Citate despre iubire și însănătoșire
citate despre iubire și însănătoșire (inclusiv în versuri).
Fără vanitate, spunea un moralist înțelept al ultimului veac, iubirea e un convalescent.
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ducesa de Langeais
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e boală? Căsătoria: convalescența?
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dragostea este o boală de care nimeni nu vrea să scape. Cine a fost contaminat de ea nu vrea să se facă bine și cine suferă nu vrea să fie vindecat.
Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți iubi la infinit pe cineva care te rănește. Trebuie să te trezești la un moment dat. Trebuie să ai puterea să te izolezi, să zaci, să te vindeci, și abia apoi să începi o relație. Nu poți să încerci să așezi o iubire peste alta, după o poveste de dragoste există o convalescență, un doliu erotic.
Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeițe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu-mi place ora asta
fără tine
oglinda
fuga dintr-un gând
prea multe sticle goale
prea multe vene
sparte
iubirea
convalescență imposibilă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce-a rămas după o lungă convalescență lăsăm la poartă de suflet străin. În amalgamul acesta de întâlniri permanente nu-i de mirare ca prea puțini știu ce e de făcut cu darurile noastre.
Am fost mereu convinsă că facem alegeri. Greșit. E mai mult de atât. Suntem pe rând alegeri și priorități. Suntem piatră de temelie și marcaj pentru suflete călătoare. Cum altfel am putea să evităm suferința?
La un moment dat ne vizităm într-o doară fără să punem preț pe trecut. Ce mai contează? Te iert și te iubesc. Ești mereu frumoasă. În colțul ochiilor și pe frunte Dumnezeu ne-a așezat linii fine ca niște drumuri. Poate-i un semn că deși ne-a cernit cu pulberea vremii, încă nu ne-a uitat promisiunile...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi convalescenți
eram atunci doi convalescenți
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca niște draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărțirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizați
și ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îți priveam ochii,
acei ochi luminați de o aură
plină de tristețe.
... și ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
și ne plimbam tăcuți pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
orașul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai alături de mine
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când discut cu pacienții, adeseori repet faptul că niciun medic, niciun vindecător nu vindecă, ci doar ajută pacienții să se însănătoșească. Se vindecă omul însuși, pe baza intensificării impulsului volitiv care, prin iubire, îl apropie de Dumnezeu.
Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și însănătoșire, dar cu o relevanță mică.
Suferință dulce
Vreau doar să-mbătrânesc bolnav de tine,
Să nu mă vindec niciodată-aș vrea,
Să-mi lași o urmă veșnic pe retine
Și-n puls să simt de fapt inima ta.
În aerul din jur îți vreau mirosul
Și urmele de ruj pe ceașca mea,
Iar firul tău de păr ca abanosul,
Să îl găsesc pe pernă, de-o cădea.
Nu am să caut leac, convalescența,
Am să o prelungesc atât cât pot,
Te rog să-mi dai, de vrei, să beau esența
Iubirii tale fără antidot.
Să mă-ngrijești atât cât simți nevoia,
La pieptul tău să sufăr aș mai sta,
Tu să-mi fi vraci, de asta îți e voia,
Dar dragostea, te rog, nu-mi vindeca.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus că dorurile prind rădăcini la răscruce de gând? Freamătă, șubrezesc apusuri cuminți, amestecă orgolii și ispite. Iulie are chip de floarea soarelui și noi, cu pași de lut proaspăt ne-am smus din toate amintirile. Ne hrănim reciproc cu sfidare vădită ca nu cumva evidențele să ne strivească fărâmele restante de vanitate hâdă. Și tot așa văzduhul lipește cu regret bătăi de inimă prin valuri de reminescență. Una singură, cu emoția iubirii și a uitării în proces molcom de convalescență. Mi-e sete de tine. Te-aș sorbi cu poftă dintr-o boare de vânt răcoros. Mi-e destul.
Să-ți stau lipită de gene lungi cât să mă vezi pretutindeni în obscurităti și liniște. Și când ne alungă dorințele în brațe de vară târzie, goi și dornici de extaz, ce zbucium! Facem ce vrem și mai ales cum pentru că viața nu se vinde la duzină. Arunc cuvinte la întâmplare într-o șoaptă fierbinte și tu la prinzi în zbor frânt pe aripi de fluturi. Ești completare. Înțelegi?
Mă răcoresc în adâncurile tale cât să mă vindec de străini lacomi și realitate
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colegilor mei din salon
Ești băiat frumos, Petrică,
dar năravul tău te strică,
mai bine erai urât
cu comportament plăcut,
că tu intri-n fibrilații
și ne produci palpitații!
Dana, Ema și Ancuța,
speriate dau fuguța,
o aduc pe Domnișoara
să-ți consulte inimioara.
Bagă ser, bagă injecții,
inimioarei îi fac frecții
și cu tratament banal
aduc pulsul la normal.
Uimit, Chelbe, doar oftează,
Vasilichie se stresează,
Barbu privește-ngrozit,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnav de dor... de oameni!
Nu luați în seamă starea mea actuală,
Eu sper, să mă fac bine în curând
Tristețea, sigur, e și ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.
Cu ochii roșii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă și tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.
Mă tremură nopți adânci de veghe
Și nu-mi găsesc liniștea deloc,
Dar îmi port gândul, cămașa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.
Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu luminii
voi iubi lumina până în ultimul moment
cu voaluri de brocarte cu parfum și sclipiri
la bogăția ei nutresc vehement permanent
cu soarele iubirii trăiesc contopiri.
ultima mea lumină e o apoteoză
extazul metafizic îngerii mi l-au dat
zîmbetul vital l-am surprins în poză
visele lucide mereu m-au întremat.
purific credința în viziuni stelare
Erosul mă transpune într-o primăvară
trăiesc în echilibru și în consolare
muzica sângelui e acord de chitară.
fântâni nesecate sunt gândurile mele
în unde cristaline se oglindesc stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maladie
Te simt, celula ce-mi lipsește,
Ce n-o mai am, o aștept să vie
Să-mi intre în corp, ce-mi răvășește
Tot ce exist... mi-ești maladie!
Și de-mi pătrunzi sub scoarțe adânc,
Hipnoze sunt, o feerie!
Din aer, ce respiri, mănânc
Să zac de tine... maladie!
Alergi prin mine în filete
De simțuri în talaz, ce-adie,
Îmi tulburând nopți incomplete,
Ce-ți caut trup... de maladie.
Când fără vlagă pot sfârși
Cum versul trist de-o elegie,
Cu sternul sfâșiat voi fi,
Te așteptând... o maladie...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(.........iubiți pentru o vară)
Aș vrea să fim iubiți pentru o vară, mai mult nu pot, nu mai duc
Iar plecări, bagaje, tristeți prin gări scuturate pe jos ca florile după ploaie
Peroane nesătule care se vor ține după mine cu anii precum câinii
Credincioși, degeaba le arunc o bucată de pâine pentru că în ochii lor
Se citește cu totul altceva, se citește: de ce nu mă iei cu tine...
Aș vrea să fim iubiți pentru o vară, atât cât un clinchet de vacanță
La fel ca atunci când în ultima zi de școală închideam cărțile
Și fugeam nebunește pe străzi cu gândul la ce va să vină
Să nu știm nimic dinainte, dacă vom merge la mare sau nu
Dacă nu, ne vom mulțumi cu balta de lângă pădure, cu mici
Zgârieturi, dar cu bucuria săriturii în iubirea noastră ca-ntr-o apă
Adâncă, tulbure, opacă, să luăm o mamă de sperietură și seara
Să ne retragem în cuștile de carne să ne lingem rănile cuminți
Ascultători și tandri să ne împărțim unul altuia ca și cum ne-am da de pomană
Apoi cu mâhnirea aceea mignonă a primei zile de școală să te visez
Cum te așezi lângă mine și stăm așa aglutinați până ne facem bine...
... Până când visul prinde coajă ca dup-o beție - julitură de-o vară
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă culoare își vine în fire
știi
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare
mi-a spus-o un doctor care își frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face și altele
se auzea încântător
am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet
când mă fac bine îmi iau și eu una
mi-am zis și pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz
nu
oamenii aceia stafidiți de pe hol nu eram eu din viitor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paul McNeely
Dragă Jane! Zâmbitoarea mea Jane!
Cum te strecurai în salon (unde eu zăceam foarte bolnav)
Cu boneta ta de infirmieră și cu manșetele albe,
Mă țineai de mână și-mi spuneai surâzând:
" Nu ești chiar atât de bolnav în curând te vei face bine."
Și cum ți se scurgeau gândurile, lichid, din ochi
Pentru a intra în ochii mei cum intră stropii de rouă
În inima unei flori.
Dragă Jane! Întrega avere a familei McNeely
N-ar fi putut cumpăra grija pe care mi-ai purtat-o,
Zi și noapte, noapte și zi;
Nici nu ți-ar fi putut plăti zâmbetele, nici căldura sufletului,
În mâinile tale mici și-a aflat odihnă fruntea mea.
Jane, am sperat și-am dorit să mă fac bine
Până în ultima clipă, când văpaia vieții mele
A trecut în bezna de deasupra discului nopții,
Pentru a-mi cuibări capul pe sânii tăi micuți
Și pentru a te strânge-n încleștarea iubirii
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbara Allen
În orașul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.
În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă și cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.
Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Își simțea pulsul vieții tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul dorește să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."
S-a apropiat încetișor, încetișor;
Încetișor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat
Vai, tinere domn, ești pe moarte!"
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Scoția din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie!
ploaie nu mai trage sforile
nu-ți mai căuta nurorile s-au dus după soare
fiecare cu sprinteneală vezi tu bați în turle și-n cruci și-n năluci
fii mai veselă că văduvă ești în furtuni citești ca-n evanghelie
de sfântă te știu dar cât de târziu te răzbuni faci ravagii
în suflete naufragii ce-ai ploaie cu noi
neam de eroi fără să ne facem bine
mai mult cârtim și nu mai știm de iubire
nelegiuire ni-e ziua sau anotimpul
aha strânge pumnii pentru nebunii care mai scriu pe bălțile tale
infernale într-o lume lipsită de tact diplomație și-un fir de iasomie
mă doare de picăturile tale care-ajung în pământ
vrând-nevrând și pe sub pleoape de frustrări mioape
mai las-o-n poveste de bocăneală câtă cerneală să curgă pe frunze
călăuze de sentimente iminente dar fără vreun țel
pe table de-oțel pașii tăi step dansează
pustiul vibrează până la nori seniori ne zgâlțâie ne dă fiori
dintre crengi jumulite de vântul hain se-arată un pui de soare calin
hlizindu-se prin fereastra albastră cu limba scoasă mieroasă
de toamnă cu gust de pastramă și dulce must
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și însănătoșire, adresa este: