Citate despre iubire și viermi
citate despre iubire și viermi (inclusiv în versuri).
Oameni au murit din când în când, iar viermii i-au mâncat, dar nu pentru dragoste.
citat celebru din piesa de teatru Cum vă place de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- om (vezi și ființă umană)
- E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește.
definiție aforistică de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Usturoi - Omoară viermii intestinali și-ți ațâță pofta să faci dragoste. De cum a venit pe lume, Henric IV a fost frecat pe buze cu usturoi.
Gustave Flaubert în Dicționar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum universu-n stele...
Cum universu-n stele iubește noaptea clară,
Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,
Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară
Pe sânu-ți să se-nchidă de lume ostenit.
Simții atunci puternic cum lumea toată-n mine
Se mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi
Și-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,
Aveam gândiri de preot și-aveam puteri de regi.
Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simțirea
În goana lumei oarbe, pe strada în noroi.
De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nșelat privirea,
Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim
noi?
Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată,
Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort,
Sunt ca un imperator cu fruntea devastată:
Demult nu știu nimic de imperiul ce-l port.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii pot fi patrioți fără să aibă respect de sine și sacrificând măreția în favoarea nimicniciei. Astfel de oameni iubesc pământul în care îi așteaptă mormântul, dar nu au nici o simpatie pentru spiritul care le poate totuși anima lutul. Patriotismul este un vierme în capetele lor.
citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturașul
Fluturașule iubit,
Ieri, erai un vierme mic...
Astăzi, zbori voios spre stele
Ai aripi, și ai putere...
Ce înfățișare nouă
Ai luat într-o zi, două...
Dar, luând azi pilda ta,
Și noi, curând vom zbura.
Și vom fi acolo sus
Cu iubitul nost Isus
Haine albe vom avea
Și în veci ne-am bucura.
Amin
poezie de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva mă ascultă!
În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.
Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe șuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice că apără, poate,
poporul de rău și păcate,
de cei ce țin arme în liră
de cei care mint și conspiră.
Dar nu el ascultă orbește,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf și sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu te slăvesc...
Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.
Vreau să m-agăț de tine, spre cer năvală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,
Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar și-n răceala-n care îmi pari și mai frumoasă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 71
Nu mă jeli când eu voi fi murit
Și clopotul cel trist va anunța
C-această lume rea am părăsit
Să locuiesc cu viermii undeva.
Nu te gândi, când versul vei citi,
Că eu l-am scris, căci te iubesc nespus,
De-aceea vreau în gând să nu mă știi,
Ca nu cumva de dor să fii răpus.
Dar dacă totuși vrei ca să citești
Când eu țărână poate sunt de-acum
Numele meu să nu ți-l amintești,
Lasă-ți iubirea să se facă scrum,
Căci eu această lume n-o suport
Să râdă când suspini și eu sunt mort.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 35
Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini și mâl e în izvoare
Nori și eclipse-astupă luna toată
Și viermi scârboși trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toți greșesc, la fel ca mine,
Când ți-am permis să săvârșești păcate
Și m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Și c-ai greșit trupește, eu chem mintea,
Vrăjmașa ta, să-ți fie avocată,
Și mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.
Și-astfel, devin tăinuitor fățarnic
Al unui dulce hoț ce fură-amarnic.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai reușit în viață, nu te agăța de nereușitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului și patima înfumurării. Reușita este energia iubirii și a capacității tale de acceptare a vieții, dar ea nu rămâne nemișcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea și trufia reușitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieții tale evenimente specifice lor.
citat celebru din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile nu mai sunt
liniile cuvântului se instalează în mine
precum pasărea-n cuib
nu mai sunt iubirile cum erau
nici oameni nu mai sunt
corăbiile sau prins în furtuna sângelui
și noi ne înecăm încet-încet
mi-am prins degetele în clești
acum trag unghiile se rup
rămâne doar carne și un veșnic vierme
ce roade
iubirile nu mai sunt cum erau
iubirile nu mai sunt deloc
s-au stins odată cu degetele care
rămase fără unghii și carne
se mai țin de corp printr-o singură viță vie
poezie de Cezar C. Viziniuck din Luceafărul (30 martie 2016)
Adăugat de Laura Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan la moarte
Ștefan, domnul țării, pe cei mai mari unește
La Suceava veche și-astfel le vorbește:
- "Fiul meu cel june! Voi, români doriți!
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiți.
Dorul pentru viață nu mă-ntristă foarte;
Omul chiar când naște face-un pas spre moarte.
Viața-i ca fantasma cu chipul plăpând
Ce prin nopți s-arată și se stinge blând.
Omu-i ca un vierme ce-n țărână pare
Un minut vederii și, lucind, dispare.
Dar mă-ntristă foarte norul furtunos
Ce pe cerul țării trece neguros;
Soliman ce mâine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră țară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
În poloni credință nu mai poți să pui.
.....
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posterități
E-o prietenie caldă atunci cînd nu mai ești,
Și cînd te pierzi, începi pierind să crești.
Ferește-te la vreme,
Țărîna ce-ți rămîne să nu ți se blesteme,
De te-a ales destinul cu literă sau piatră,
Să lași din tine-n urmă măcar un jar de vatră.
M-ai dușmănit o viață, împrietenit cu mine,
Și-ți împlinești chemarea precum ți se cuvine.
Într-altfel îți rămîne o inimă, și-un nume
Trăind în fapte bune,
Să fie amintite în gînd și-n rugăciune.
Fără o rîvnă sfîntă în milă și iubire
Nu-ți poți lăsa, ca viermii, nimic în amintire.
Că timpul retrăiește în fiecare ins
Cînd, amăgit să-ți ardă, lumina ți s-a stins.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa ai vrut Tu...
Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu,
și dacă sunt om și nu vierme,
o, Doamne, așa ai vrut Tu...
Dacă am grai și nu muget
să spun ce iubesc și ce nu,
dacă am harul să cuget,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Dacă întâia zidire
deplin în păcat se pierdu,
când totuși mi-ai dat izbăvire,
o, Doamne, aș ai vrut Tu.
Dacă m-ai scos din neghină,
nu viața-mi urâtă-Ți plăcu.
Nu eu am vrut iarăși lumină,
o, Doamne, ci Tu, numai Tu.
Iar dacă voi merge odată
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
Iată locul dintre nicăieri și niciodată
Răscrucea vieții mele
unde niciun drum nu se oprește
Iată eu îți prezint trecutul
Negru cu ochi albaștrii de oțel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenței
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Și ploaia sfâșiată ce stropește pământul
Roșu este sângele său roșu asemenea iadului nebuniei
Și iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele
[...] Citește tot
poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset galactic
sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate și de strune
nici spațiul în mii de ani- lumină nu-l împart
și nici că Te iubesc nu știu a spune
sunt pur și simplu ca un vierme orb
și surd sunt ca Beethoven și ursuz
trăiesc mult mai puțin decât un corb
și cât trăiesc la fel e un abuz
și numai sufletul păstrează un secret
încredințat drept talisman cândva de Tine
și când v-a părăsi umilul meu schelet
și lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup și mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
și să revină înapoi pe Geea...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suvenir
Nu, nu se uită lesne, când, din copilarie.
Cineva iubește precum te-am iubit eu;
Și blestem pe aceia care, prin viclenie,
Mi-au amărât viața și tot amorul meu.
Mânia mea din urmă, mândria-mi cea silită,
Când ai ști acuma cu ce preț le plătesc,
Și cât, sub fața-mi rece, mi-e inima zdrobită,
Tu te-ai mira poate că pot să mai trăiesc.
Aș geme la picioare-ți, mi-aș arăta căirea!
Dar, ca să fiu vrednic în veci d-amorul tău!
Înec durerea-n mine, măcar că-mi văz pieirea
În rana ascunsă ce-o roade-un vierme rău.
Și arburile,-ntocmai, ce focul mistuiește
Și îi suge sucul cu-ncetul și p-ascuns, -
Când rădăcina-i arsă, când frunza-i gălbinește,
Când cenușa-i zboară, când focul l-a pătruns, -
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rosa cogitans
Când totul își urmează statornica orbită
și electroni și aștri ca niște valuri sună
în malul existenței, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?
... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopțile amorfe ale țărânii oare
ce forță limpezită, fantastică nevroză
și pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?
Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
așteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.
Nu-mi spune că-i egală cu sine suferința...
E un incendiu sacru ce mistuie, și arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Ființa
de-a pururi dătătoare de viață și de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură și alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul bolnav
O Trandafir tu ești bolnav.
Viermele nevăzut
În zbor noaptatic
Prin furtuna vuind neîntrerupt:
A intrat în patul tău
Descoperindu-i catifeaua și albeața:
Iar taina-întunecată-a iubirii lui
Îți va distruge viața.
poezie de William Blake,1757 1827, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și viermi, adresa este: