Citate despre iubire și suspans
citate despre iubire și suspans (inclusiv în versuri).
Predestinații
E dimineață din nou
Și roua stăpânește
Al surâsului ecou,
Al culorii ce domnește,
Iar răsaritul este însoțit
Ca de fiecare dată
De omul răscolit,
De-al gândului pată.
Liniștit bărbatul trece
Spre străduța cu băncuțe,
Mai ales când ploaia rece,
Aleargă fetele drăguțe
Și cu același gest iară
Își aprinde o țigară,
Se uită în spate...
Merge mai departe,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și suspans, dar cu o relevanță mică.
În rutina zilnică
i-am făcut loc luminii în sufletul meu
lângă iubirea proaspătă diamantină
cu speranțe mari depășesc un clișeu
printre lucruri intime pătrund în rutină.
lumini cu chip de îngeri port pe tâmple
mâini diafane pun timpul în mișcare
scriu în jurnalul meu gânduri multiple
pe un țărm de vis trăiesc clipe solare.
tenebrele nopții dispar zilnic în raze
ritmuri muzicale mă invită la dans
flămândă sunt de iubiri de extaze
de stări mirabile să nu stau în suspans.
extind neastâmpărul la margini de fraze
prin căutări descopăr a căsniciei oaze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire de toamnă
din iubire timpul a creat spectacol
oamenii armoniilor s-au unit perechi
lumea e fericită pe un colț de miracol
respectă cu sfințenii tradiții străvechi.
e vremea nunților cu muzică și dans
iubiri pecetluite cu inel de diamant
nici un sentiment nu rămâne-n suspans
resimt entuziasmul timpul e fascinant.
este elan în lume în flux nemărginit
Septembrie trece prin arome de must
rădăcinile vieții în glii s-au adâncit
creații absolute au blazonul august.
e toamnă și în suflet dar este împlinit
învățând să se ferească de marele dezgust.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadrilul homarului
"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin și mă calcă pe coadă, frățioare.
Ia, privește cât de iute trec homarii și țestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiș nu vrei să vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, nu-i așa că vii la dans?
N-ai idee ce plăcere vom simți, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luați și aruncați în mare!
"E departe, e prea departe! Și-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulțumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un țărm, știi, de cealaltă parte-a mării, tot așa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franța pentru cadril și vals
Nu te lăsa, iubite melc, vino și tu cu noi la dans.
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, nu-i așa că vii la dans?
poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Țara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul tău mă înnebunește
miroși a struguri striviți
a seară de toamnă
călduță cât s-o încerci
cu degetul mare
de la piciorul tău mic
delicat și alb
miroși a gutuie galbenă
a noapte înstelată
în care vântul
șoptește istorii de amor
cu mult suspans
și lacrimi de cristal
miroși a ciocolată cu lichior
a iubire
a tangou languros
te-aș mușca cu poftă
cu dinții mei de lapte
dar mă tem să nu te termin
dintr-o gură nesătulă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pană și carte
Pe-un teanc de cărți, o pană suspendată,
Își picură secundele în vers...
Lucea de plâns. Lucirea de-altădată,
Își auzea ecou-n univers.
Trohei și iambi se-ngrămădeau degrabă
În vârful ruginit de așteptări.
Un bătrânel își număra în barbă,
Poemele-nșirate pe culori.
Poem grăbit, lângă o lampă-n noapte,
De veghe unei limbi uitate parcă,
Își alunga tăcerile din moarte...
Căci mai avea-n volum puțină treabă.
Suspans și taină, vorbe și lumină...
În rest, atâtea foi îngălbenite.
Azi sticla de cerneală e virgină,
Cuvintele, în ea, sunt arcuite...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință trează...
Îmi pun repetativa întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Și-mi dau răspuns cu mare resemnare
- Că e normal sau poate prea firesc.
De multe ori am vrut ca să renunț
Dar conștiința mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunț
Că nu va accepta ea niciodată.
Am stat de-atâtea ori cu ea la sfat
M-a-nmărmurit de câte poate ști.
De-aceea niciodată n-am ratat
Vreo vorbă care ar putea minți.
Eu știu că nu e loc de complezență
Iar vorbele sunt spuse provizoriu.
De-aceea regretăm a sa absență
Să nu cădem cumva în derizoriu.
[...] Citește tot
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persuasiune
Timidă ploaia se scurgea pe geam
Când reveria mea vâna prin nouri,
Nedeslușite păsări ciripeau pe ram
Și alunecau în iarbă vesele ecouri.
De undeva venind sub o umbrelă
Pași mici se agitau pe tocuri cui
Și izvorând din atitudinea rebelă
Mă săgetă lucirea ochilor căprui.
Încât trezit din melancolica trăire
Deschisei larg fereastra surâzând
Apoi încurajat de optimistul gând
Am salutat cu inocența din privire.
Primii răspuns din senzuala gură
Al cărei ruj cu minijupul se asorta
Că-s domnul ce a fost zărit cândva
Prin mall având romantică figură.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsă
Mi-am privit, singur, sfera-gazdă-n zbor murindă,
Mascând portocaliu, cu umbra-i gigantescă.
Dar vai ce mică-i... O priveam, proiecție terestră
'n suspans straniu, disperând o Lună... să reaprindă.
O șansă-i că-s ș-alți mii de sori, ce scânteiază
Să-i țină pedepsitei, satelitei, becu-aprins
Spre neîngheț năprasnic; neagră, în noapte trează...
O rocă prăfuită-n pierderea de dor nestăvilit, nestins.
Mă-ntreb pe neașteptate-n gând, sinistru;
De s-ar opri mișcarea brusc, doar o secundă,
Sau mai puțin, un fir de timp... pierdut registru
De glob, uitând de sine... Am fi Icari zburând în umbră!
M-agăț cu jind de-un fes gălbui pe-o bulă brună
Și nu-mi revin, că bula-s eu, încontopit pe-o rocă
Și sunt și-aici, în noaptea începândă și sus-pus pe Lună
Ce priveam; pe cratere-i grisate, cu gropițe-n cocă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimativ sacrificiu
În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce se zbate în nuanțe fauviste,
cuvintele tale picură aidoma
cântecului ce te poartă în timp...
cu acea inocență primară
printre hohotele scrisului meu.
Unele cuvinte, cu aripi istovite,
își lasă cadavrele trupurilor prelungi
peste armonia iubirii
țesută, ca o pânză de păianjen,
întinsă, ultimativ sacrificiu,
la picioarele clipei confuze care ne rănește.
Alte cuvinte se nasc
dintr-o margine a rostirii
cu brațele pline de gânduri
rostogolindu-se-ntr-un zâmbet,
la sfârșit de poem sprijinit
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și suspans, adresa este: