Citate despre iubire și păsările călătoare
citate despre iubire și păsările călătoare (inclusiv în versuri).
Iubire și pământ
Orice om poate a scrie,
Un cuvânt, un gând, un fapt,
Orice simț uitat în zile,
Fără inima și leac.
Eu sunt unul, tu esti toate,
Toate cele ce trecură,
Pe lângă a mea gândire,
Peste urma mea flamandă,
Orice om poate a scrie
Când iubirea te frământă,
Și te leagă în neștire,
De-a iei inimă blândă,
Tu călăuză, pierdut mă simt,
Pierdut de toți și toate,
Căci pe al meu pământ,
Se oglindesc păsări călătoare,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara acestei toamne
Ce chin dulce
și această primăvară
Înflorește contra florilor
Zburdă contra mieilor
Zboară contra păsărilor călătoare
Cântă contra cucului
Luminează contra soarelui
Iubește contra îndrăgostiților
Ce primăvară contra primăverii
Asta da toamnă
nu-i așa
frunzelor
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pastel
Pe dealul tandru al uitării stă un cireș fără de moarte.
Stă și-și vorbește sieși cântec și versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi și-n stare să ne poarte
În "te iubesc" și-n "draga nenii" și-n pământeanul "mai rămâi".
O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii și păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.
Și te blestem la veșnicie și la uitare de credință!
Să știi și tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea ființă,
Precum cămașa iubitoare a fiului făr'de-nceput!
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinătate
Omul, pasăre călătoare
Dincolo de mări albastre,
Sunt așezate rând pe rând
Mii de păsări călătoare
Toate plâng!
Plâng de dorul casei lor,
De ogoare, de pământ,
De răsfățul puilor,
Toate plâng!
Dragă pasăre măiastră,
Ai plecat din al tău cuib
Cu iubirea ta gingășă,
Și eu plâng!
Și te-ai dus în țări străine
Pentru hrană ai plecat
Ai uitat ce greu îmi vine
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Sărbători revin acasă
Ca niște păsări călătoare
Se-ntorc românii iar acasă,
Departe, doru-i greu și doare,
Iubirea de ai lor i-apasă.
Ce scurtă-i clipa revederii,
Cum bate inima de tare!...
Copii, bunici, surori și verii
Ar sta mai mult cu fiecare.
Ce bine mai era odată
Aici, în glia lor frumoasă,
Ce-așteaptă să se-ntoarcă-ndată,
Urare dând din casă-n casă!
În țări străine se-ntorc iară
Românii cei plecați pe-afară
Iar doina de odinioară
Le-o plânge-n vers dorul de țară.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (1 ianuarie 2023)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul toamnei
Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Și taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.
Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...
Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,
Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrățișare
Cu dor și-arome speciale-n nări...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încheiere
Pământ împadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar lânga izvoare,
Dar spune-mi, nu iți sunt la fel de dragi
Sălbaticele păsări călătoare?
Peste străine așezări lumești
Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
Și mor cu tine-n inimile lor
Când le frâng zborul gloanțele haine.
Eu n-am să uit c-aici am râs intâi,
Că am strigat intâia-njuratură,
Că am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sărate-n gură.
Stângaci, iubind aici intâia oară,
Ți-am spus, când nu-i spusesem incă ei...
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupră-mi
Intâii șovaielnici pași ai mei.
Copiii cresc și unii se despart
De cei ce le-au dat viață din iubire.
Plecările din tine-n alte lumi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renasc
renasc odată cu renașterea ta
un rod pe ram,
un fruct în pârgă,
o sămânță,
pumnul de cenușă răsădit pe drum
atât,
aș vrea să fiu prinos
Cunoașterii- Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,
tu, în drumul tău,
lasă păsările călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...
ți-e sufletul îmbobocit
de soare,
lumină,
iubire și credință,
lasă păsările călătoare să zboare,
[...] Citește tot
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visăm că alergăm
Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenușa
Păsărilor călătoare.
Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaște
Într-o aripă de albină.
Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.
Visăm că suntem o poveste
Și alergăm, și ne iubim,
Și steaua ta pe cer aleargă
Așa încât nu ne-ntâlnim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și păsările călătoare, dar cu o relevanță mică.
Orașul meu natal
Deschid fereastra sufletului către lume,
Și văd un colț de rai, cum altul nu-i,
Sub cerul înstelat de vremuri bune,
Comori spirituale de peste tot am adunat
Și vreau să le împart în patru zări vecine
Și să le dau un nume, cum alții n-au mai dat.
#
În podul unei palme de pământ străvechi,
De Dumnezeu lăsat cu gânduri bune,
Pe umeri mioritici râvniți de orice muritor,
O mică perlă citadină încet s-a ridicat.
E urbea mea natală, orașul Cisnădie,
E liniștea-mi apusă în viitor,
Sub Sfânta piatră de mormânt.
Un loc ca din,, Povești nemuritoare"
Cu plaiuri înverzite și brâu din falnici brazi,
Sub cerul unde se îngână doina cu izvorul
Și cucii cu alte mii de păsări migratoare,
Un loc de basm, cu oameni harnici, buni și dragi.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șaptezecea oară...
Din palme de pământ curge o cascadă,
Iarna înghețată, țurțuri, vrea s-o vadă,
Să urce peste dânsa în papucei de vată,
Să cuprindă lumea în veșnicii brodată.
Cascada nu ascultă, palma-i de pământ,
Adună în suflarea-i foalele de vânt,
Scoate ghioceii din coarnele de melc,
Pune curcubeul pe frunți în semicerc.
Râd munți-nalți, cu fălcile în soare,
Aruncă-a iernii cușmă spre păsări călătoare,
În inima-mi zglobie, a șaptezecea oară,
Se instalează sigur o nouă primăvară.
Îmi iau papuci poetici, deretic printre rime,
Rămân precum cascada, mai verde în iubire,
Tu-mi întreții prezentul cu farmec și plăcere,
Urcăm în spațiul nostru cu vârsta în mistere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânim
Se lasă toamna peste noi.
Anii au plecat păsări călătoare
Ce nu vor mai veni-napoi,
La cuiburile lor rămase goale.
În urma lor doar amintiri,
Un șir întreg se leagă:
Părinți, copii, prieteni și iubiri
Ce viața ne-o făcu-se dragă.
La tâmple bruma s-a lăsat.
Căldura n-o îndepărtează;
Părul ni-la grizonat,
Iar timpul fața ni-o brăzdează.
poezie de Adrian Timofte (decembrie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia Primăverii
Peste dealuri și câmpii
Muguri, oameni și copii,
Haos de concerte vii,
Au ieșit din amorțeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.
Soarele cu gura largă
Râzând dantura și-arată
Și trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot și peste toate,
Numai bine să ne fie.
Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Și împrăștie parfumuri
Prin livezi, câmpii și drumuri,
Numai să le admirăm
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm de vânturi măturat
O, știu că ne-am iubit cu-nverșunare,
fără s-avem vreo teamă că ar fi păcat!
A fost un zbor de păsări călătoare
spre un tărâm străin, de vânturi măturat.
O noapte cât un veac de nebunie,
așa a fost atunci, să ne iubim din plin,
nici nu știam că totul va să fie
doar vraja oazelor, umplute cu venin.
Un scurt popas, o clipă trecătoare,
în haosul uitării, care ne-a furat,
eu vraci de dulci speranțe-nșelătoare,
tu muză ludică a marelui păcat.
Și ce-a rămas apoi în urma noastră?
doar lungile regrete dintr-un jurământ,
pe malul râului cu apă-albastră,
unde credeam că le-am găsit mormânt.
Au dispărut de-acolo într-o seară,
pândind-ne acum din umbre de trădări,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfuzii de iubire
Toamna își arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preș,
Vântul le înalță, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greș.
Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbițează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Așteptând iubiri din floarea ta senină.
Ne-or dezgheța în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieții se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.
Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenței, să mă trezești la viață,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi șoptești: când pleci, e dimineață?!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...
Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...
Pășind cu gingășie pragul străveziu de dimineață
Cu licărit tremurător de stele în roua sclipitoare
Trezind din somnul dulce... păsările călătoare
Apare ziua în măreție și liniștit își făce drum prin ceață...
În culori de curcubeu s-a împodobit natura...
Răspândind parfum curat de crini frumoși și trandafiri
Joacă vesel în miraje prin câmpii și lunci căldura
Legănând cu duioșie... grânele și semănătura
Cu zâmbetul fermecător de soare în scumpe clipe de amintiri...
Au înflorit pe străzi și prin grădini salcâmii...
Vibrând văzduhul rece în mireasma florilor de mai
Legănându-și blând podoaba albă în zumzetul albinii
În mirosul proaspăt și așa de atrăgător al pâinii
Și în cântecul de dor ce se aude undeva... cântat la nai...
Ești binevenit... scump anotimp de primăvară...
Cu Soare veșnic și triluri gingașe de ciocârlii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul îngerilor
cine știe unde plecăm
de ce plecăm
lăsând în urmă lacrima și dorul
suntem aici pentru a zidi iubire
apoi vom păși
sau poate vom zbura
păsări călătoare
căutând un cuib
în care să adunăm stropii de iubire
bob cu bob
la răsăritul zărilor
în lacrima norilor
străbatem timpuri, gânduri, ape
opriri provizorii
în drumul către cer
închizând o ușă
o durere nestinsă
înoptând firesc în palma sufletului
o liniște oarbă
în cercul cuvântului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea
tăceam și răsfiram cuvinte
în crâng se zbăteau ca să cadă
galbene frunze
lumânarea s-a stins între lacrimi de ceară
am luat de mână cerul
să îi arât ce a mai rămas din oameni
mă îmbrac în haine de pământ
să ascult tăcerea cuvintelor ce mor
aici, târziu, la țărm uitat de mare
sunt cântec în amurg
pe buze foșnește cuvântul a valuri
să aprind în ochi curcubee
în poarta vieții o făptură
atât de albă, atât de pură
pășește încet către cer, pășește spre iubire
iubirea sufletului în țipătul pământului
cuvântul este tril divin, e tainică chemare
iar cântul ei e dus spre alte zări de păsări călătoare
mă așez pribeag pe stânca goală
tot așteptând apusul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic la întâmplare
Oboseala umblă prin venele încinse,
Același gând răsare la poalele de munte
Să urce, tot să urce văile cuprinse
De același plânset, pe aceeași punte.
Apăsarea doare când timpul se dilată,
Pori de sentimente încheagă o iubire
Pe cărarea care devenită dreaptă,
Înflorește fir de revenire.
Ce mult zboară-n mine păsări călătoare,
Căutându-și cuibul înspre odihnire...
Mult prea multe ploi și râuri amare,
Zăbovit-au crud, furând împlinire.
Trupul-și strigă soarta ce a plâns prin vreme,
Mult prea obosit singur să învingă,
Deznădejdea fost-a numai din blesteme,
Ce au existat doar ca să se stingă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Orașul despărțirii noastre
Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii și morții
însușindu-și tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subțiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea viețile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele și macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra brațelor se ridică eternitatea
peste noi plutește umbra lupului alb
la o distanță de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte și flori,
îmi strâng sarea gândurilor și plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă ușa morții...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și păsările călătoare, adresa este: