insecte şi timp

Durata de viaţă a unei fiinţe umane este măsurată în zeci de ani, durata de viaţă a unui soare este de o sută de milioane de ori mai lungă. Comparativ cu o stea, suntem ca şi efemeridele [insecte], creaturi efemere, trecătoare care îşi trăiesc viaţa, în decursul unei singure zile.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un animal în timpul iernii

Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-am amputat iubirea
în siropul insectelor
strâns în luna mai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când este albina albină, şi ni se spune că există de vreo câteva milioane de ani, nu a înţepat nici o floare: nici pe cea mai frumoasă, nici pe cea mai urât mirositoare. De ce să împovărăm gingaşa insectă cu ceea ce nu a făcut? Are destule pe cap!

citat din Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Între mine şi tine -fluturi!
Între tine şi mine -fluturi!
Noi înşine -fluturi
Răstigniţi în insectarul timpului....

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte cu lună

Cu luna luminând jumătate de casă,
Cu Steaua Polară la zenit
Şi cu Steaua Sudului la asfinţit,
Simt primul puls cald al aerului de primăvară –
În cântecul unei insecte la fereastră,
Sub perdeaua de mătase verde.

poezie de Liu Fangping, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocnaşul

abia în ultimii ani a
observat că femeile sunt
mai frumoase decât
bărbaţii iubiţi sub pământ
şi abia
mai face faţă acum
înţepăturilor de insecte
cu voaletă şi tinere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrafacere

Bucătăreasa mânuia aerul dulce şi emailat,
ceasurile fierbeau în sos de secunde,
insectele în pereţi dormeau în insectarul
de fontă cu coadă de lemn şerpuitoare...
Maestrul aştepta la masă celălalt capăt
al mesei într-o dispoziţie plăcută.
În farfurie femeile picau în vertij.
Era o după-amiază contrafăcută.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kabir – un supus pe viaţă

Între conştient şi inconştient
mintea a pus un scrânciob;
toate creaturile de pe pământ – şi chiar supernovele –
se leagănă între aceşti doi arbori,
iar acest du-te-vino nu va conteni niciodată:

Îngeri, animale, oameni, milioane de insecte,
valsul soarelui şi-al lunii;
veacurile trec, continuitatea-i veşnică.
Toate-s în balans: cerul, pământul, apa, focul...
până şi cel necunoscut, al cărui trup creşte necontenit.

Kabir a văzut asta pentru cincisprezece secunde–
şi-a devenit, pe viaţă, un supus.

poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Au înverzit copacii de cântul unei mierle
Ca de-o zăpadă verde căzută-n luna mai
Şi ferecat în sunet, e aerul cuminte
Suflat prin narghileaua parfumului de ceai.

Păstorii de insecte, duc greierii la munte
Prin colbul de lumină pufos ca păpădia
Şi-n timp ce dulci miresme plutesc îmbietor,
O frunză de arţar, contemplă veşnicia.

Splendoarea dintre maluri susură aievea
Trecând peste genunchii pietrelor din vad,
Un zbor desculţ e bronzul de pe aripi
Al unui cărăbuş, cu sufletul nomad.

Albastră e pădurea foşnind prin alunişuri
Cu fluturi argintii, împovăraţi de cer
Şi păsări cântătoare ce fumegă aiurea
Un recital de triluri, prin temple de eter.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând în barcă zece zile

Berbeci albi şi valuri uriaşe îmi împiedică traversarea fluviului;
Oriunde mă duc, pericole şi piedici;
Orice încerc, devine un eşec.
Aşa cum s-a întâmplat în întreaga mea carieră omenească,
Mă rătăcesc şi nu-mi găsesc drumul –
Acum, trebuie să traversez fluviul,
Dar sunt împiedicat de vânturi potrivnice.

Mirosuri de peşti şi de creveţi stricaţi în ploaie îmi umplu nările;
Trupul meu este inflamat de înţepăturile insectelor
Sosite odată cu ceaţa.
Îmbătrânesc, timpul zboară,
Zilele care mi-au mai rămas de trăit sunt puţine,
Iar eu, stând într-o barcă la Chiu-k'ou, risipind zece zile!

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier (sonet)

Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat şi asimetric.

Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieţii, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.

Înlănţuit pe veci de coapsa morţii
Ce-şi plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopţii

Acelaşi brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorţii
Când îşi ucid trecutele-nceputuri...

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

drumeţ

ţara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai creşte a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primeşte soarele să moară
la margine de ape.
Roşu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopţii işi caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu îngerar

"Eşti plin de vise", mi-a zis de parcă aş fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea şi plutesc aşa, ca o văcuţă gonflabilă din reclame"
"şi de paradoxuri desăvârşite"
"şi de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deşi nu-i convine deloc: "mda..."
Aşa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproşa că pun cuvintele acolo unde nu te aştepţi
şi caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neaşteptate
lăsând rezemat de geam între muşcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfăţişând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găseşte lipit cu buburuza cu magnet
de uşa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată şi odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ţi ţii morţii din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărţi nescrise
şi mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dow Kritt

Samuel vorbeşte mereu de ulmul lui –
Dar nu trebuia să mor pentru a învăţa despre rădăcini:
Eu, care sap toate gropile din Spoon River.
Priviţi ulmul meu!
Provenind dintr-o sămânţa bună,
Plantat la timpul potrivit,
Moare începând de la vârf:
Nu din lipsa de viaţa, nici de fungus,
Nici distrus de insecte, cum crede clopotarul.
Uite-te, Samuel, unde rădăcinile au ajuns la piatră
Nu pot pătrunde mai departe.
Şi asta în timp ce vârful copacului
Se istoveşte şi moare – Încercând să crească.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am iubit, iubit, floare roşie pe gură

Când noaptea-şi leagănă pe gene luna într-un şezlong din stele de mătase
Trec îngerii să-mprăştie furtuna de peste zi şi-a Dumnezeu miroase...
Şi se adună gândurile toate la sfat de prin peregrinări confuze
Şi de atâtea zboruri vinovate adorm cu şoapte-n abandon pe buze...
Anida-şi inventariază fluturi în insectarul viselor de ceară
Şi cu poemu-albastru-n aşternuturi se înveleşte cu un zvon de vară...
Îşi frunzăreşte toamna prada zilei în foşnet de suspine somnambule
Dar vara curge-n venele Anidăi şi irişii-nfloresc în molecule...
E linişte ca între sânii-Anidei, unde-aşteptarea tace vinovată
Întemniţată-n miezul hesperidei, din care-Adam doar a gustat o dată...
A fost de-ajuns pentr-o eternitate o-nghiţitură-n noaptea dintre veacuri, ca dragostea să n-aibă vreo măsură şi pentru ea să nu existe leacuri...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie insensibilă

Rusia şi SUA-şi dau târcoale, se simte un fior de teamă.
Un tratat e-ameninţat mereu de haitele de câini,
E vorba de topirea viitoarei forme-n mamă,
De pietre topindu-se-n jurul unei rădăcini.

Pământul febril a pârjolit, tremurând şi blestemând:
Truda atâtor veacuri – o pierdere, cădere-n gol
Printre frunze şi insecte. Totuşi un gând
(dar unul în nici un fel ridicol )

Tresare-n în lume, refuzând acel joc
Cu umbra – şi cu bezna urmând după: a-învăţat
Că nu există parteneri de-încredere ( sprijin pe noroc )
Dacă pământul întreg iadului e destinat.

Că viitorul nu-şi poate face într-un naufragiu sediu,
Dar îşi are plămada în provocările de azi,
În istorii, oraşe, chipuri străine sau de camarazi
Pe care ura sau accidentul nu le pot ţine sub permanent asediu.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei care au speriat gestul

de agresivitate al unei femei
exterminând insectele ei
dăunătoare
înfloririi şi... veştejirii, cu timpul, a
feţei unui bărbat -
unul din vestul sălciu (?!)
pe bega
gesticulând cu porii-n turbine la uzina electrică
(aşa se s... pune)
până la venirea nu
mirii-ntr-o funcţie mai înaltă
eclectic valabilă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gleznele

sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la ţară accept printre boabe
de struguri să fiu muşcat în direct şi feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"High tech"...

... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieşite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiţi de raze cum şarjele de laminoare,
ori plini de ţepi ca acele de brad cu vârf de gheaţă în stilete
şi păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanţe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoşei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agăţate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă şi epitete!...

... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmiţat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mişună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-şi amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din şansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moşteniri... şi-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...

rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!