Citate despre inocență și lumină
citate despre inocență și lumină (inclusiv în versuri).
Flacără sacră
Veșnicia speranței
Îndemn angelic
Itinerar de lumină
La poarta inocenței
tanka de David Boia (17 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze fugare
Îngerii de lumină
Reflexe aurii
Extaz în inocență
Străluciri pur celeste
tanka de David Boia (2 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragii
Pădurea uriașă stinge lumina zilei.
Munții de piatră țin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Și pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuante de verde
Ochii ei verzi, plini de stralucire, sunt raza de lumina pe chipu-ti trist
Ochii ei verzi, la nesfarsit sa-i privesti
Ochii ei verzi, plini de taina si mister
Iti vor voRbi cu soapte inocente
Ochii ei verzi, sunt ca si-o oglinda pentru el
... si, ce poate fi mai frumos decat chipul lui, reflectat in ochii ei verzi?!
poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiune nocturnă
În toiul nopții resuscitam
imaginea lunii
pe post sui generis de muză
partea poetică a ei
inclusiv partea nevăzută
că să emane vise de lumini
noi acționam concentric
undeva la zenit
se deslușea chipul
strălucitor al dimineții
doar cei inocenți
și curați la suflet
pot resuscita luna cu brio.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acest joc inocent
o dorință aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agață de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii
m-a găsit în această dimineață
într-un loc așteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou și privire de piatră
pregătită să intre în viața mea
unde lucrurile sunt așa cum sunt
cu ploi dense și cerul opac
dorința încolțește un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevestește
sfârșitul poemului
pentru că este târziu
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere, clasa a VIII-a
S-au scurs 8 ani de școală, au trecut grăbiți
În care multe amintiri noi am adunat.
Azi ne luăm la revedere, dragi colegi iubiți
Fiecare pe-un nou drum a plecat.
Și ne despărțim de fiecare profesoară
Parcă ieri pășeam firavi și cu ochi inocenți,
Clopoțelul răsună pentru ultima oară
Copiii de ieri, astăzi sunt adolescenți.
Au trecut 4 ani de la frumoasa toamnă,
Dar ne amintim clar fiecare clipă
Când o dulce și scumpă doamnă
Ne-a luat pe toți sub a dânsei aripă.
Scăldați în lumina caldă a dimineții
Glasurile noastre se aud pe holul clădirii.
Pentru ultima oară. Ne vom urni pe drumul vieții
A sosit momentul trist al despărțirii.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curajul
Să avem curajul de a trece din cotidianul străzii anost în lumea inefabilă a valorilor,
Să avem curajul de a ne exprima sentimentele nobile și să păstrăm intimitatea clipelor fericite.
Dansul sunetelor sfinte ne dau speranța unei vieți mai frumoase împreună,
Ne apropiem de orizonturile eternității umane cu dragoste de celălalt,
Suntem față în față, între noi este Lumina care ne unește.
Avem nevoie de multe vise transpuse în realitate.
Corul copiilor inocenți ne îndreaptă pașii
Către tărâmul speranței diamantice,
Am reușit să evadăm împreună din cotidianul anost,
Dar ne vom reîntoarce pentru a-l împodobi cu ghirlandele frumuseții și dragostei autentice.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea umblă-n frumusețe
Ea umblă-n frumusețe, ca noaptea fără nor
De pe-alte meleaguri, cu ceruri înstelate;
Și tot ce e mai bun în întuneric și mai strălucitor
Se întâlnește-n ochii și-n ținuta ei aparte:
Acea lumină cu moliciuni de miere, de polen ușor,
Pe care paradisul o neagă zilei din care suntem parte.
O umbră în plus, o licărire mai puțin
Și grația ar fi fost compromisă jumătate,
Grație care-învăluie fiecare pană-a corbului divin
Și care tandru-i luminează chipul peste poate,
Chip pe care noblețea gândurilor din plin
Reflectă cât de pur e-acel loc mai iubit din toate.
Iar peste-acel obraz și peste acea frunte,
Blânde, liniștite, mai elocvente cu-atât deși,
Sunt zâmbete care înving, nuanțe luminând o punte,
Ele vorbind de zile-n trăite-n bunătate și
Despre o minte în pace cu ea însăși,
O inimă-n care iubirea-i inocentă ca floarea în caiși!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor
De ani și ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranțe,
Așa cum arcuindu-se-n restanțe,
Pământul însetat rechiamă norii
Și lutul cald;deschizător de stanțe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanțe,
Iar cerul plin de brazi și căprioare
De cerbi înalți cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,
Desferecând trecutul, desțelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e țara!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buticul de flori
Buticul de flori
Vai...!
Zâmbete roze
Cu aripi egale...
Ce leagăn ciudat va născut?
Ce mâni de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor va făcut?
Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranță
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvența în văi!
Minune-a minunii...
Extaz și candoare!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (19 februarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
O insulă în nori!
Sentimente tandre răzbat,
prin raza blândă a sufletului
și las în urmă,
bucăți din inima mea,
o călimară, un condei
și-un cufăr cu patru chei,
cuvinte împletite-n vreme,
Eu am ascuns de mult
șirag de clipe
tristeți, iubiri,
în miez de noapte
candide amintiri,
un cufar plin cu șoapte
și flori însângerate
în carte am presat,
sunt amintiri,
ce s-au uitat!
Zidit-am casa nouă,
[...] Citește tot
poezie de Amelia Magori (14 august 2007)
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laitmotiv
Sigur că n-ai fi zis,
Că-n stare stabilă
Peste umbra luminii
Cad clipele trecute
În clepsidra tăcerii,
Precis că n-ai fi zis
Că-n stare vizibilă
Conștiința umană
În formă telurică
Folosită eficient
Saltă plusvaloarea,
Evident că n-ai fi zis
Că poți mima inocența
Dorul împlinit duce-n rai
Ca o structura mintală,
Că poți zâmbi când suferi
Că poți străbate universul
Cu viteza unui gând
Că universul se dilată
În mod accelerat
[...] Citește tot
poezie de David Boia (20 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia mirări spinarea întrebării duce
(sonetivală)
***
mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
și preacuvânt pe a hârtiei cruce.
a ști cu vorbe însă-i drum de mere
lumești cunoașteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunți călugărind sub veac himere.
***
sub ploaia cu morminte-abia de ești
un dumnezeu ținând la brațul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veșniciei clești.
[...] Citește tot
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ipostază...
lumină plumburie la ferești
înfășurată-n văl adânc de ceață
esenței tale triste și lumești
șoptește buna, bună dimineață
chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se țină cont
că mai exiști și ipostaza ta-i lumească
iar dacă nu- va viscoli mereu
cu liniște și zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...
poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curba ochilor tăi
Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans și de tandrețe,
Aureola timpului, leagăn nocturn și sigur,
Și dacă nu mai știu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.
Frunzele zilei și spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer și pe mare,
Vânători de zgomote și surse de culori,
Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperișul stelelor,
Tot așa cum ziua depinde de inocență
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Și tot sângele meu curge în privirile lor.
poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășește-n Frumusețe
Pășește-n Frumusețe, ca o noapte
Când nu sunt nori și ceru-i înstelat
Sclipirile și bezna fără șoapte
Pe chipul ei și-n ochi s-au adunat:
Și m-am mirat să văd lumini în noapte
Ce zilei sumbre Cerul nu le-a dat.
Mai multă umbră, raze mai puține
Au afectat necunoscutul har
Ce-i ondulează părul negru bine
Și chipul i-l aprinde ca un jar;
Pe care gânduri trec, pure și line,
Ce vin din locul lor originar.
Și pe acel obraz, și pe sprânceană,
Atât de blând, de calm, de elocvent,
Are un zâmbet, iar culoarea-i faină,
Căci binele îl face-n mod frecvent,
Și mintea îi este împăcată-n taină,
Iar inima iubește inocent!
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-asemeni
dedicată Elenei Ivan
Te-asemeni florii de lalea
Ce-ntruna mă îmbie
Miros, cu ani, o mie
Doar mie, vreau, a-mi da
Ești dulce, ești lumină
Pe geană mi te-așezi
Vreau doar să mă urmezi
În anii ce-or să vină
Of, iartă-mi gura păcătoasă
Ce spune verzi și-uscate
Vreau buze-mi asortate
Cu-a tale-n a mea casă
Pune-mi pecetea peste suflet
Ia-mi trupul ce te cheamă
Vino, nu-ți fie teamă
Pe-al dragostei blând sunet
Ascult-a noastră melodie
Cu glas de inocentă
[...] Citește tot
poezie de Dinu Marius Decebal (17 septembrie 2015)
Adăugat de Dinu Marius Decebal
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inocență și lumină, adresa este: