Citate despre iubire și viscol
citate despre iubire și viscol (inclusiv în versuri).
Când iubim, viscolul devine simfonie.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Binecuvântato, iubito, repede să treci prin codrul deznădejdii, nu cumva să te ajungă delirantul viscol rău...
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Fă-te cîntec de vifor
pentru cei care fi-vor
suiți peste crestele
vremii aceste.
Fii sălbatecă fată,
libertate visată,
fii răcoare-n pîrjoluri,
cale dreaptă-n ocoluri.
Fă-te cîntec și cîntă
pentru cin' nu cuvîntă".
★ ★ ★
Ce frumos s-a-ntîmplat
cîntecul adevărat.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian din volumul, Sufletul nostru (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de început
..
Viața e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viața - smintită-nfrățire cu vraja-nserării și-a zorilor
Viața - năvalnică grindină-a luptelor,
Viața - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aș dori să iubesc o femeie și eu...
Ea în mine există de mult și-o aștept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroși, statuie antică vie.
Până azi n-am iubit,
Deși somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul și flacăra munților,
Îndoitu-mi-am fruntea și-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veștede
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adună iubito tăciunii...
Adună, iubito, tăciunii pe vatră
și pune cu râvnă butuci peste jar...!
Auzi oare vântul în horn?- parcă latră,
mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!
Și spune-mi aceeași poveste uitată,
din cartea închisă demult în sertar,
vorbește-mi de zâna în lume plecată
cu vechiul iubit..., ajuns mercenar.
Și fața mi-o șterge, cu mâna-ți curată,
când lacrimă lungă, și gust prea amar,
se scurge lăsând peste vreme o pată
pe umbra cernută de gândul hoinar.
Adună, iubito, tăciunii pe vatră
și pune cu râvnă butuci peste jar!...
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă-n ochi seninul
Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ți-l fac?"
Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt și ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.
Poți așterne patul și sufla-n cămin,
Eu și fără tine sunt de viscol plin."
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație
Toride seri de vară, eu pe cărări albastre,
Cu tălpile în hohot alerg prin iarba deasă;
Nu simt căldura însă, ci gheața dintre astre:
Un viscol zboară din capul meu spre casă.
Tăcerea de-ar vorbi, când eu nu zic nimica;
Și-o dragoste nebună îmi bate vai în piept,
Colind din nou natura, până m-apucă frica,
Și mă îmbăt de toate, și uit pe cine-aștept.
poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă și ninge
E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie și ceață,
E liniștea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheață.
E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veșnic sfințită,
E clipa romanței de amor.
E noaptea rebelă și bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins și păgân.
E iarnă și ninge-a iubire,
E viscol și-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viață... trăim... e frumos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de echipaj
florile erau mai puternice decât cedrii
cine are voie să dea fericire altora?
mustrându-ne, iubim
dimineața am douăzeci de ani
trebuie să ne mulțumim cu durerea
seara mă fac înger și cerb
și pe urmă viscolul îmbrăcat în uimiri
și pe urmă lucrurile ca niște semințe
apuseseră două perechi
de generații în jur
dogorind se deschidea sub mine ca o pâlnie
orașul în care florile n-au vestejit niciodată
semafoare legate la ochi
prin paralaxa cealaltă
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Ne despărțim, o viață nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Și-n urmă întâmplări și fapte
Ce mustrător ne vor privi.
Refren:
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Ești pe viața mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.
[...] Citește tot
cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino să te ascund, iubite
Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole și ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porți deschise.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidiți în dragoste
Vino - însetați de curgerea eternă -
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Și peștera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol și e ură -
Îmbrățișati cresc țurțurii în plete
Timpul s-a-ntors cu fața la perete
Și pân' la viitoarea picătură -
Un secol e și tu îmi dai o gură
Ce ține și de moarte și de sete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion
Păcatele mele! Pe fruntea ta,
la tâmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfârșitul meu:
m-am spânzurat de gâtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Și spânzur acum
de ramura gâtului tău
și acum trage greu,
greu apăsând pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoșătoare medalie.
Binecuvântato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva să te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Și medalionul aruncă-l
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul Crăciunului
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cântă'ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s'anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr'însă Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Spune-mi ceva!
Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Și am venit să-ți spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.
Și de atâta viscol vestitor
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțuri de gheață
În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt înghețată
Țurțuri de gheață atârnă greu
Inima in sloiuri e întemnițată
Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele și cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâșietori
Prin vene-mi îngheață nopțile albe,
Lacrimile-mi, țurțuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheață-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit
Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranța că iubirea va topi gheața
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Și primăvara-mi va lumina iarăși fața
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinți statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem și ce vrem
Noi să-i răspundem cufundați cu malul
Ceva-ntre rugăciune și blestem.
Ca un barbar ce ține o tanagră
Așa suntem pe-acest nisip noi doi
Și stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Să ne iubim hipnotizați de lună
Cutreierați de-al vaselor tangaj
Și să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai e vreme,iubite
Risipind nenufari în pirogi arămii,
În iatac solitar se rotesc veșnicii.
E facerea lumii și e ziua întâi,
Mai e vreme, iubite, mai e vreme, rămâi!
Viscolit de cocoare, mi-e visul stingher,
Prea departe de mine, aproape-i de cer,
Nu-i scăldat în zenit întunericul viu,
Răsăritul nu e trandafir purpuriu.
În tăceri răstigniți, ne-om întoarce-ntr-o zi,
Ne-om scrie povestea, ziua-a doua va fi,
În iatac solitar s-or roti veșnicii,
Risipind nenufari în pirogi arămii.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și viscol, adresa este: