Citate despre iubire și obrăznicie
citate despre iubire și obrăznicie (inclusiv în versuri).
Dragostea înfrumusețează toate ideile și justifică toate obrăzniciile.
citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiți obraznici în iubire! Lăsați la o parte rușinea! Înlocuiți-o cu dorința...
citat din Neale Donald Walsch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În patul meu
Ah, cât de frumoasă ești
Seara când mi-adormi pe pernă,
Când în somn parcă-mi zâmbești
Cu o dragoste eternă!
În cascadă vălurită
Părul tău îmi umple patul,
Blânda, draga mea iubită
Cu păr negru ca păcatul!
Din făptura ta gingașă
Un oftat ți se prelinge,
Iar un sân, pe sub cămașă,
Mai obraznic, se împinge!
Palma mea, acum căuș,
Mai c-ar vrea ca să alinte
Sânul mic și jucăuș,
Dar mai bine stă cuminte.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (28 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Domnul îi iubește pe credincioși, pe altruiști, pe stăruitori. Și nu mai puțin pe curajoși, pe cuviincioși, pe inteligenți. Frica, obrăznicia și prostia nu-s plăcute lui Hristos.
Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prescrisa
Sunt prescrisă pentru viața cu lacrimi și zâmbete,
Sunt prescrisă cu înger obraznic
Ce nu-mi dă voie să mă arunc
De la etajul tuturor vreascurilor pentru rug,
Ce nu-mi dă voie să nu iubesc.
Și când iubesc în mai multe finaluri reușesc să nu mor.
Sunt prescrisă cu moarte pe foaia matricolă a cerurilor.
Pixurile ce m-au scris au folosit mult roșu.
Ca să cad doar între cer și Pământ.
De fapt sunt prescrisă pentru îngeri.
Să le arat cum se greșește,
Cum se moare fără să mori:
Cum se iubește fără să fii iubit,
Cum se iubește și să fii iubit
Cum se regăsește iubirea renunțând la rețeta colorată a sinelui.
poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să trăiești mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambițioși, cei mândri, cei obraznici și nerecunoscători nu pot ști ce este iubirea și, așa, cei mai mulți dintre noi de-abia la vârsta de cincizeci de ani începem să înțelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu...
Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata dragoste
Îl iubești deși dansează groaznic,
Îl iubești deși e cam stângaci,
Îl iubești deși e chiar obraznic,
Pentru că-i sensibil tu mai mult îl placi.
Îl iubești deși toți râd de tine,
Că e urât iți spun prietenii tăi,
Îl iubești și-l vrei doar pentru tine,
Să nu-i asculți pe ei, că sunt așa de răi.
Îl iubești deși-i un leneș mare,
Îl iubești deși nu știi de ce,
Toti ți-au șoptit că dragostea-i o floare,
Se-nșeală, asta e adevarăta dragoste...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 127
În vremuri vechi, negrul n-a fost slăvit,
Sau dac-a fost, nu a însemnat splendoare,
Însă acum, negrul a moștenit
Numele ei în cruntă dezonoare;
Căci de când mâna Firea a imitat
Și ce-i urât cu fard împodobește
Ce e frumos s-a cam denaturat,
A decăzut și în dispreț trăiește.
Iubita are ochi întunecați
De parc-ar fi o tristă bocitoare,
Născuți urâți, ei sunt frumos pictați
Sfidând obraznic forța creatoare.
Dar când bocesc sunt sinceri și zeloși,
Încât oricine spune că-s frumoși.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iubire și în cei îndrăgostiți se manifestă o considerabilă doză de prostie. În acest context, recomand oricui să-și citească propriile scrisori de amor la o distanță temporală de douăzeci, treizeci de ani. La vederea amestecului haotic de sminteală, orgoliu, impertinență și orbire din ele, oricine va simți urcându-i în obraji un val de roșeață: conținutul e banal, stilul penibil.
Patrick Suskind în Despre iubire și moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare covidiană
De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis...
și strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om''
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii, și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții. Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț. Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise: "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele; pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit. Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt, cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!" Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; el începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană, până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața. Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei, căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare - 7:6-27
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și obrăznicie, dar cu o relevanță mică.
În cinstea marelui templu de amor
Simțeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păștea pașnic din orizont trupesc
Și aștrii adormiți pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.
Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într un dute vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într un vers de însuși, Păunescu.
Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul și același, un bulgăr sub arcadă,
Iubit și prin iubire în veșmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.
Șintradevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii și morții ce stau să sângereze
Într un pătrat de lună din care să mă îmbăt.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fi!
Nu fi mândru!
Nu fi trist!
Nu fi prost!
Nu fi lacom!
Nu fi invidios!
Nu fi laș!
Nu fi viclean!
Nu fi fățarnic!
Nu fi avar!
Nu fi răzbunător! -
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Nu fi!
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a spus despre Puccini că a fost un extrem de sensibil și profund cunoscător al personalității feminine, situată adesea în centrul operelor sale. De la pasiune și vulnerabilitate (Manon Lescaut), la ardoare și violență sentimentală (Tosca), de la sublimul sacrificiului din iubire (Cio-Cio-San), la insolența unei aventuriere (Minnie), de la destinul sentimentului înăbușit (Giorgetta) la acceptarea necondiționată a destinului (Sora Angelica), la variantele feminității pe scara vârstelor (în opera "Gianni Schicchi") până la spectaculara opoziție între iubire și cruzime (Turandot). Într-adevăr, asemenea portrete ale feminității și-au găsit locul în viața interpretelor și a publicului, cu egale șanse de perpetuă rememorare.
citat din Grigore Constantinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja
Pe nisipul ei fierbinte
Tu pășești cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Și tu-l privești... romantic
Te rog și eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubește-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.
Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ți doresc mică sirenă,
O plajă... și dragoste eternă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi Doi
Eram insetat fara putere
Si mi-ai dat apa
Eram infometat
si mi-ai dat hrana
Eram un pui cazut din inaltul cer
Dar tu iubire mi-ai dat aripi ca sa pot sa sper.
Ma plimb pe strada si sunt parca al nimanui
Privesc cum curge-n seama o lacrima batuta-ncui.
Am uitat sa rad atunci cand tu ma sprijineai
Am uitat sa ma simt trist ca tu ma dojeneai
Dar mai presus de toate eu am uitat sa sper
La noi si la iubire la cerul cel etern.
Tu poate crezi ca sunt puternic
Dar eu mai am putin si pic
Caci sarutul tau obraznic
Il mai simt si il suspin.
Mie teama de acea dimineata
Cand ma voi trezi dintai
Si voi realiza atunci ca team uitat ca hainan-cui.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Dumitrașcu din Iubire (22 aprilie 2012)
Adăugat de Octavian Dumitrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă trag dintr-un gând
imaterial cu vorbe bune
sunt craiul de tobă cu dragostea
în drum serios și visător
mă uit la femeile de treflă
cu ochii verzi și obraznici
care mă sărută profund până ajung
palid în viața culturală
mă trag dintr-un vis cu lacrimi
lăsat pe etajera plină cu cărți
lângă o țigară cu urme de ruj
pe filtru lung și elegant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumez o țigară
ticăloasă și fierbinte ce-mi ucide
viața foc cu foc
țigară cu țigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îți sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima țigară
fumată pe ascuns
sunt un școlar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun
Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.
Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.
Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.
Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și obrăznicie, adresa este: