jocuri şi urşi

Ursul nu joacă de bunăvoie.

proverbe româneşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul nu joacă de bunăvoie, joaca de voie.

Joacă ursul? Ursul nu joacă. Nu se pretează la aşa ceva. Se prosteşte, aşa, ca să înveselească ţâncii.

Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul nu joacă de bună voie.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici omul nu munceşte, nici ursul nu joacă de plăcere.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii palatului erau făcuţi din zăpadă viscolită, ferestrele şi uşile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate aşa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era aşa de întinsă că puteai să mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală şi erau goale, gheţoase, reci şi sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urşi la care vijelia să cânte şi urşii albi să meargă în două picioare şi să joace, nici măcar o sindrofie de domnişoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu şi frig.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursurile exagerate ascund sentimente mediocre; aşa cum preaplinul sufletului se revarsă uneori în metaforele cele mai sterile, pentru că nimeni, niciodată, nu poate exprima măsura exactă a nevoilor, nici a părerilor, nici a durerilor, iar cuvântul omenesc nu este decât un ceaun dogit în care batem ritmuri după care să joace ursul, când de fapt ne-am dori să înduioşăm stelele.

citat celebru din romanul Doamna Bovary de Gustave Flaubert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La volumul "Nevăzute urse" de Horia Bădescu

Poezia-şi joacă sorţii,
Ia de unde nu ştii surse.
Urşi am mai văzut cu toţii,
Dar, sigur, n-am văzut Urse!

epigramă de Toma Grigorie din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul cu crin

Se odihneşte subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in braţe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aştern. El îi calcă de rău. Şi de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând şi din vine.

Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mânile - în stânga şi-n dreapta - pare că veşnic
şi-ar împărţi pădurile, ce le are în ţara de sus.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere

Pe un drum prăfos de ţară
Trece ţanţoş o fanfară
Cu alămuri şi timpane
Iar în zbor trec avioane.

Atmosfera e festivă
Trece şi-o locomotivă
Deşi drum de fier nu este
(dar asta-i altă poveste).

Dobitoace diferite
Mai isteţe, mai tâmpite
Aşteptând ziua să treacă;
Ici un cal, colo o vacă.

Vacă suprarealistă
Nu dă lapte şi e tristă
Tristă e că toată vara
N-a văzut trecând fanfara.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (2 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul pictor (Cristinei)

Prin mâna ta din basm apar
Prinţese, zâne, ursuleţi,
Feciori de împărat. Răsar
Voinici cu buzdugan, isteţi;

Arici, albine, brotăcei
În joc sprinţar se veselesc,
Ce zarvă mare mai fac ei,
Se dau de-a dura, se trântesc!

Şi uite tu, ce ochi frumoşi
Au cei ce te iubesc nespus
Şi scapă-o lacrimă, duioşi,
Când viaţa lor e la apus,

Fiindcă tu, un pictor mic,
Atingi cu pensula culori
Şi deodată, din nimic,
Răsar pe fila albă flori.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pagan pentru sarut

Să povestim un pic de urşii cu măşti de dans sălbatic,
Să povestim despre legendele murelor din gura lor
Şi de mierea furată cu laba …

Să deschidem natura din cutie ca hoţii de buzunare
Furând-o de un strop de rouă,
De fantasme ce aleargă în venele mele
Cu gust de tine.

Noi doi descoperim cuvântul
Limba şi sufletul,
Sunetul şi gura
Ce se înnebunesc în sărutul nostru aviatic
De pe cerul surprins cu lacrima, cu tunetul,
Cu norul ce descoperă forma…

Ne putem juca un pic cu doi nori
Transformaţi în ecou?
Ţi-aş fi peştera în care tu ai fi ecou
Ca şi gura ta sărutată de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorul, văzând că are a face cu ursul din pădure, îi deschise capul şi-l făcu să priceapă cum merg lucrurile prin oraşe. Se miră George deocamdată de toate nagodele ce-i tot povestea negustorul; apoi, daca văzu că n-are încotro, ceru să slujească fierarului pentru sabie şi buzdugan. Se învoiră, deci, ca pentru aceste lucruri să slujească un an şi aşa se băgă ucenic. Iscusinţa lui George ajunsese de poveste: unde alţii nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani, el într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. Barosul cel mare pe carele nici trei oameni nu-l putea ridica, el se juca cu dânsul. Şi toţi se temeau de el. Daca îşi împlini anul, se mai băgă pe un an, ca să-i dea fier şi cărbuni să-şi făurească el o sabie şi un buzdugan, după pofta inimii sale. Împlinindu-se şi acest an, stăpânul porunci să-i dea fier şi cărbuni. Calfa cea mai mare, temându-se să nu-i ia locul, îi pusese gând rău şi căuta cum să facă să-l prăpădească.

Petre Ispirescu în George cel viteaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te joacă la cărţi

Te joacă la cărţi, măi băiete,
La zaruri femeile-s tari,
Nu te hlizi, Marinete,
Mergi cu aleasa spre-altar.
Vezi ce ochi mari are zâna,
Parcă sunt lacuri din Nord,
Simţi cum zvâcneşte iar vâna?
Hop, ai sărit peste bord.
Acum înoată în beznă,
Te vor culege urşi albi,
n-ai fost circar, în arenă
nu intră cei leneşi şi slabi.
Ia, încordează-te o clipă,
Totul e-un joc fără sens,
Dă din picioare şi ţipă,
Poate te-aude Saint-Sens.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila nuntă

Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi

Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Aşa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc

Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă
Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi
Ţi-am adus, mireasă, munţii mei cu noapte
Nunţi de animale se petrec în munţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de iarnă

Zâne oacheşe, fecunde,
În caleşti de peruzea,
Văluresc frumoase unde,
Marea fulgilor de nea.

Raza soarelui zâmbeşte
Cam timid în sfera sa,
Când văzduhul alb porneşte
Balul fulgilor de nea.

Mândre stele efemere
-Nveşmântează arbori albi
Şi în vârf de conifere
Stană stau vulturi codalbi.

În pădure, căprioare
Se adună la un loc,
Saltă zveltele picioare
Numai bune pentru joc.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucul păpuşii

Toată lumea cred că ştie
Ce este o jucărie;
Şi copiii şi nepoţii
Se joacă pe rând, cu toţii,
Cu păpuşi, urşi, o pisică

Sau locomotivă mică.
Uite, eu am o păpuşă
Care-i tare jucăuşă.
Dar ce des pierde, sprinţara,
Un cercel, inel, brăţara...

În picioare-avea papucii
Şi-au fugit de ea, năucii,
S-au ascuns o zi întreagă
Şi păpuşa cum s-o dreagă?
Căutându-i eu în casă

Am găsit unul sub masă.
Celălalt, nici gând s-apară,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţinea

ursuleţul de pluş strâns
în braţele ei micuţe
nu s-ar despărţi nici
odată l-a pierdut în parc
pe o bancă udă
era legătura cu mama ei
atât mai avea de la ea
dormea cu el în braţe
mânca cu el
se juca cu el
acum învăţa cu el
îl învăţa să zică mama
învaţă mai greu ursuleţul
era de pluş de aia învaţă mai greu
îi povestea că era o fetiţă aban
donată unor bunici bătrâni
ţinea ursuleţul sub umbrelă
şi plângeau amândoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace, zgâtie!

Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viaţa câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
şi-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!

M-a pus la colţ cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveţi să joace
pe tabla înroşită
pe plită
n-are principii numai capricii
şi dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă ţeasta:
ce viaţă e asta?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii indienilor

Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiţi, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton şi magazine.

Copacii atunci erau înalţi până la cer
Şi nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici şi nu era nicio clopotniţă,
Doar păduri, păduri şi indieni – şi nici o temniţă.

Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urşii dădeau târcoale-n jur –
Locul acum e altul, fără izvoare şi frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim şi ne jucăm azi noi.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!