Citate despre inimă și tractoare
citate despre inimă și tractoare (inclusiv în versuri).
Lui Ilici
Cu toate sirenele bubuind spre potrivnici,
cu toate tractoarele laolaltă-n efort,
ascultă republica, tovarășe Ilici,
ieșind la raport...
Acum când au smuls și-alungară la dracu
vechiul regim ciocoiesc,
muncitorii cu secera, cu ciocanul, cu acul,
ție, îți făgăduiesc:
- Stârpind tot ce-i putred și josnic și rău,
vom face din muncă, sporind-o cu sete,
din inima socialismului tău,
temeiul uman al întregii planete!
poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și tractoare, dar cu o relevanță mică.
Trecură ani
Trecură ani și au trecut și-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniștea prin voi!
Croindu-și drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Și-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.
Pe unde greu, și-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalță crini.
Iar pe șoselele odată sparte
Tractoare trec alături de mașini.
Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Și-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.
[...] Citește tot
poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire cu tractoriștii
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins farul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate
Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă,
Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.
Pe sălbatica ta față cu lungi riduri brune, parcă
O vrăjmașă-ntruchipare coborând din basm punea
Greu blestem, ursind făptura-ți să nu poată să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ți-o închina.
Dunărenele întinderi, cu fântâni țipând a sete,
Adunau ursuz sămânța și iubirea de țăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Și ciulini de-a dura-n zarea veștedului bărăgan.
Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied și-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la șold.
Rupte-s blestemele astăzi și-i cu noi pământul darnic
Și de-aceea-i mângâi țărna, prins de-un aprig, viu imbold.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârdalnicul amor
Multe-am văz't pă bani, vezi bine,
Cum tu mă vânduși pă mine,
Spune domnul Șaptecoți,
Acum joacă dacă poți.
Ai căzut, iubita mea,
Din rang nalt la paria,
Din regină în albină,
Apoi gâză în grădină,
Eu iubesc gâze și flori,
De la Domnul sărbători,
Pe la două zile, trei,
O frumoasă de prin Tei,
Nici tu, ea, altcineva
Fărâmat-a-mi inima,
Floare-a lumii, a luminii
Dintre taine sibiline,
Pept frumos, scrie poieme
La serbări pe orice teme,
Tulburat în mine, dorm
și visez un iad enorm,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu un pas mai aproape de cer
Pământul își ia cu regularitate înapoi
tot ce din trupu-i a fost zămislit:
cocioabe, palate, zgârie nori
și nu în această ordine...
și lutul celor care...
cu mână vrednica le-au ridicat
spre a fi cu un pas...
mai aproape de cer.
Naivă și zadarnică trudă!
Cerul este atât de înșelător!
Undeva... la orizont pare că se unește
cu Pământul.
Acolo, toate visele prind aripi
și pot zbura spre slava împlinirii!
Darnic și rodnic este Pământul
pe care-l strivim făra urmă de resentiment...
cu tot ce ne stă în putere și putință:
piciorul încălțat cu opinci
[...] Citește tot
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orânduire
Orânduire
Ai petrecut la genunchiul pământului să vezi de-i templul gol sau plin,
cât untdelemn a ars în candela vegherii cu senin, cât s-a prelins în pelin?
Ai zăbovit pe știuletele îngălbenit de ploi,
despăturind orele în foi subțiri, în nevoi?
L-ai curățat de răni, de asperități ca pe alesele vase,
l-ai hrănit cu anafură, cu tăciuni?
S-a statornicit dorul în oase?
Din colțul neîmbrățișat de vizite împărătești,
din împingeri peste largul zării,
privirile arse se prăvăleau peste tractoare, calești.
Arau depărtarea pe câmpuri înnămolite, domnești.
Salutul vieții porționa cuprinsul: de-o parte înfloritul, de alta ninsul.
Se deschideau obloane, se-nchideau tăpșanuri în treieratul inimii la foc încins.
Pământul străbătut de asinul înconjurat de heruvimi a separat orânduirea de neorânduire...
Ce e-n fire? Cum se-mpărtășește timpul cu iubire? (26 ianuarie 2018)-Iulia Dragomir
poezie de Iulia Dragomir (26 ianuarie 2018)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
Dedicație,
Unei bătrâne dintr-un sat,
Căci lacrima ce mi-a picat
Și s-a prelins din ochii mei
E lacrima unei femei,
A unei mame pentru care
Durerea semenilor doare.
O lacrima prelinsă cu sârg
Din ochi în jos,
A dat inimii mele
Și vieții mele-un rost.
Sufletul l-a deschis,
În suflet curgeau lacrimi,
Bătrâna mă-nsoțea.
Într-un sobor de patimi.
Mergeam prin sat, cu ajutoare,
Asta-mi fusese dat a face
Și am ajuns la o bătrână...
Bătrâna mă privește, tace...
Îi spun ce gânduri nu-mi dau pace,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul renașterii
Anotimpul renașterii
Iarna rece dar frumoasă
Cam cu greu se dă plecată
Vine greu și-i răcoroasă
Primăvara fermecată.
Cel mai plăcut anotimp
Dar și cel mai așteptat
Mieii zburdă peste câmp
Viața renaște treptat.
Primăvara încet sosește
Se mai văd curgând șiroaie
Zăpada se cam topește
Pe alocuri sunt noroaie.
Printre ramuri se strecoară
Raze aurii de soare
Păsărele în triluri zboară
[...] Citește tot
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliacul timpuriu
Zambind printre-ale primaverii ruguri,
In taina, liliacul timpuriu
Intredeschide buzele din muguri.
Dar cerul s-a schimbat in plumburiu.
Zapada, ploaia, uite, si-au dat mana,
Alaturi bat cu pasii uzi tarana,
De parca primavara n-a venit.
Tarana s-a umflat, s-a-mbolnavit,
A-ncremenit si-a capatat pe fata
Lucioase, triste pojghite de gheata.
Impotmoliti la marginea miristii,
In gand injura vremea tractoristii.
Strang buzele plesnite-n vant si tac.
Li-i ud pana si pacul de tabac
Si trebuie sa stea in glod, s-astepte,
S-astepte pana timpu-o sa se-ndrepte.
Vuieste lung al strungului ecou,
Ca o imensa struna incordata.
E mohorat prietenul meu nou
Si-i totusi mai febril ca niciodata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul și Dunărea
Nebunul iese din mănăstire
Descurcând privirile
Din crengile pădurii.
Întunericul
I-a pus frunzele pe buze,
Inima îi crapă
De însetarea închipuirii,
Azi merge să-și facă
Buletin de libertate,
Îl iau cu mașina
Și țipă ca un senzor
Predispus stângăciei.
Poștașul nu-i aduce pensia,
Poștașu-i nebun de spânzurat
Cu nojițe de tei înflorit
Să nu-i pută carnea
De drac tămâiat cu rachiu,
Pensia nebunului
Înghite pensia mea.
Când îl las în Tecuci
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și tractoare, adresa este: