iubire şi mucenici

Moralitatea (moralul) femeilor este ceva estetic. O femeie ca să iubească trebuie să fie iubită bărbăteşte (un amestec de tiranie şi bunătate). Femeii nu-i plac mucenicii în iubire.

Iovan Ducici în Comoara împăratului Radovan, Despre femeie (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Primăverii

DARURILE PRIMĂVERII

La fete, mame şi doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Şi coşuri de tămâioară.

Vin obiceiuri străbune
Şi "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeţi la mese gustoase.

Sănătate şi iubire
De primim cu prisosinţă,
Domnului spun mulţumire
În poeme de credinţă.

Spre a fi viaţa frumoasă,
Dragă şi îmbelşugată,
Când staţi cu cei dragi la masă,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

Vin` lângă mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiară adorată!
Vreau să-mi înfăşur mâna-nfiorată
În coama părului tău greu şi gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
Vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
Şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
Mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu!
În somn îţi voi aşterne fără teamă
Pe trupul tău cu străluciri de-aramă
Un nesfârşit sărut prelung şi greu.

În patul tău, abis de desfătare,
Se stinge orice gând chinuitor
Şi gura ta e-un nesecat izvor
De săruturi şi aprigă uitare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Şi pline de umilinţă urmau sălbăticiunea roşie, floarea verde
Şi izvorul gângăvind. O, străvechiul ţârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioşi apostoli,
Oşteni acum, trezindu-se din răni şi vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopţii.

O, voi vremi ale tihnei şi ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări paşnici storceam struguri de purpură
Şi-n jurul nostru sclipeau colina şi pădurea.
O, voi vânători şi castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii au lacrimi

Îngerii au lacrimi şi fluturi pe degete,
tocmai acum curg în biserici peste chipul
mucenicilor bizantini,
mă închin sfioasă
în parada asta de aripi
Te caut, Doamne,
Te strig de dincolo de mine,

M-ai răstignit pe trei cruci deodată:
a Ta, a mea şi a lui...
cu dragoste şi iertare Mi-ai dat
dezlegare de cuvinte,
Ah, Doamne
cât dor rănile înfipte în inimă!

sângerează a viţă de vie sălbatică,
peste tot curge
şi colcăie a farisei în catedrale,
pe străzi mucenicii cer azil cerşetorilor
îşi fac loc printre cartoane

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţa hipnozei

de când ne-au lăsat fluturii aripile pe umerii
noştri goi
mi-am luat acasă dreptul la nemurire
ca un trofeu revendicat de mucenice şi martiri sfioşi..
o, atâta inocenţă în gustul gurii tale
mă determină să cer azil de sărbători brazilor împodobiţi
cu privirile noastre de amanţi pierduţi si rebeli

încă mai putem cerşi un loc de nemurire acolo sus
îngerii ne dau acordul să iubim tot cerul
fără amendamente, fără prejudecati...
m-aş fi lăsat in faţa lui să-i cer mana cu care
ştie să mângăie apa şi vântul...
stă pe malul mării şi cautş luna plină printre sufletele
părăsite de ecouri şi umbre

atat de sus stie sa atinga fericirea din mine
dar, acum e prea preocupat sa-si caute nemurirea pe strazi
printre oamenii munciţi de grija zilei de azi, nu de mâine...
am să-i cer mâna să mă lase în cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân

Pe căi alambicate şi caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiţi de tăceri şi murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.

Sunt sfinţi cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori şi miracole, spini...

Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări şi vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea şi verbul "a fi".

Sunt arhierei şi-n tăceri
Sunt oameni şi azi, ca şi ieri,
Atei, mucenici ori sihaştrii
Stăpâni peste munţii albaştrii.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel a mea iubire

"de la stanga spre dreapta, caruselul,
roţi albe şi negre, roţi mici,
tăcut s-a aşezat pe cruce Mielul,
aproape de călăi, de mucenici,

de Cerul cu îngeri şi harpe...,
Doamne, de ce e vremea pe-nserat,
de ce prin suflet mi-a trecut un şarpe
gonind spre un eden îndepărtat?"

…iubito, nu poţi tu acum pricepe
ce s-a-ntâmplat, aşa... deodat', cu mine,
mai bine aşează-te aici şi începe
să îmi citeşti scrisorile eline,

un fel de amintiri trimise mie
din fapte doar de Dumnezeu ştiute,
citeşte-ncet şi glasul tău să-nvie
sfârşitul trist al fiecărei ciute

[...] Citeşte tot

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luatu-ti-ai aripi

Se rostogolise cu privirea senină spre Cer
Printre picioarele lor putea zări lumina
Venise odată cu piatra ce i se înfipse în frunte
Acolo.. coborâră sfioşi rând pe rând îngerii
Duceau cu ei mirosul sângelui tău
Curgea fără nici o grabă
Acoperind tălpile zdrobite
Doar buzele crăpate murmurau
”Milueşte-mă, Dumnezeule după mare mila ta!”

…târziu când trupul hăituit primise odihna
ţi-ai întors privirea
din ea se prelingea iubire
în ochiul drept se zbătea nevrotic o umbră
iar palmele strigau a veşnicie

în tine dansau mucenicii.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi prieteni

să ne înfruptăm inima cu fructul veşniciei
din frumuseţea simplă a cuvântului mamă
în regatul colinelor unde îşi au obârşia
izvoare de apă vie
înveşmântate în culoarea pământului
îngemănate cu doina tărăgănată de dorul-dor
unde soarele şi luna mână în mână
strălucesc în oglinda orizontului
ca ochii celor dintâi îndrăgostiţi

în loja vulturilor străjuită de adam şi eva
să aplaudăm păsările mari cu aripi de şindrilă
ciugulind grăunţe ancestrale pe salba cascadelor
ce îşi revarsă răcoarea ca vălul de mireasă
întru perpetuu mister al împlinirii
să ne prindem în hora zânelor bune
cu floarea nemuririi la rever
sporind liniştea aspiranţilor la iubire
în iatacul tăinuit presărat cu mireasma învierii
din zăvoiul fără de început şi fără de sfârşit

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân

Pe căi alambicate şi caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiţi de tăceri şi murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.

Sunt sfinţi cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori şi miracole, spini...

Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări şi vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea şi verbul "a fi".

Sunt arhierei şi-n tăceri
Sunt oameni şi azi, ca şi ieri,
Atei, mucenici ori sihaştrii
Stăpâni peste munţii albaştrii.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipticul iarmaroc

Pe-o cruciuliţă în cetăţile greceşti
am dat un gyr şi patru voiculeşti
– Cât costă mierea cu parfum de teiu'?
– Ieftin o dau, doar un mateiu...
– Avem căpestre, valtrape, şei cu caru'
Videm cu bonus prin şeicaru,
un urmuz cu cadran aurit
şi un roll(plus tzara), de-a valma,
la schimb cu un cal troian
– Batem palma!
Te procopseşti pe un galaction cu o oferă boom
un păstorel, doi nichita şi patru naum
Avem bre ban, fără ţepe, neagu
– Pe-un sadoveanu, alice, călugăru' plusează
– Pare-un chilipir!
– Se aranjează!
O ispită trăsnet, drăguţa,
răsfoieşte-n pat un tom, o, zei!
te lasă ţuţ, ea cu bucuţa,
fiindcă brumaru solicită trăsnăi,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!