dar nu-mi e rușine.
- Fiule, nu plânge! Uiți că ești bărbat?!
.............................................................
Tăcerea mea, mi-a zis Sorin, cândva,
Vine cumva și de la-nțelepciune...
Eu plâng tăicuță, în tăcerea mea.
(O boală crudă-a tăbărât pe lume.)
Să știi, nu mai avem nici oxigen
Și în spitale zi de zi se moare.
Pământul ăsta este un infern...
Trebui' să-mi dai, tăticule, crezare!
S-au dus în cimitir prieteni buni,
S-au dus bătrâni, femei, copii și mame.
Mai suntem doar o mână de români
Cu vise și idei fenomenale.
Suntem batjocoriți, scuipați, supuși,
Conștiința,-n lanțuri, ca un lup se zbate
Și milogim dreptatea pe la uși
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume de roboți
Trăiesc într-o lume plină de roboți,
Programați de același soft,
A căror existență este total dependentă
De gadgeturi,
De universul rece al tehnologiei,
O lume-n care inteligența artificială deține controlul,
Și-n care căldura umană se pierde-n "like-uri", "sms-uri",
Prietenii și interacțiuni virtuale.
Cerneala, tușul, instrumentele de scris
Au primit un șut în fund de la tastaturile performante,
De la touch screen-uri și comenzile vocale.
Emoția dragostei
Nu se mai măsoară în bătăile inimii,
Ci-n conturi, cifre, impresii materiale ori coduri de bare.
Șoaptele pline de tandrețe
Nu se mai spun în parcuri ori în îmbrățișarea unui dans.
Ele se scriu pe mess, WhatsApp, twitter ori instagram.
Sintagma "a face dragoste" este desuetă;
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și roboți, adresa este: