Citate despre iubire și proză
citate despre iubire și proză (inclusiv în versuri).
Unei scriitoare fecunde și fără discernământ în dragoste
Doamna Rica n-o să poată
Proză multă să mai scrie,
Fiindcă prea și-a pus-o toată
În amor și-n poezie.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce iubesc proza scurtă? Pentru că e scurtă.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
proverbe franțuzești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proza scurtă este pasiunea mea și ea s-a ivit dintr-o dragoste de lectură.
citat din Kelley Armstrong
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna am iubit proza scurtă. Chiar și înainte de a fi scriitor am citit povestiri scurte.
citat din Molly Antopol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Te-am trădat în "țări străine"
Ca proza, poezia, dramă,
Dar azi mă-ntorc (spășit) la tine,
Iubită, scumpă epigramă!
epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patrulaterul conjugal (Poezia proză)
Ion o iubește pe Maria
Maria îl iubește pe Gheorghe
Gheorghe o iubește pe Florica
Florica îl iubește pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipsește elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubește pe Maria
Maria îl iubește pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubește pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubește pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipsește intriga
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul ca îmbrățișare a astrelor, iată ce-i poezia. Nu durează mult, fiindcă se abate asupra îndrăgostiților posesiunea. Adică proza.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disjuncție
Ce poezie
sinucigașă
ești
iubito
Și ce
proză
fantastică
ai
fost
Între
noi din
păcate
Orice
artă
poetică
Nu
mai are
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa sufketului matern (sonet)
Cămașa sufletului matern
(sonet matern)
Cămașa mamei se destramă încet,
De tainele ca visuri franjurate,
Ce în rugăciuni au fost croșetate,
Când mă legăna în cântec de poet.
Speranțele ei n-au fost spulberate
Prin anii, când timpul îmi picta portret,
În ochi de înger sa aibă răsunet
Din gândurile binecuvântate.
Le-a brodat prin nopți, cu-a Lunii lumină
Să mă iubească stele și luceferi,
La fel ca pe-o creație divină.
Dar zâna mi-a pus tristețe și poveri
În tolba sorții prin noaptea senină
Și pustie de bucurii și plăceri.
[...] Citește tot
sonet de Rădăcini de suflet (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Te-am trădat în "țări străine",
Ca proza, poezia, drama
Dar azi mă-ntorc (spășit) la tine,
Iubită, scumpă EPIGRAMĂ!
epigramă de Miltiade Ionescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și proză, dar cu o relevanță mică.
Artizanul aparenței
Te visez în versuri
dar te simt în proză
iubirea-ți eresuri
crește într-o roză
Te visez și-n proză
noapte fără număr
stele-n supradoză
iar îmi pui pe umăr
Iubire fără număr
tu visezi eresuri
eu abia de-ți cumpăr
c-un vis două versuri
Să te-adorm în proză
a naibii nevroză
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 ianuarie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desiderata....
Pășește în liniște, împăcat, prin zgomotul și graba zilei,
și ia aminte câtă pace poate fi în tăcere. Dacă este posibil
fără să îngenunchezi, trăiește în bună înțelegere cu toți oamenii.
Rostește-ți dreptatea limpede și blând;
ascultă pe ceilalți, chiar și pe cei ignoranți sau împătimiți.
Ei au, de asemenea, povestea lor. Evită persoanele stridente și agresive-sunt ofensă adusă spiritului.
Nu te compara cu alți oameni, astfel vei evita să devii vanitos sau dezamăgit
pentru că întotdeauna vor exista ființe superioare sau inferioare ție.
Bucură-te de împliniri și stăruie în năzuințele tale.
Ai grijă de profesiunea ta, chiar umilă;
ea este bunul tău adevărat în vremuri cu noroc schimbător.
Fii prudent în afaceri pentru că lumea este împovarată de înșelătorii;
dar nu te lăsa orbit încât să nu mai distingi virtutea.
O mulțime de oameni luptă pentru idealuri înalte
și pretutindeni viața este plină de eroism.
[...] Citește tot
poezie de Max Ehrmann,1872-1945, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce iubim femeile? Pentru că-ți spun exact atunci când te iubesc mai puțin, ca un fel de compensație. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecționând mici observații și schițând subtile nuanțe psihologice, fie brutal și scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se rotește ca o planetă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei națiuni de bulevard
Cine-i Eminescu
Bardul meu iubit?!
Unii spun - un geniu
Alții - un tâmpit
Nu există proză
nu șanț scrise versuri
Care să-i cuprindă
Plinul infinit!!!
Cum să nu existe-
Uite națiunea
Scrie - Eminescu
Pământiu la față
Plin de gubăvie
Își plimbă prin teatre
Dulcea maladie
Eu credeam - La steaua-i
Scrisă pentru stele
După națiunea
Pentru vicii rele
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din Cuvântul din lumina condeiului - WordPress.com (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul unei comete
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele poet național și universal Mihai Eminescu - Dedicație
Măreț Luceafăr, nu te vom uita,
Opera ta ani și secole o vom păstra.
Ale tale dulci poeme nu vor putrezi,
Tu ai lăsat în ele dorința de-a trăi.
În rime și versuri tocit-ai a ta minte
Și te-ai înălțat ca și un astru
Asupra flamurei fierbinte.
Ai dovedit că omul nu poate trăi
Fără să aibă simț și drag de a iubi.
Cel ce-mi seamănă mie
Scrie versuri, proză și poezie,
Cu dragoste și iubire,
Cu bun simț de actorie.
Eminescu, prieten drag,
Mi-a șoptit de mult în prag:
"Vezi, ia seama, îți las o carte,
Scrisă numai jumătate.
Tu continuă mai departe,
Cât trăiești, până la moarte.
După moarte altul vine
[...] Citește tot
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și proză, adresa este: