Citate despre iubire și neodihnă
citate despre iubire și neodihnă (inclusiv în versuri).
NEODIHNA IUBIRII
Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la ușa inimii în pripă,
Cu-arcașu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?
Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-și caută iertarea
Și-n zilele de post și nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.
Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.
Duminici dar lăsați, dar și sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne și-n ziua de odihnă!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie
Privește-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Mai cantă-mă prin gânduri în silabe
Și uită-mă-n poeme neștiute
Atinge-mă tăcut prin nemurirea
Ce doarme în morminte liniștită
Trezește-mă la neodihna vie
Din praful vremii, veșnică iubită
Te voi urma pe mare în derivă
În naufragiul boțului de tină
Noi, două stele în înaltul zării
Pe cerul nopții candidă lumină
Privește-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Te voi păstra în gânduri totdeauna
Plângându-te-n poeme neștiute
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și neodihnă, dar cu o relevanță mică.
Când...
Când stelele alunecă
În râuri curgătoare către pământ,
Visele se opresc la barierele sufletului,
Aducând lumina prin vene,
Celor neodihniți de iubire.
O altă lume se naște în suflete
Și altor luciri ne închinăm clipele.
Dormiți! Somn ușor!
Versuri line, printre îngeri, împodobesc viitorul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelă aprinsă
dedicată lui Angelick
Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...
Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.
Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.
Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fapt divers (Baladă)
Zori de zi primăvăratic
La sfârșit de Făurar,
Orizontu-i de jăratic,
Iar câmpul, peisaj rar.
Este pe sfârșite iarna,
Ici-colo, ceva zăpadă,
Făt Frumos și Cosânzeana
Au plecat la promenadă.
Merg obișnuit în rând,
Potrivindu-și pașii lor,
Parc-au citi de curând
Codul Manierelor.
Par în plină tinerețe
Poate că-n Luna de Miere,
Dar respectă cu strictețe
Regulile Rutiere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflux
Când nu-ți mai văd deloc fața
Și trece încă-o lungă zi de vară,
Vechea, neodihnita, sălbatica-mi tristețe
Din culcuș se furișează-afară.
Ziua mi-i stearpa și-întreruptă
Lipsită de cântece și de culoare,
Asemeni unei faleze gri unde vântul
Geme din zori până-n amurg fără-încetare.
Pe plaja pustie la ora de reflux,
Dezvăluind stânci și răni ca ale mele,
Revino cântând, iubite, cum face marea
Sub lumina unui cer de stele.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domino
Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înșirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetați de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.
Vântul pornește sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreț cât ecuatorul brațelor noastre
Desface aripile zborului, iadeșuri zgâriate-n colțuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.
Munții urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor și de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de dragoste
Dimineața își face rondul de viață
Ca o corabie alba
Se așează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde
În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireș
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrențuite cămăși,
Și pluguri ruginite
Și cai înhămați la nemurirea acestui pământ...
Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareșal ostenit de neodihna țărânii
Cu iarba încolțită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape și pluguri
Nebărbierit și nădușit în căruța
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare-am învățat ce-i vremea
Pe mare-am învățat ce-i vremea,
Ce-i obișnuit și ce-i nefiresc,
Că valurile mari n-aleargă veșnic,
Că vânturile bat ce bat și se opresc.
Am învățat c-atunci când tună
Nu-s multe de făcut pe mare,-n larg,
Trebuie s-aștepți cuminte în hamac,
Cu velele, sul, strânse pe catarg,
Știind că că va veni și vreme bună
Cu soare zâmbitor și cu lumină lină,
Care va recompensa nesomnul nopții,
Încercănat de griji, de neodihnă.
Pe mările flămânde și-nvolburate,
Nu mai navighez în lung și-n lat,
Legat de-o singură femeie stau acum,
Comod și-n siguranță, pe uscat
[...] Citește tot
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte buna
Liniștea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceața,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineața!
O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!
Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier și-a plecat romanța,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanța.
Dar o flașnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-și lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
și un greier ne spune: bună seara!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de vară
Coborâi astăzi pe vale, gândul dincotro m-ar bate,
găsii dorințele tale pân' la râu împrăștiate.
Pas cu pas le luai urma și văzui că nu se poate
să păzesc eu singur turma vorbelor nemăsurate.
M-așezai ușor pe iarbă cum făcurăm toată vara
când iubirea sta să fiarbă și ne-astâmpăram povara.
Ce mai trai și ce mai viață petrecurăm doar în tihnă
când ne-nvăluiau în ceață zori din zi de neodihnă!
Când te țineam strâns în brațe nu te dezlipeai de mine,
îți sorbeam vorbele hoațe spuse cum nu se cuvine.
Erai galeșă-n tocmeală, priviri tandre, deslușite,
și-mi spuneai cu plictiseală cuvinte înăbușite.
Mă mințeai cu nonșalanță și ziceai că nu vezi rostul
să-ți pun dragostea-n balanță, iară eu făceam pe prostul,
știind că ai spus în lume că mă ții doar ca pe schivnic,
și mă prefăceam, anume, să-ți pot rămâne ibovnic.
Tot te lăudai cu mine că fac dragoste zăludă,
mințeai că mă iei la tine și spui lumii că-ți sunt rudă.
Asta a fost toată vara, aș vrea să mă mai distrez,
de cu zori și până seara doar pe tine te visez.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am pus capul pe umărul său. Tăcerea sfâșietoare care plutea tainic peste umbrele fade ale clipelor, contrasta vizibil cu zgomotul gândurilor neodihnite de glasul inimii. Nu mai știam drumul înapoi către mine. Fără o șoaptă mi-am rezemat amintirile de podul palmelor și am așteptat răbdătoare să curgă picuri de timp din văzduh, ca o ploaie de vise menite să limpezească tumultul îndoielilor. M-am apropiat să-l sărut pe umărul gol. Mirosea a flori de câmp și a nopți de dor, rătăcite într-o întindere nesfârșită de apus. Era totul și cerea totul. Doar trecutul rămăsese împachetat în bagajele vremii, fără să ceară răspunsuri întrebărilor nerostite. Iar eu hoinăream prin lumi colorate, căutându-mi neoprit sufletul. Într-o zi îl dăruisem voit, fără regrete, ca o dovadă clară a iubirilor nemuritoare..
Andreea Palasescu (7 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai fost în vis
Mi-ai fost în vis atâta vreme,
Și-atât am tânjit după tine
Făcând lumina-n zori a geme,
C-a nins, de sus, un timp suspine.
Mi-ntrai în sânge vis cu vis,
C-am ajuns noaptea să iubesc
Creând în minte un paradis
De întuneric, nelumesc...
Cu tine-mi trăiam visele
Dar toate-aveau iz de păcat,
Îmi stăpâneau simțurile
Și trează fiind și noaptea-n pat.
Și sufletul mi-aș fi vândut,
Pentr-o dorință neîmplinită,
Mi-erai păcatul nefăcut,
Tăciune-aprins în gând, ispită.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru altarul iubirii
În sălbatică iubire,
În altar de versuri line,
Peste culmi îndepărtate,
Trece zvon de libertate.
Timpuri vechi și noi se-arată,
Toți avem o crudă soartă.
Coasa morții strălucește,
Iarba peste trupuri crește...
În sălbatică iubire,
Trec în goană nopți și zile,
În tic-tacul vieții noastre,
Se clădesc vise frumoase.
Flori de mirt, poveri și vise,
Multe amintiri nescrise...
Un caleidoscop și pace.
Timpu-n noi lumina-și toarce.
În altar de versuri line
Cufere cu temeri pline,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
urmele geniului său, iubite,
se vor imprima în lava timpului, dureros,
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
și a scris în graiul sfânt al neamului său,
călătorind prin toată împărăția spiritului,
cunoscând emoția întâlnirii cu neființa.
se născuse sub un tei, fiind un om complet
deși nu era nici o desăvârșire în el,
înțelegea întreg capătul culturii.
nu este vorba de o umbră, iubite
ci de un om adevărat, cu o inimă mare
pentru lumea noastră a spiritului
și o conștiință cuprinzătoare
pentru inima infinită a țării sale.
întâlnirea cu el a fost vibrație
Eminescu a venit, cu grație,
cu mâna plină înaintea neființei,
rătăcit, nemângâiat, ca un suflet fără parte
[...] Citește tot
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cincea elegie
Dedicată doamnei Hertha Koenig
Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceștia puțin mai
trecători ca noi înșine, pe care-mboldindu-i din vreme
îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui
o mereu neostoită voință? Ci, iată îi stoarce,
îi încovoaie, îi răsucește și-i amețește,
îi aruncă și-i prinde din nou, ca printr-un aer
dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar
jos, pe covorul subțiat, ros de
veșnica lor săritură, pe covorul acesta
pierdut în univers.
Lipit ca un plasture, parcă cerul
de mahala ar fi durut pământul. Și abia căzuți
în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenței... îndată bărbații
cei mai puternici sunt rostogoliți din nou, în glumă, gest
mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă
cu farfuria de cositor.
Ah, și-mprejurul acestui
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colț
***
Există pietre
ce păstrează căldură
și una dintre pietre
sunt eu.
***
Am zidit pădurea
în toată inima mea,
înțelegând tulburarea frunzei
peste grija sufletului.
Straja ochilor stropește rouă.
Rodul luminii
din pântece curat
înalță adăpost cerbilor
și-n pustiul neumblat și fără apă
călăuzesc corăbii.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și neodihnă, adresa este: