Citate despre lână și moarte
citate despre lână și moarte (inclusiv în versuri).
definiție de Ionuț Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaia cu lână de aur în mod sigur moare jumulită.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie
Hălăduiau prin munții Bai
Hășmașe ciurde și nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire.
De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenție zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag și tarc sticlind podrage.
Mă bîlea ici, așa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hășmaș și moare.
Nemira da în giumalău
Un turcheș răspundea: rarău!
sonet de Marin Sorescu din Apă vie, apă moartă (1986)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei hoaște care vrea să se mărite
De spate-i cocoșată, nu are dinți în gură,
Iar fața-i e brăzdată cum e o arătură,
E surdă de-o ureche, privirea-i e sașie,
Și e așa uscată de parcă e-o scrumbie.
La mers se poticnește și-i tremură o mână,
Îi scârțâie genunchii și părul parcă-i lână,
Iar țâțele-i atârnă ca rufa la uscat,
Doar pielea e de ele, că-aproape au secat.
Și totuși o furnică ai dragostei fiori,
În pat se zvârcolește din seară până-n zori
Și vrea să se mărite, visează-orgii carnale,
Deși de-o vreme Moartea îi dă mereu târcoale.
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Peisaj
Octombrie. Aer cețos, dens.
Timpul parcă e lipsit de sens.
Diminețile gripate
Și decese multe în cetate.
Ciorile se ploconesc la cer
Mirosind a iarnă, a pătul, a fier.
Domnilor, cu bunăstare,
Pregătiți-le, vă rog, din vreme demâncare.
Tristețea umblă pe stradă
În haine de mare paradă.
Ne umple ochii, ne mângâie mâna
Tristețea e moale, ușoară ca lâna.
În vechiul parc, în vechiul parc
E numai Aureliu Marc.
Un Marc statuie de granit
Și palidul poet țâcnit.
poezie clasică de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din revista Plumb nr. 169 Aprilie 2021 - revista U.S.R. Bacău
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.
Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.
Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.
Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers metafizic
Iată și ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfășurat în steag
Precum un zbir, cu față-acoperită.
Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori
și abia acolo - cel mort
Ochii înfundați ai celui mort
Vor zări minunăția noilor lumi:
Plante, plancton, scoici și lumini.
Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopții
Ah, ce minunat și măreț mormânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă odă gingașă
Sunt medic dar mă tratez
domnilor dați-mi o boală
și-un înger în fa diez
o din morți pe loc vă scoală
Domnilor dați-mi o boală
cum n-aveți nimic în cont
nici la grădiniță nici la școală
moarte-i doar la orizont
Zău n-aveți nimic în cont
vreun înger în fa diez
vreun demon cu sexul bont
o sunt medic dar mă tratez
Cu lână de Mioriță
din zbor de la doctoriță
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vocea de pe proră
Am auzit cântarea sirenelor pe mare...
Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispare
Iar soarele... și struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă și singur stau pe proră
Și mâine ca și astăzi aceeași auroră,
Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.
Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie
Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineții pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ți ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Așteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă și inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din plin
Când oasele ne-atinseră pământul
Și-n prăbușire ne-au străpuns obrazul,
Iubirea mea, nimic nu se sfârși.
O nouă dragoste veni-ntr-un țipăt
Să ne învie, să ne prindă iar.
Și chiar de-ar fi tăcut căldura
Lucrul acela care se continua
Opus vieții muribunde,
La nesfârșit s-ar fi elaborat.
Ceea ce noi văzuserăm plutind
Alături de durere
Era acolo ca-ntr-un cuib,
Și cei doi ochi ai lui ne cuprindeau
Unindu-ne într-un consimțământ abia născut.
Moartea nu mai crescuse
În ciuda unor lânuri ude leoarcă,
Iar fericirea la auzul
Prezenței noastre, nu-ncepuse încă;
Și iarba era goală, călcată în picioare.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lână roșie
caier peste caier
și-un tăietor
de lemne
sub tălpile războiului
mișc patru scânduri
mă dor ochii
visez lămpi arzând
deșir lână roșie
am uitat cântecul
leagănul e gol
de la moartea
lui lazăr
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea pământului
Pe marginea mării, suspină în tăcere
O gâscă
Cu coadă și coamă de cal,
Și-o muscă ce-ar vrea să se ducă la bal.
Dar n-are picere.
Alături, suspină o rață bătrână,
Ce poartă-n mână
Mănușe de lână.
Ar vrea să arunce, să rumege stele
Dar n-are măsele.
Pe Ocean, plutește-n tăcere,
O sticlă cu bere.
Iar Africa! Africa se arată mândră la mal
Călare pe cal.
Pământul tresare, se zguduie, se ridică-n picioare,
Dar cade și moare.
El moare, și-l plânge duioase
Trei broaște țestoase,
Și-l plânge și peștii cu hohot,
În ceruri s-aude un sunet de clopot.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Antologia literaturii române de avangardă (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lână și moarte, dar cu o relevanță mică.
Cioara bolnavă
Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăși.
Cioara, deșirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.
A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ține sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a cățărat,
Iar la sfârșit, la o lungime de braț, a întâlnit spaima.
Sub șoc, a închis ochii, refuzând să vadă.
Cu toată forța, a izbit. A simțit lovitura.
Îngrozită, s-a prăbușit.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talpa opincilor
Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.
Ne mor călușari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.
Ne mor șezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului și baladelor
Și paloșul poveștilor.
Și ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi și jalea doinelor
Și sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorițul
aștept un voucher de vacanță
să mă cazez lângă o stână
să mulg berbeci de anduranță
cu o mână pentru lapte
cu o mână pentru lână
cu piciorul pentru stână
și ce o mai scrie-n carte
fără să moară vreun om bun
despre (n)oi și transhumanță
fără să-nvie vreun nebun
scriind poeme pe-o chitanță
lângă o stână de vacanță
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am să mor, să mi se sape o fântână adâncă, într-o câmpie secetoasă, din care să se împartă trecătorilor istoviți apă în urcioare. Să fiu dusă la groapă în dogoarea amiezii, într-un car cu patru boi, îmbrăcată în port oltenesc, cu o floare la cingătoare, pe cap să mi se pună colțarul alb, iar în picioare ciorapi de lână, fără pantofii care m-au canonit toată viața.
Maria Tănase în Caietul confesiunilor (2 mai 1963)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vii la mine
Când vii, atât de rar, la mine,
Micuță frumoasă
Și neastâmpărată
Ca jocul unei albe sonatine,
Faci toate poznele prin casă.
Cu o nerușinare dumnezeiesc de goală,
Cobori din pat
Și toate le arunci distrată
Că după tine, casa
Pare devastată de răscoală.
Cu gesturi curgătoare
Și încete
Dinaintea oglinzii mari cât un perete
Îmi încerci pălăriile pe rând
Surâzând vreunui lăuntric gând.
Făcându-mi cu ochiul,
Cristalul argintiu îți dedublează frumusețea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lână și moarte, adresa este: