Citate despre iubire și raci
citate despre iubire și raci (inclusiv în versuri).
Eu sunt liniștea ta
Tu ești o furtună, dar cu liniștea mea
Te acopăr în noaptea prea rece
Mă-nconjori plin de ceață doar cu dragostea ta
Și mă doare crunt timpul ce trece
Printre valuri te pierzi dar eu știu să te simt
Și-ți aștern țărmul meu la picioare
În furtuna-ți nebună te acopăr cu-alint
Iar din beznă te-mping către soare
Dar când zile-or veni și vei fi prea să rac,
Iar eu vis îți voi fi de departe
Am să-ncerc doar în stropi de iubiri să te-mbrac
Eu sunt liniștea ta.... Tu mi-ești noapte....
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântec de dragoste la marginea mării
Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii deschisi spre ea,
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii,
pana-n piscul vazduhului cu o stea.
Vor ramane prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
ai corzile.
Uite, epava corabiii lui Simbad marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injunghie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.
Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste la marginea mării
Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci
printre rocile țărmului, reci.
Marea se va preface-n păsări străvezii,
câte le-ncap ochii deschiși spre ea,
și vor zbura fâlfâind, când ai să vii,
până-n piscul văzduhului cu o stea.
Vor rămâne prăpăstiile și peșterile goale,
peștii vor plesni aerul prăbușit cu cozile,
stârnind mărgeanele domoale
și corzile.
Uite, epava corăbiii lui Simbad marinarul
cu un colț se sprijină-n scoicile cenușii,
cu un vârf înjunghie-n mijloc cleștarul,
peste toate punțile aleargă raci vii.
Îți dăruiesc o stea de mare, un crab și un delfin!
Adu-i în spinare până la nisipuri.
Mă voi preface orb și am să vin
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr alb
Un singur cer
Să zbor spre el
Un singur gând
Mă tine la pământ
Un singur nor
Pufos si gol
Un singur univers
Imens
Un singur lac
Un lebadoi in frac
Se nvarte singur
Intr-un lac
Se nvarte si asteaptă
Lebada
Pierdută intr-o
Noapte
Răpită de un rac
El vrea sa-i vină
De hac
Sub o frunză de nufar
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul parc
Bătrânul parc a prins iar viață,
Un vânt firav îi joacă-n plete,
Miresme-adie să te-mbete,
Pasteluri calde te răsfață.
Castanii ninși de vreme-n tâmple
Învăluiesc vechea alee,
Scântei gingașe de-azalee
Sortesc iubiri să se întâmple
O veveriță năzdrăvană
Cu ochi de onix se alintă,
Privește-apoi culcușu-i țintă
Și ia-n lăbuțe o castană.
După un puști râzând în soare
Cu greu bunicu-abia se ține
Și zice-n glumă către sine:
- Îți mulțumesc, pentru plimbare!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și raci, dar cu o relevanță mică.
Apollinaire
Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?
Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,
Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufnița,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura victorie
Singura victorie pe care omul ar fi meritat
Să o câștige a fost nemurirea,
Dar nu a fost să fie,
Vântul puternic, curenții marini
Au dus departe acest vis, busolele s-au pierdut,
Vâslele sunt rupte, malurile s-au ascuns sub zare,
Zadarnice lacrimi sărate, o mare de lacrimi,
Caii de mare, dunele călătoare, iluzii.
Marea Sargaselor, cu misterele ei,
Tropicul Racului, ehei, Cuba și Golful Porcilor,
Nu sunt de acord, propun terapie de șoc,
Morți ne trezim uneori, ne iubim, da, ne iubim,
În somn, în paturi adânci, tofranil, tryptizol, streaptease?
Nu, mai bine șocuri electrice, le știe Sindbad cel Rău,
Altfel mă las înșelat de acel trup de flori,
De peisajul ce-mi va asimila treptat trupul și sufletul.
În jur caii sălbatici aleargă în căutarea sălbaticului stăpân.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a fost doar poveste!
Cirezi de nuci goneau desculțe-n păr
Și umbra lor nu ne făcuse cruci
Din miez de fragi nu ne cădea vreun dor
Nici ierbii calde nu-i eram năluci.
Cu clești de raci ne apucam de zori
Genunchii ne strângeau prin iarba udă
Și timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori
Gustând amorul de pe carnea crudă.
Zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni
Iubirea noastră se-mbrăca în floare
Pe buze ne scriam cu dor de cremeni
Topind zăpada din scrisori de soare.
Tu ai plecat, târziu, când osul vieții
Ți-a pus năframa peste viul grai,
Uscând în mine, peste tot, nămeții
Rămași în tolba cu-nfloriri de mai.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bezea (25 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
În zbor de fragedă durere
Au ars frivole amândouă,
S-au prăbușit lângă iubire,
Acea iubire-n stropi de rouă.
Amorul le-a surprins naive,
Cu ochii mari și parfumate,
Cu buze dulci și gât de slave,
Cu gene lungi și căutate.
Apoi le-a dezgolit de farmec,
Le-a dat tristețe și venin,
Le-a îmbrăcat în clești de rac
Și le-a trimis pe cer senin.
Am înțeles ce gânduri au
Abia când pană am găsit,
Știam ce căutau
Pe cel ce strașnic le-a rănit.
[...] Citește tot
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel de iarnă
pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tușind nostalgii pe maidane
privește la iarnă, cum trece
e-n haină de zahăr și vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr și-a pus zeppeline
plutește pe-asfalt, minerală
din ochi îi țâșnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiți, raci adorm în cristale
de gheață intrată în criză
pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues și romanță,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanță
[...] Citește tot
poezie de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlhar la drumul mare
I
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare
Călare călare
Tâharul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
II
Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încrețitură și haină de catifea vișinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăștiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.
III
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Centaur
Ai toată viața înainte, centaure rănit,
Găsește piatra filosofală, iubirea,
Piticul roșu o ascunde, el nu cunoaște iubirea,
Cutia neagră ce a rămas pe fundul mării
Ne va spune cândva adevărul.
Din labirintul înghețat iese regina,
Bătrânul gringo vine s-o salute,
Deși nu-l lasă măscăricii,
Soarele-i gol, spune domnișoara Dory,
Ea ne va dărui sărutul morții, cine știe?
Barbare insecte vor cuceri Capadocia,
Candizii dorm printre corbi și visează
Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc
Din prea multă trufie, trădare,
Cucuta în doze mai mici nemurire aduce,
Râde bufonul, el este om, știe-l Domnul.
Voi visa fără grabă, te ridic cu brațe mereu renăscute,
O nouă lumină din ochii ce nu mai sunt orbi,
Iar vocea pe care nicicând n-o auzi,
Va fi lângă inima ta, cu ea se-mpreună.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelege, tanti, iubesc o fată din popor
Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,
Întrebare e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,
Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,
Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.
Piemontul piemontez în pioneze îl montez.
A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,
știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?
Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?
Homeless e un fel de a fi, revoluționari copii.
Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikini.
Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,
Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.
Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește acum
În umbra mea te simt mereu
Iubire iară ai venit, esti obosit
Pasul tău este încet si greu
Luna din norul negru a iesit
Ce dor in sufletul tău te acuză
Îți iau o parte din a ta durere
Calci umbra mea drept scuză
Nu te sfii, arată-te a mea iubire
Caută în iubire mereu dreptatea
Te ascunzi precum racul in nămol
Lângă iubire-ți găsesti libertatea
Iesi la lumină afară, nu sta in ghiol
Te primesc cu brațele deschise
Si raza soarelui să-ți sărute fața
Te-mbrățișez acum ca mai-nainte
Zâmbește acum mereu dimineața
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scotch
O iubire lipită cu scotch e un fel de cutie în care îți torni zilele mărunte cu toate ale lor: spălatul pe dinți și privitul somnoros în oglinda care-ți râde ironic în față - "tot tu? mai schimbă-ți, Doamne iartă-mă fața asta ponosită!", băutul pe fugă al ceaiului din cana pe care ai primit-o, cândva, de la iubitul tău, unde, un păun imperial își împrăștie ochii pe toată suprafața dându-ți șansa de a fi regină măcar așa, îmbrăcatul pe fugă, rochiile prea strâmte pentru trupul tău ce se pregătește de menopauză și-n care kilogramele își cam fac de cap în ultima vreme, apoi pantofii - veritabilii tăi pantofi pe care-i privești dintr-o parte până-n momentul în care te cerți cu tendoanele tale numai să le fie bine în culorile așternute pe tocuri de 10 cm. Momentul unic e acela când închizi ușa casei, bagi repede cheia în buzunar și-ți amintești pe scara blocului că ai uitat să-i mulțumești Lui că vezi și azi lumina zilei. Așa că stângaci, să nu scapi poșeta și punga de gunoi pe care o balansezi în containerele mai înalte decât tine, faci semnul crucii și mergi mai departe. El ce-o fi făcând? Nu mai știi nimic despre. Cu siguranță liniștit în cazonul unei vieți pe care, n-o înțelege, dar o acceptă. E ca melcul trăgând după el căsuța, gata oricând să-i fie fărâmițate visurile - în fond e riscul lui dacă trece strada și merge prea încet. Lucrurile se precipită, vrei multe și mult, dar nu uiți niciodată să privești zâmbind spre bătrâna de la scara trei care păstorește un cârd de pisici. Ai spune că cei care vorbesc cu animalele au o doză de scrânteală, însă mulți nu știu ce gust al naibii de rău are singurătatea. Ai vorbi până și cu un melc, numai să-ți deschidă ușa. Duci cum o cămilă seceta zilei, vorbești în stânga și-n dreapta, în fond cuvinte sunt făcute să circule. Te întorci la pereții tăi cu pânze adunate de ici colo, atingi stereotip câteva taste și privești lumea - ce mare e lumea în care iubirile au forme de melci, scoici, meduze, raci - toate într-o incertitudine numită mare. Nu poți citi, câtă vreme stai culcată pe pat, așa că, hai, copăcel, urnește-ți mintea să lucreze - face bine mai târziu când vei vrea pe la 80 și să știi unde-i toaleta și cum te cheamă. Oare el ce-o fi mai făcând? probabil și-a pus iubirea la păstrare într-o cutie pe care a lipit-o cu scotch. Ce l-ai mai rupe tu!! Mereu rupi câte ceva: mâța-n două, gura târgului și iubirile incerte. Știu, niciodată nu-ți place incertitudinea! Tu sari destul de repede, crezi că orice e posibil, apoi te desumfli ca un balon care a fost umflat pe rând de mai multe guri și uită să zboare. Tu-l împingi de la spate și el? nimic!! E târziu. În colțul din stânga camerei te înghesui tu și Dumnezeu. Pe El nimeni nu are cum să ți-l fure și nici nu pleacă de lângă tine... rola lui de scotch e bună doar să bandajeze pe ici-colo rănile sufletului. E chiar târziu și pescărușii țipă nebuni... undeva, departe, cineva caută capătul unei benzi adezive... s-a lipit prea mult de rolă... mai bine fără!!!
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Am intrebat ghioceii de ce sunt asa albi,
mi-a raspuns vantul pe dupa inima,
am intrebat vantul de ce suiera sperantele,
mi-a raspuns movul din stele cazut peste vise,
apoi nelinistit am intrebat stelele de ce lucesc
si mi-a raspuns o bufnita prividu-mi ochii mirati
ca-i lumina din dragoste pentru sufletele singure,
ca-i mangaiere de sus pentru oameni rataciti.
Am mai intrebat campurile de ce-s verzi
si mi-a raspuns sangele albastru de rac,
ca-s albe, nu verzi cum le crezi
si totu-i lucitor pe-al sufletului lin ogor
ca alb si mov sau rosu si galben, albastru si verde
in magicul taram al inimii se pierde
caci totu-i iubire sosita de sus sa aline...
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața într-un bagaj
A fost o zi în care am vrut să plec departe,
Să las în urmă planuri, speranțele deșarte,
Și rude, și prieteni, și gândurile toate,
Am vrut să fiu un altul, mai bun (de se mai poate).
Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Și-au fost atât de multe, și-așa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.
Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie și cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot să-i las pe alții, dar nu prea pot... pe mine.
Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și raci, adresa este: